Tipuri de clima

Climatele Terrei

Clima orizontului local

CLIMA ŞI SOCIETATEA OMENEASCĂ

Caracteristicle climatice ale orizontului local se pot cunoaste prin mai multe modalitati:

a. Orientarea climatica generala – se face pe baza hartilor climatice de pe care se pot aprecia valori medii multianuale referitoare la temperatura, precipitatii, vanturi, etc si se fac comparatii cu situatii specifice altor asezari;

b. Cunoasterea activatilor de la o statie meteorologica – presupune intelegerea modului in care se realizeaza inregistrarile valorilor elementelor meteorologice si se apreciaza caracteristicile vremii. Se face in doua faze:

I. Cunoasterea notiunilor despre:

- vremea- starea fizica a atmosferei intr-un loc la un moment dat;

- alcatuirea unei statii meteorologice:

i. platforma meteorologica – suprafata de 26 mp, intrumente si aparatura pentru inregistrarea catacteristicilor temperaturii din aer si sol, umiditatii, precipitatiilor, vantului, radiatiilor solare, zapezii, etc.

ii. cladirea – locul in care se determina valorile presiunii atmosferice, se interpreteaza diagramele de la aparatele cu inregistrare automata, se transmit toate datele rezultate din masuratori.

II. Vizitarea statiei meteo – confruntarea notiunilor obtinute in prima faza cu datele din teren (prezentare aparate, masuratori).

c. Observatii si masuratori – se realizeaza in momente diferite si in mai multe locuri (in padure, pe camp, la marginea si in centrul localitatii), se noteaza rezultatele si se compara. Frecvent se pot masura temperatutile, cantitatile de precipitatii, grosimea stratului de zapada, dar se pot face aprecieri referitoare la intervalele de timp lipsite de precipitatii , durata ploilor, etc, dar si consecintele manifestarii lor asupra peisajului si culturilor agricole.

HĂRŢI CLIMATICE ŞI HARTA SINOPTICĂ ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Una dintre trăsăturile actuale ale fenomenului urban o constituie proliferarea oraşelor mari şi a aglomeraţiilor urbane. Numărul oraşelor de peste un milion de locuitori depăşeşte în prezent 300, din care jumătate au cel puţin două milioane de locuitori.

Un alt fenomen caracteristic epocii actuale îl reprezintă formarea megalopolisurilor. În prezent s-au constituit circa 30 megalopolisuri.

Condiţiile climatice au exercitat permanent o influenţă directă sau indirectă asupra oamenilor cu reflectare în desimea populării unor teritorii şi modalităţi variate de desfăşurare a unor activităţi economice. Pe măsura dezvoltării societăţii şi a tehnologiilor tot mai performante în secolul XX, determinarea climatică din secolele şi mileniile anterioare şi-a diminuat însemnătatea. Pe ansamblu, raporturile dintre cei doi componenţi se înscriu în câteva coordonate:

Clima caldă şi umedă (0-10˚ latitudine) şi cea temperată umedă (30-60˚ latitudine) au favorizat concentrarea populaţiei şi dezvoltarea aşezărilor umane în anumite zone; aici este concentrată în prezent o mare parte din locuitorii planetei şi aproape în totalitate aşezările cu peste 1 milion de oameni şi marile metropole. Opus, în deşerturile calde situate la latitudini de 10-40˚ şi în zonele polare şi subpolare, climatul are un rol restrictiv, atât pentru extinderea aşezărilor (sate în oaze, oraşe mici îndeosebi pe litoral), cât şi pentru dezvoltarea unor activităţi economice variate (în regiunile reci doar pescuit, vânat şi unele exploatări petroliere în condiţii dificile, în oaze agricultură de subzistenţă).

Condiţiile climatice din regiunile ecuatoriale, mediteraneene şi temperat oceanice, cu temperaturi pozitive şi precipitaţii bogate, au faciliatat activităţi economice variate şi în tot timpul anului (culturi agricole cu 2-3 recolte, râuri cu debite mari ce au un potenţial energetic ridicat şi în bună măsără valorificat). Spre deosebire de acestea, în celelalte regiuni condiţiile climatice au impus terenuri cu potenţial agricol şi resurse de vegetaţie, soluri şi apă limitate.

Modificarea valorilor de temperatură şi umiditate în raport de altitudine în regiunile montane înalte conduce la schimbări esenţiale în caracteristicile vegetaţiei, solurilor, dar şi în potenţialul de umanizare. Pe măsura creşterii altitudinii aşezările sunt tot mai rare şi mai mici (se află la înălţimea cea mai mare de pe Glob şi în România), iar posibilităţile de practicare a diverselor culturi agricole şi de creşterea animalelor tot mai reduse; de ex. în România, la 1.000-1.200 m există doar loturi mici de culturi de cartof, ovăz, iar fâneţele urcă până la 1.400 m.

Tehnologiile secolelor XX şi XXI au permis realizarea de lucrări complexe şi activităţi diversificate care au condus, pe de-o parte, la modificări topoclimatice şi microclimatice favorabile omului şi dezvoltării aşezărilor (lacuri de baraj, irigaţii în regiunile aride de stepă şi de la marginile deşerturilor, desecări în regiunile mlăştinoase).

Amplificarea şi diversificarea circulaţiei şi activităţile industriale au condus şi la modificări în alcătuirea atmosferică (creşterea conţinutului de CO2, O3, a cantităţilor de pulberi) şi prin aceasta la schimbări climatice globale (creşterea uşoară a temperaturii aerului şi a nivelului de radiaţii UV) cu consecinţe pentru toţi ceilalţi componenţi naturali, dar şi pentru societatea umană.

Evolutia si tendintele de evolutie ale climei

Pentru cunoaşterea şi înţelegerea proceselor meteorologice şi pentru caracterizarea diferitelor climate sunt necesare măsurători asupra valorilor pe care le înregistrează toţi parametrii meteorologici. Încă de la mijlocul secolului trecut acestea au devenit o preocupare distinctă, în toate ţarile organzându-se reţele de staţii cu aparatură corespunzătoare. În ultimele decenii s-a adăugat cercetarea prin intermediul sateliţilor meteorologici şi a rachetelor specifice acestui domeniu.

Observaţiile şi măsurătorile sunt multiple (temperaturi, precipitaţii, vânt, umiditatea aerului, presiune, nebulozitate, fenomene meteorologice) şi se fac după un program cu caracter universal. datele brute rezultate din măsurători sunt prelucrate, calculându-se valori medii, zilnice, lunare, anuale şi multianuale, la care se adaugă stabilirea situaţiilor extreme. Toate acestea servesc la realizarea diferitelor tipuri de reprezentări grafice şi cartografice (hărţi).

Prima grupă cuprinde grafice pentru fiecare parametru meteorologic, prin care se urmăreşte în principal evidenţierea evoluţiei în timp a acestuia într-un loc (de exemplu evoluţiile temperaturilor într-un an sau multianual la staţia Bucureşti, la fel pentru precipitaţii, umezeală).

Cea de a doua grupă cuprinde diferitele tipuri de hărţi, în care un element (temperaturi, preciputaţii, presiune, umezeală) este reprezentat pe una numit teritoriu. Pe aceste hărţi apar mai întâi linii cu valoare egală a acelui element (izoterme pentru temperatură, izobare pentru presiune, izohiete pentru precipitaţii) şi apoi valori extreme sau date care sprijină cunoaşterea elelmentului reprezentat. se întocmesc hărţi sinoptice la intervale scurte de timp, pentru aprecierea şi prognozarea evoluţiei vremii, hărţi climatice, pe care sunt reprezentate valori medii multianuale.

Climatele Terrei

Vremea si prevederea ei

• Vremea (timpul):

reprezinta starea fizica a atmosferei intr-un loc la un moment dat;

este caracterizata prin valori ale elementelor meteorologice (presiune atomsferica, temperaturi, umiditatea aerului, precipitatii, vant, etc.) si de modul de manifestare a fenomenelor meteorologice (bruma, chiciura, polei, viscol, grindina, seceta, uscaciune, roua, etc.);

se modifica permanent deoarece este dependenta de caracteristicile maselor de aer a caror dinamica este continua.

• Prevederea starilor de vreme:

este facuta de catre meteorologi care analizeaza modificarile starilor de vreme prin urmarirea dinamicii si a caracteristicilor fizice ale maselor de aer;

se inregistreaza datele meteo in statiile meteorologice si se intcomesc harti sinoptice (harti speciale), ce servesc la caracterizarea starii de vreme intr-un loc si la un moment dat.

Clima este într-o continuă evoluţie, înregistrând pe ansamblu atât perioade de răcire, cât şi de încălzire. S-a pus în evidentă existenţa zonelor de clima (ecuatorială, tropicale, temperate si polare) care au avut extindere diferită în timpul perioadelor geologice. Au fost perioade în care clima pe ansamblu a Pământului a fost foarte calda (în Jurasic), şi altele în care s-au înregistrat răciri puternice. Clima rece din pleistocen a condus la dezvoltarea unor enorme calote de gheaţă, care acopereau o mare parte din America de Nord, Europa de Nord şi porţiuni din nordul Asiei. Aceste calote s-au extins în 3-5 faze, când climatul era foarte rece, şi s-au redus tot la fel când climatul s-a încălzit (faze interglaciare). În ultima parte a cuaternarului a avut loc topirea celei mai mari părţi din aceste calote, în urma încălzirii generale a climei.

În prezent se înregistează o perioadă de încălzire globală a climei, cu efecte regionale diferite (efectul de seră, reducerea stratului de ozon, poluarea atmosferei).

Efectul de seră

• Constă în încălzirea straturilor inferioare ale atmosferei datorită absorbţiei diferenţiate a razelor solare de către anumiţi componenţi ai atmosferei (vaporii de apă, CO2, CH4, N2O, CIFC).
• Gazele absorb radiaţia infraroşie încălzirea globală a climei.

Reducerea stratului de ozon

Eliberarea în atmosferă a unor gaze rezultate din procesele industriale (în special CIFC), omul contribuie la distrugerea ozonului sratosferic ,,găurile’’ din stratul de ozon de deasupra Antarcticii şi subţierea acestuia în zona temperată.

Poluarea atmosferei

Prin activităţile sale de producţie, omul contribuie la schimbarea comoziţiei chimice a atmosferei şi la poluarea acesteia.

• Poluanii - N20, CO, SO2, pulberi de metale grele, ciment, cărbuni. Aceştia sunt preluaţi de curenţii de aer, se combină cu apa din atmosferă şi dau ploile şi ceţurile acide, care se dispersează asupra vegetaţiei, solurilor şi apelor.
• Poluarea radioactivă este legată de experienţele militare nucleare din atmosferă şi de accidentele de la centralele nucleare (cea de la Cernobâl, din Ucraina). Efectele negative ale acestora persistă o perioadă îndelungtă de timp.

In functie de factorii genetici , s-au individualizat mai multe tipuri de clima (climate). Factorii radiativi si circulatia generala au impus tipuri zonale, iar cei geografici tipuri regionale si locale.

• Clima zonala se diferentiaza in sapte tipuri principale:ecuatoriala, tropicala (arida si subarida), temperata, subpolara si polara.

CLIMA ECUATORIALA:

• Aceasta clima este permanent calda si umeda si se extinde in medie pe 5 grade latitudine nordica si sudica in zona de convergenta intertropicala, dar regional se extinde si mai mult (in bazinul Amazonului, America Centrala, bazinul fluviului Congo, in Golful Guineei, Indonezia si in Filipine).
• Temperaturi medii anuale: 26-27 grade Celsius.( valori relativ constante ale radiatiilor solare).
• Precipitatiile medii anuale sunt abundente, depasind 2000 mm/an, in apropierea coastelor aceste cantitati fiind mult mai mari. Spre exemplu, in Columbia, la Buenaventura(pe tarmul Pacificului) se inregistreaza peste 9000 mm/an. Din aceasta cauza, nebulozitatea este ridicata, iar atmosfera este permanent saturata cu vapori de apa.
• Acesti factori favorizeaza dezvoltarea padurilor ecuatoriale luxuriante, greu suportabile e om.

Clima tropicala arida si subarida:

• Se extinde intre 15-35 grade latitudine si cuprinde marile deserturi ale lumii din Africa( Sahara si Kalahari), din Asia (Peninsula Arabia, Iran, Pakistan), America de Sud, America de Nord( Arizona, New Mexico, Mexicul de NV) si din Australia Centrala. Acest tip de clima se extinde in ariile cu presiune mare corespunzatoare miscarilor descendente ale aerului si vanturilor alizee.
• Exista un regim de insolatie care poate sa atinga 3500-4000 de ore pe an. Temperaturile medii anuale sunt ridicate (25-30 grade Celsius) si se inregistreaza mari diferentieri diurne. In zilele de vara temperaturile pot sa ajunga la 50 grade Celsius, iar in noptile de iarna temperaturile pot fi negative.
• Precipitatiile sunt rare si neregulate, iar uneori picaturile de ploaie se evapora inainte de a atinge solul.
• In Sahara cad ploi extrem de rar ( 5 mm/an), inregistrandu-se mai multi ani consecutivi fara precipitatii.
• In semideserturi se inregistreaza 50-150 mm/an, cu o repartizare neuniforma, sub forma de averse si cu diferentieri cantitative mari de la an la an.
• Din cauza modificarilor globale ale climei si activitatilor umane este evidenta o tendinta de extindere a regiunilor desertice si de accentuare a secetelor prelungite.

Clima tropicala cu sezoane alternante:

• Se extinde frecvent in zona cuprinsa intre 5—12(15) grade latitudine si se diferentiaza in:
• Clima subecuatoriala determinata de circulatia atmosferica sezoniera (migrarea calmelor ecuatoriale si a alizeelor) in conditiile unor temperaturi ridicate de 20-28 grade celsius (radiatii solare puternice);se disting 2 sezoane:unul ploios( corespunzator anotimpului vara din emisfera respectiva)-calmele ecuatoriale se extinde pana la 12 grade latitudine si altul secetos (corespunzator iernii din emisfera respectiva)-cand bat alizeele.
• Clima musonica cu un caracter mai mult regional;se datoreaza circulatiei sezoniere opuse a maselor de aer determinate de diferentele mari de temperatura si presiune dintre Asia si Oceanul Indian; temperaturi ridicate (20-25 grade Celsius), cu diferentieri termice mici intre cele doua sezoane (5-7 grade Celsius)

Sezonul ploios se datoreaza deplasarii maselor de aer dinspre Oceanul Indian spre S si SE Asiei (vara), care aduc cantitati mari de precipitatii( peste 12000 mm in Assam), iar sezonul secetos se datoreaza deplasarii maselor de aer dinspre Asia spre Oceanul Indian. (Polul Ploii: Cherrapunji)

Clima subtropicala:

• Este o clima de tranzitie intre zona tropicala si zona temperata. Se extinde in jurul latitudinii de 40 grade si prezinta 2 variante:clima mediteraneana si clima subtropicala cu ploi de vara.
• Clima mediteraneana cuprinde bazinul M. Mediterane, California, provincia Capului in Africa de S, SV Australiei, intre 30 -40 grade latitudine si este caracterizata prin ierni blande si ploioase si veri calduroase si uscate. Temperaturile medii anuale sunt de peste 15 grade Celsius in timpul iernii, lunile cele mai reci avand temperatura medie de peste 10 grade Celsius. In jurul M. Mediterane limita climei mediteraneene coincide cu limita culturii maslinului Precipitatiile sunt cuprinse intre 400-800mm si au adesea un caracter torential.
• Clima subtropicala cu ploi de vara, este intalnita in partea de E a continentelor intre 25-35 grade latitudine ( in SE R.P. Chineze, S Japoniei, SE S.U.A., in Argentina, N Africii si in E Australiei). Este un climat cald si umed, cantitatiile de precipitatii ajungand la 1000-1500 mm, repartizate vara datorita aerului umed adus de pe oceane, din zona tropicala, de alizee si musoni. Iarna se inregistreaza invazii de aer rece de pe continent, insotite de vanturi reci.

• Clima temperata:

-Se extinde intre 40 si 60 grade latitudine

-corespunde teritoriilor dominate de circulatia vestica

-acest climat este caracterizat prin existent celor patru anotimpuri,cu o variabilitate accentuata a vremii

-sunt differentiate doua subtipuri

Clima temperat-oceanica: - este caracteristica partii vestice a continentelor din zona temperate(Europa de Vest,S.U.A,Chile),unde sunt predominante masele de aer umed,oceanic din vest.

-iernile sunt blande,verile racoroase.

-temperaturile medii anuale au valori de 10-15C,iar cantitatile medii anuale de precipitatii sunt in jur de 1000mm,acestea crescand spre latitudinile mari,unde se inregistreaza si scaderi mai abundente de zapada in sezonul rece

Clima temperat-continentala -este caracterizata prin veri calduroase si uscate si prin ierni extreme de reci

-datorita incalzirii puternice a uscatului,verile sunt foarte calduroase,cu temperature medii lunare de 15-20C,iar iernile sunt reci,cu temperature medii lunare sub 0C.

-cantitatile medii anuale de precipitatii au valori reduse,fiind cuprinse intre 300-500 mm.In timpul verii,precipitatiile au regim torrential,iar in timpul iernii invaziile de aer rece polar genereaza viscole puternice.

-in centrul Asiei,clima capata caracter acid

-in estul Asiei,circulatia maselor de aer impune un climat temperat musonic cu precipitatii bogate vara si ierni aspre

• Clima subpolara:

-este o clima de tranzitie spre regiunile polare si se extinde intre 50 si 70 grade latitudine,in nordul Canadei,nord-estul Europei si in nordul Asiei,in extremitatile polare de convergenta.

-predomina masele de aer polar,rece,cu precipitatii reduse

-temperaturile medii anuale sunt in jur de 0C,dar se manifesta amlitudini lunare mari

-in timpul iernii se inregistreaza geruri puternice

-vara este scurta,iar temperature medie a lunii celei mai calde nu depaseste 10C,ceea ce nu permite solului sa se dezghete decat la suprafata.Stratul de sol vesnic inghetat de dedesubt poarta denumirea de permafrost.

• Clima polara: -este cea mai friguroasa clima zonala;impreuna cu clima subpolara ocupa circa 1/5 din suprafata Terrei.Se extinde in Antarctica si Groenlanda,unde este cea mai aspra,fiind influentata de calotele polare.

• Clima muntilor: Lanturile muntoase determina pe de o parte etajarea climei,iar pe de alta parte reprezinta un obstacol major in circulatia maselor de aer.Etajarea depinde de pozitia lantului muntos intr-o anumita zona climatic,de altitudine,orientarea si masivitatea acestuia.

Ca urmare,in orice system muntos,de la baza si pana la o anumita inaltime,caracteristicile climatic vor fi similare cu cele ale climei in care se afla.

Proiect realizat de :

• Dragnea Mălina
• Jecu Ştefania
• Butu Alexandra
• Sandu Ştefania
• Nită Silvia