Introducing 

Prezi AI.

Your new presentation assistant.

Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.

Loading content…
Transcript

Realizat de :Grindei Denisa

Enzimele

Hidrolaze

1.Esteraze, sunt enzimele care produc hidroliza esterilor (catalizeaza fenomenele de esterificare si saponificare). Dintre esteraze cele mai importante sunt urmatoarele:

- lipazele, descompun lipidele (grasimile) in glicerina si acizi grasi; cea mai ctiva lipaza se gaseste in uleiul de ricin.

-fosfatazele, hidrolizeaza esterii acidului fosforic, care se gasesc in toate celulele, cu eliberare de H3PO4.

-sulfatazele, se afla in special in rinichi: hidrolizeaza esterii acidului sulfuric.

- clorofilaza, se gaseste in plantele verzi si descompune clorofila

2. Carbohidrazele sun enzime care hidrolizeaza legaturile C-O din zaharoza, maltoza, adica legaturile glicozidice, ca si aceleasi legaturi din polizaharide. Enzimele, care hidrolizeaza legaturile glicozidice din zaharoza, maltoza se numesc glicozidaze sau glucozidaze, iar cele care scindeaza polizaharidele se numesc poliaze.

Din grupa glicozidazelor enzime importante sunt:

-glucozidaza (maltaza) hidrolizeaza numai legaturi glicozidice. Se gaseste in drojdia de bere, pancreas, intestin, saliva. Se mai numeste maltaza deoarece hidrolizeaza maltoza in doau molecule de glucoza;

-glucozidaza hidrolizeaza si zaharoza deoarece contin glucopiranoza.

Din aceasta grupa fac parte:

-dehidrazele, catalizeaza dehidrogenarea diferitelor substante;

-oxidazele, fixeaza oxigenul din aer pe substantele pe care le oxideaza;

-peroxidazele, in prezenta apei oxigenate sau a altor “per” compusi, oxideaza fenolii sau aminele o-si p-substuite.

-catalaza, enzima care catalizeaza descompunerea apei oxigenate in apa si oxigen molecular:

2H2O2 cataliza 2H2O + O2.

Denumirea de enzime pt. catalizatorii biochimici a fost adoptatã de Kuhne în anul 1878 ( cuvântul provenind din grecescul enzima ,= "în drojdie" deoarece existenţa lor a fost doveditã mai întâi în studiul fermentaţiei alcoolice , determinatã de cãtre enzimele din drojdie .

Clasificarea enzimelor:

I. Hidrolaze 1. esteraze

2. carbohidraze

3. amidaze

4. proteaze

II. Redoxaze (desmolaze) 1. dehidraze

2. oxidaze

3. peroxidaze

4. catalaza

Termenul de enzima a fost introdus de A. Kühne in 1878. Prima enzima izolata in stare pura, cristalizata, a fost ureaza, extrasa cu apa si acetona dintr-o varietate de fasole. Ulterior au fost izolate multe alte enzime, folosind metode fizice, chimice sau fizico-chimice. Enzimele au structura macromoleculara si devin inactive la incalzire sau in prezenta unor reactivi. Prin hidroliza conduc la aminoacizi si proteine. Masele moleculare ale multor enzime au valori cuprinse in intervalul 10000-200000. Ca orice catalizator obisnuit, enzimele nu pot cataliza decat reactii termodinamic posibile, dar energia de activare a reactiilor enzimatice este incomparabil mai mica decat cea a reactiior catalizate de substante simple (acizi, baze sau ioni metalici). Enzimele se deosebesc de catalizatorii obisnuiti prin: durata de activare mai redusa, inactivarea rapida la temperaturi peste 50°C, necesitatea unui pH optim pentru activitatea maxima, o specificitate extraordinara, mergand chiar pana la specificiatea stereochimica.

Cunoasterea naturii chimice a enzimelor, a modului in care ele intervin in diferite procese, a mecanismului reactiilor enzimatice este de o importanta deosebita pentru explicarea si dirijarea unor fenomene naturale extrem de numeroase si de diverse. Studiul naturii lor si al proceselor la care pot participa a dat nastere unei discipline de profil, enzimologia. In afara de importanta lor biochimica, emzimele au si numeroase aplicatii

Enzimele - sunt biocatalizatori de naturã proteicã ce catalizeazã reacţii chimice specifice materiei vii. Ele sunt elaborate de organismele vii şi regleazã ansamblul reacţiilor biochimice în cadrul proceselor metabolice , asigurând un echilibru între degradarea substanţelor nutritive , obţinerea energiei necesare funcţiilor vitale şi sinteza substanţelor proprii organismului.

Nomenclatura enzimelor se face adaugand sufixul “-aza” numelui care arata natura reactiei specifice sau care indica substratul asupra caruia enzima isi exercita actiunea, de exemplu: hidrolaza, dehidraza, oxidorectaza sau esteraza, proteinaza, glicozidaza, lipaza. In putine cazuri se mai folosesc denumiri mai vechi care s-au mentinut pana astazi: pepsina, tripsina, invertina, zimaza.

Procesul enzimatic este denumit prin adaugarea sufixului “litica” la numele substratului, de exemplu, procesul de transformare a amidonului de catre enzime se numeste “amilolitic” (amylum-amidon) iar al proteinelor este denumit “proteolitic”.

Coenzima reactioneaza in concentratii foarte mici iar cu timpul ii scade activitatea; la sfarsitul reactiei se regaseste din punct de vedere cantitativ. Activitatea creste cu concentratia, cu temperatura (pana la temperatura de denaturare a apoenzimei).

Importanţa enzimelor

Un rol important în menţinerea sănătăţii îl constituie enzimele care sunt esenţiale în procesul de digestie cât şi în funcţionarea normală şi corectă a celulelor din organism. Deoarece sunt implicate în fiecare proces din organism, de la digestie până la susţinerea bunei funcţionări a sistemului imunitar, viaţa nu ar putea exista fără ele. În corpul nostru există milioane de enzime de diferite tipuri. Ele digeră hrana noastră, aducând-o la principiile alimentare care sunt absorbite prin porii mucoasei intestinale în sânge, de unde alte enzime preiau hrana preparată, digerată şi o transportă pentru a fi folosită ca elemente de construcţie pentru nervi, muşchi, sânge şi glande endocrine. Un rol important al enzimelor este acela de a transporta oxigenul în toate celulele organismului şi a combate anemia printr-o mai bună procesare a fierului.

Enzimele sunt alcatuite din doua componente:

-dintr-o componenta proteica (apoenzima), sensibila la caldura (alterabila), inactiva si cu specificitate mare fata de substratul (substanta chimica modificata prin actiunea enzimelor) pe care activeaza enzima; apoenzima face legatura componentei active (coenzima) cu substratul.

- dintr-o componenta activa numita coenzima (coeferment) un compus fosforat care nu este sensibila la caldura, activa numai impreuna cu apoenzima.

Enzima propriu-zisa (holoenzima) se gaseste intr-un echilibru dinamic intre apoenzima si coenzima

De asemeni :

·enzimele intervin şi în depozitarea glucozei în ficat şi ţesutul muscular şi transformarea grăsimii în ţesut adipos;

·ajută la formarea ureei (care este eliminată sub formă de urină) şi ajută la eliminarea bioxidului de carbon din plămâni;

·ajută la fixarea fosforului în oase şi în ţesutul nervos reglând funcţionarea creierului;

·ajută la dizolvarea cheagurilor de sânge;

·enzimele din sistemul imun atacă deşeurile şi toxinele din sânge.

Bibliografie: Chimie, de I. Risavi, I. Ionescu;

Mica enciclopedie de chimie.

Learn more about creating dynamic, engaging presentations with Prezi