Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
În contextul celor expuse mai sus sîntem în drept să tragem următoarele concluzii:
În primul rînd, confruntarea de mulţi ani dintre statul Republica Moldova şi regiunea separatistă este în esenţă un conflict politico-teritorial şi este rezultatul acţiunilor neconstituţionale de uzurpare a puterii pe teritoriul de pe malul stîng al Nistrului de către grupul radical anti-moldovenesc condus de I. Smirnov, care are un specific al său, fiind pro-rus în ce priveşte orientarea geopolitică.
În al doilea rînd, în ceea ce priveşte natura conflictului - acesta nu este numai unul politic şi teritorial, dar și unul internaţional, în virtutea implicării active de la bun început a Federaţiei Ruse şi a intereselor geopolitice ale altor state, care participă acum la procesul de soluţionare a lui.
Conflictul transnistrean cuprinde diverse pături sociale ale populaţiei, aflate în proces de confruntare în ce priveşte păstrarea sau modificarea statutului socio-politic al statului, valorile social-politice, distribuţia resurselor socio-economice, luarea în stăpînire şi păstrarea poziţiilor de conducere în instituţiile şi structurile puterii de stat.
Scopul final al iniţiatorilor conflictului politico-teritorial sînt resursele, precum puterea de stat, poziţia instituţiilor guvernamentale, statutul politic al marilor grupuri sociale, teritoriilor, regiunilor, valorile şi simbolurile care stau la baza puterii politice în structura socială.
Anume în încercarea de a opune rezistenţă luptei pentru autodeterminare naţională a poporului moldovenesc, această parte a aparatului administrativ, în cîrdăşie cu o parte a nomenclaturii de partid, pe care schimbările au luat-o prin surprindere, a început mobilizarea forţelor şi resurselor pentru dezmembrarea teritorială a fostei RSSM şi crearea în raionale estice ale republicii a unui cap de pod pentru a influenţa din exterior Republica Moldova, care era pe cale să devină stat independent. În scopul de a-i atribui acestui conflict socio-politic un caracter etnic, liderii conspiraţiei separatiste anti-moldoveneşti au inventat conceptul de „popor transnistrean”, urmat de speculaţii destul de primitive cu privire la „dreptul naţiunilor la autodeterminare”. E necesar să subliniem, că din punct de vedere al componenţei etnice populaţia din Transnistria nu diferă mult de cea de pe malul drept al Republicii Moldova - în ambele cazuri, majoritatea o constituie etnicii moldoveni.
Trebuie să constatăm, că Legea despre funcţionarea limbilor în RSSM deşi, în general, este echilibrată şi liberală în ce priveşte dreptul minorităţilor naţionale, lege care funcţionează şi în prezent, au fost admise unele excese la aplicarea sa, care au permis să mascheze cu aşa-zisele preocupări ale unei părţi a populaţiei vorbitoare de limbă rusă adevăratul scop al organizatorilor şi al apărătorilor regimului separatist.
Conflictul armat, sub pretextul lozincilor de protejare a drepturilor minorităţilor naţionale, a fost dezlănţuit de către regimul separatist, condus de I. Smirnov.În aceste condiţii, conducerea puțin experimentată, cu tendinţe naţionaliste a tînărului stat moldovean, a considerat că este de datoria sa să prevină divizarea ţării şi a întreprins o serie de măsuri, îndreptate să restabilească ordinea constituţională şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Trebuie să subliniem faptul, că implicarea în conflict a populaţiei din regiunea transnistreană a avut loc nu din cauza urii şi ostilităţii interetnice, ci sub influenţa propagandei agresive anti-moldoveneşti, care permite să caracterizăm conflictul ca pe un conflict politic şi teritorial, cu elemente de conflict al identităţii și elitelor locale.
Conflictul din Transnistria sau Războiul din Transnistria (denumit uneori și Războiul moldo-rus) a fost un conflict militar, iar actualmente este un conflict politic între Republica Moldova și autoproclamata „Republică Moldovenească Nistreană” cu privire la exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia și orașul Tiraspol, aflate pe malul stâng al râului Nistru și orașul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiași râu.
Conflictul politic a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenței așa-zisei „Republicii Moldovenești Nistrene”, fază latentă a acestuia desfășurându-se până în prezent.
Cauzele principalele, care au determinat liderii mişcării separatiste din regiunea de est a Republicii Moldova să opună rezistenţă, inclusiv militară, autorităţilor legale ale Republicii Moldova sînt următoarele:
Teritorial-statutare: declanşarea conflictului cu autorităţile constituţionale ale ţării a avut ca obiectiv principal acapararea unei părţi a teritoriului Republicii Moldova, în scopul creării condiţiilor prealabile de desemnare a statutului formaţiunii separatiste ca stat cvasi-independent;
Geopolitice: crearea platformei de presiune politică în scopul menţinerii Moldovei în sfera de influenţă a Rusiei, pentru a preveni presupusa unire cu România, crearea în acest scop a enclavei ruse la frontiera moldo-ucraineană;
Cultural-lingvistice: nemulţumirea minorităţii - vorbitorilor de limbă rusă de introducerea limbii moldoveneşti în calitate de limbă de stat şi necesitatea de a se adapta situaţiei noi, percepută subiectiv ca o pierdere a statutului social cu care au fost obişnuiţi;
Socio-economice: ameninţarea de redistribuire a puterii şi a resurselor economice în regiunea transnistreană;
Socio-ideologice: opunerea de rezistenţă a nomenclaturii de tip sovietic proceselor de democratizare şi încercările lor de a-şi menţine statutul în cadrul vechiului sistem pe teritoriul regiunii;
Etno-demografice: tendinţa de a mobiliza şi a angaja în lupta cu autorităţile legale ale Republicii Moldova colectivele de muncă ale întreprinderilor industriale mari, de pe malul sting al Nistrului, formate, în general, ca urmare a migraţiei forţei de muncă din republicile slave ale URSS;
Conflictul transnistrean este diferit de celelalte conflicte care au apărut după colapsul sovietic, pentru că la baza lui nu se află un conflict etnic sau religios. Circa douăzeci de ani în urmă, principalele cauze al apariţiei conflictului între forţele separatiste ale regiunii transnistrene şi autorităţile legale ale Republicii Moldova erau tendinţa Centrului Unional de a păstra URSS-ul, iar după destrămarea acestuia - a Federaţiei Ruse de a influenţa noile autorităţi moldoveneşti. Motivul formal al conflictului era acela, că Moldova a adoptat legislația privind limba de stat, ceea ce a condus la o polarizare politică accentuată a societăţii şi la creşterea rezistenţei faţă de inovaţii a unei părţi a nomenclaturii locale de subordonare unională, în primul rînd, de către directorii întreprinderilor complexului militar-industrial din partea stîngă a Nistrului.