Introducing 

Prezi AI.

Your new presentation assistant.

Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.

Loading…
Transcript

Renascentismul

Clasa a XI-a D

Prof. Adriana Gruia

Coțan Marina și Bogdan Mărghitaș

C.N.I.S

Ce este Renașterea?

Introducere

Numim Renaștere o perioadă din istoria europeană cuprinsă aproximativ între începutul secolului al XV-lea și jumătatea celui de-al XVI-lea. Termenul desemnează atât redescoperirea culturii clasice antice grecești și latine, cât și consecințele sale: înflorirea și dezvoltarea fără precedent a artelor plastice, literaturii și filozofiei în Europa și mai cu seamă în Italia secolului al XV-lea, în contrast cu relativul obscuratism al Evului Mediu. Este de altfel semnificativ că una dintre primele utilizări ale termenului, în sensul pe care i-l dăm astăzi, apare în 1550 în cartea pictorului și arhitectului italian Giorgio Vasari, intitulată Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților.

Biblioteca Marciana, Veneția, Italia

Duomo, Catedrala Santa Maria Del Fiore, Florența, Italia

Arhitectură

Palazzo Vecchio, Florența, Italia

Domul Basilicii Sf. Petru, Vatican

Santa Maria Novella, Florența, Italia

Spitalul celor inocenți, Italia

Arta renascentistă

Sandro Botticelli, Infernul lui Dante

Leonardo da Vinci, Vestea cea Bună

Sandro Botticelli, Nașterea lui Venus

Michelangelo, Crearea lui Adam

Leonardo da Vinci, Omul Vitruvian

Rafael, Școala de la Atena

Trăsături

Trăsăturile Renascentismului

Desacralizarea constă în pierderea treptată a caracterului religios, sacru al culturii și artei italiene și apropierea tot mai accentuată de profan, de viața reală. Această desacralizare a avut drept urmare o eliberare treptată a artei și artiștilor de sub dominația dogmelor și perceptelor Bisericii. Ea a fost posibilă în Italia, mai mult decât în altă parte, datorită spiritului de independență specific acestui popor și în al doilea rând datorita contactului cu civilizația greco-romană.

Italienii sunt primii europeni moderni care au cugetat și dezbătut cu îndrăzneală ideile de libertate, ceea ce a dus la creearea unui climat de libertate spirituală față de credință. În plus, italienii nu au acordat importanță prea mare vieții de apoi, concentrându-și atenția asupra celei pământene, existând o adaptare a credinței la fiecare om în parte. Această individualizare a credinței duce la o îndepărtare treptată de dogmele Bisericii, la o toleranță și indiferență față de dogme specifică numai italienilor.

Un efect direct al desacralizării și al raportării permanente la realitatea înconjuratoare, este schimbarea concepției despre capacitatea imaginii (picturii) de a reda caracterul sacru. Astfel, deși pictura va continua să abordeze cu prioritate subiectele sacre, temele religioase (prin comparație cu acestea subiectele propriu zis profane sunt relativ puține), ea își va îndrepta atenția asupra vieții reale, personajele biblice devenind de fapt personaje reale, viața acestora fiind în fapt viața unor oameni reali. Sfinții devin oameni reali, îmbrăcați după moda timpului, scenele se vor desfășura în locuri reale, în interioare de case din timpul respectiv.

Interesul pentru această realitate înconjurătoare îi face pe artiști să lucreze după model, să-și sporească atenția acordată anatomiei trupului sau expresivității chipului uman.

Umanismul – comparativ cu epocile anterioare, noul spirit renascentist descoperă și scoate la lumină omul în întregul său. Literatura italiană prin scrierile lui Dante, Petrarca sau Boccaccio, la rândul ei pregatită de spiritul poeziilor trubadurilor și romanelor cavalerești din Evul Mediu, va precede artele plastice, subliniind noile caracteristici fizice și morale ale omului din Renaștere, ca ființa spirituală și liberă. Se dezvoltă individualismul, studiul atent și pasional al individului. Omul este considerat individ cu personalitate, el are capacitatea de a se cunoaște pe sine și pe alții. Omul devine figura centrală a culturii și artei, putându-se vorbi în acest sens de umanismul Renașterii. Acesta debutează cu o afirmație optimistă cunoaste-te pe tine însuți, ceea ce demonstrează totala încredere în capacitățile de cunoaștere ale omului, dar sfârșește pesimist printr-o altă afirmație: nimeni nu se cunoaște.

Pe tot parcursul efortului său de cunoaștere a realității, Renașterea a avut ca principal obiectiv redarea omului, drama sfințiilor devenind drama omului real.

  • Legătura cu realitatea înconjuratoare: desacralizarea
  • Realul devine perfect intaligibil
  • Umanismul
  • Formarea individualităților artistice
  • Legatură cu arta și cultura antichității greco-romane
  • Caracterul clasic al Renașterii

Formarea individualităților artistice – spre deosebire de Evul Mediu în care artiștii erau anonimi, considerați simpli meseriași ce trebuiau să se supună dorințelor feudalului sau comunității, în renaștere ei devin creatori, inventatori sau teoreticieni, cu un statut social bine definit. Abordează mai multe domenii de activitate: pictura, arhitectura, sculptura, matematica, poezia, științele etc., fiind spirite multilaterale enciclopedice (ex. Leon Battista Alberti, Leonardo, Michelangelo, Rafael s.a.). În Renaștere se modifică statutul lor social, devenind persoane apreciate și chiar bogate, se schimbă atitudinea publicului în raport cu artistul a cărui operă sau personalitate devine celebră și poate influență gustul întregii epoci, se schimbă propria atitudine a artistului față de opera de artă, prin ea artistul dorind să se afirme, năzuind spre glorie.

Legătura cu arta și cultura antichității greco-romane – este deosebit de strânsă, Renașterea interpretând și prelucrând datele oferite de cultura și arta antichității. Redescoperirea și reînvierea artei greco-romane nu constituie cauza apariției Renașterii, noua gândire renascentistă își găsește doar corespondentul în Antichitate. Un rol esențial l-au avut săpăturile arheologice efectuate odată cu activitatea de reconstrucție a orașelor (în special Roma ce devine un adevărat șantier arheologic) și accesul treptat la filozofia, cultura sau tratatele scrise de antici.

Primul impact direct și imediat l-a avut arhitectura, datorita numeroaselor descoperiri arheologice prin care s-au scos la iveală planuri de edificii, ordinele arhitectonice, elementele carateristice ca simetria, echilibrul, rigoarea și măsura artei greco-romane. Sculptura își va găsi și ea sursele de influență în numeroasele sculpturi greco-romane scoase la iveală, impresionându-i pe sculptori prin proporțiile, canoanele și chiar subiectele abordate. Din aceste cauze, arhitectura și sculptura vor suferi o mai rapidă evoluție, spre deosebire de pictura, care negăsindu-și surse de inspirație urmează o cale mai înceată, pentru a deveni n cele din urmă cel mai înfloritor domeniu.

Caracterul clasic al Renașterii – datorită contactului cu arta și cultura greco-romană, arta renascentistă prezinta un evident caracter clasic raționalist. Renașterea păstrează un echilibru permanent între observarea atenta a realității și impunerea unui ideal. În acest echilibru constă și diferența dintre Renașterea italiană și manifestările renascentiste din Țările de Jos sau Germania, unde obiectivitatea și spiritul adevărului sunt duse până la naturalism, fără nicio undă de idealizare. Caracterul clasic al Renașterii este subliniat de numeroși teoreticieni ai Renașterii, în scrierile lor stabilind componentele ideologiei clasice în raport cu rolul artei, definirea frumosului. Astfel, frumosul constă în armonia și acordul între părți, el este neschimbător, durabil.

Renascentismul în Italia

Italia

În Italia, Renaşterea cuprinde următoarele perioade: Prerenaşterea (sec. XIV), Renaşterea timpurie (sec. XV), Renaşterea (c. 1500-1530), Renaşterea târzie (sfârşitul sec. XVI) şi are următoarele centre principale:

  • în sec. XV numeroase şcoli locale la Florenţa, Siena, Veneţia, Padova, Urbino
  • în sec. XVI la Roma şi Veneţia.

În sculptură, opera lui Donatello rezumă evoluţia artei sec. XV, de la statuile care împodobeau biserica, la portretul laic şi monumentul ecvestru (Ghiberti, Jacopa della Quercia, Verocchio, Luca della Robbiaş.a.). În sec. XVI, Michelangelo realizează deplina dezvoltare a sculpturii de ronde-bosse.

În pictură, trăsăturile înnoitoare din creaţia lui Giotto sunt dezvoltate, la începutul sec. XV, în pictura murală de florentinul Masaccio, alături de Uccello, apoi, în a doua jumătate a secolului, de Piero della Francesca, Mantegna, Botticelli, Signorellietc, iar pictura de şevalet este ilustrată cu precădere la Veneţia (familia Bellini). În sec. XVI, apogeul picturii Renaşterii este atins în operele lui Leonardo da Vinci, Rafael Sanzio, Michelangelo Buonarotti (ultimul lucrând mai ales la Roma) şi în cele ale veneţienilor Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto.

„Primăvara” de Sandro Boticelli

Datată între 1477 și 1482, pictura „La Primavera” (Primăvara) abia după circa 70 de ani mai târziu de către artistul și istoricul Giorgio Vasario, această capodoperă a fost comandată de Lorenzo di Pierifrancesco de Medici, vărul lui Lorenzo Magnificul, și este găzduită în prezent la Galeria Ufizzi, din Florența, Italia.

Pictura, înglobând sute de flori înfățișează nouă personaje mitologice. Bărbatul din stânga este Mercur, care împrăștie norii pentru a permite sosirea primăverii. Deasupra zeiței Venus, aflată în partea centrală, plutește Cupidon, recunoscut pentru lipsa sa de moralitate și încercările lui de a separa cuplurile căsătorite. Venus, divinitatea dragostei și a frumusțtii, este înconjurată de cele trei Grații.

Primavera lui Boticelli este, conform majorității criticilor, o alegorie a expansiunii vitale a primăverii sau o elaborată alegorie a înfloririi, renașterii lumii. Conform Elenei Capretti, interpretarea tipică ar fi aceasta: „Pictura trebuie să fie <<citită>> de la stânga la dreapta: Zephyrus (Zefir), vântul mușăator din martie, o răpește și o posedă pe nimfa Chloris, cu care se căsătorește mai târziu, și pe care o transformă într-o zeitate: ea devine zeița primăverii, eterna protectoare a vieții, ce împrăștie trandafirii peste pământ.”

Această legendă provine din a cincea carte a lui Ovidiu, „Fasti”, în care farmecele nimfei pădurii Chloris, surprinsă dezbrăcată de Zephyrus, primul vânt al primăverii, îl atrage pe acesta către ea. Zefir o urmărește și în vreme ce este sedusă de aceasta, din gură i se ivesc flori (așa cum se vede și în pictură) și se preschimbă în Flora, zeița florilor. În opera lui Ovidiu, se spune că până atunci pământul era înveștmântat doar într-o singură culoare, probabil în verde, Boticelli pictându-l pe Zephyrus în tonalități de verde-albăstrui.

O altă interpretare este cea izvorâtă din idealurile renascentiste și neoplatonice, la modă la curtea Medici. Neoplatonismul a fost o orientare filosofică și estetică ce a încercat să împletească gândirea lui Platon cu concepte ale creștinismului. Viziunea neoplatonică a frumuseții ideale și a dragostei supreme a influențat cultura Renașterii, inclusiv pe Sandro Boticelli.

„Primăvara”de Sandro Boticelli

„Pietà” de Michelangelo

Statuia, cunoscută mai bine ca „Bandini Pieta”, le reprezintă pe Fecioara Maria şi Maria Magdalena ţinând trupul lui Iisus după ce a fost coborât de pe cruce de Nicodemus, al cărui chip este un autoportret al artistului italian renascentist. Michelangelo a lucrat la această operă de artă timp de șapte ani, până în 1547.

Dacă a fost deprimat toată viața, ultimii săi ani, arătați în dispoziția morală a poemelor, sunt ani de profundă melancolie. Michelangelo a fluctuat între actul de devotament pur și disperarea de a fi abandonat de Dumnezeu sub greutatea păcatelor sale. Dacă arhitectura și poezia păreau să-i absoarbă atenția în ultimii săi ani, Michelangelo a rămas cel mai fidel vocației sale de sculptor.h itas

Brațul stâng deformat al lui Hristos a fost în mod clar rupt în mai multe locuri și piciorul său drept lipsește cu totul. Potrivit lui Vasari, Michelangelo a fost profund descurajat. Mai târziu a dat lucrarea asistentului său Tiberio Calcagni, care a încercat să o termine; figura incongruentă din dreapta, Maria Magdalena, este atribuită măiestriei s ale.

Cu geniul lui Michelangelo: moartea nu mai este un simbol sau măcar o figură, ci o prezență a bogăției incalculabile care tentează momentan privitorul, obligându-l să devină una cu intențiile artistului. Dacă ne putem despărți de aceste ultime creații, este doar pentru că Michaelangelo a reușit să înțeleagă sfera emoțională a oscilației teribile dintre dorința de a se identifica cu moartea și voința de a reînvia și de a-l aminti pe cel care tocmai a murit.

„Pietà” de

Michelangelo

Renascentismul în Marea Britanie

Marea Britanie

Prin termenul „Renaștere engleză" se înțelege mișcarea culturală și artistică din Anglia de la începutul secolului al XVI-lea până la mijlocul celui de al XVII-lea, perioadă pașnică de dezvoltare după sfârșitul Războiului de 100 de ani și al Războiului celor două roze. Această perioadă include lunga domnie a reginei Elisabeta I, de aceea mai este denumită „Epoca Elisabetană". Reprezentanți ai „Renașterii engleze" sunt:

Literatură

  • Edmund Spenser (1552-1599
  • John Milton (1608-1674)
  • William Shakespeare (1564-1616)
  • Thomas Morus (1478-1535)
  • Francis Bacon (1561-1626)
  • Ben Jonson (1572-1637)

Muzică

  • Thomas Tallis (1505-1585)
  • William Byrd (1543-1623)
  • Thomas Morley (1557-1602)

Ce minunată lucrare e omul, cât de nobilă este inteligența, ce fără de număr îi sunt facultățile, alcătuirile și mișcările, cât de chibzuit și de admirabil e în faptele sale, cât de asemenea unui înger în puterea sa de înțelegere, cât de asemeni unui zeu...

Hamlet, II

Citat

Hamlet este tragedia în care se confruntă lumi şi probleme distincte, fiind considerată o piesă a răzbunării. Eroul este o personalitate dominată de un mister care se naşte din nehotărâre.

În acest univers el îşi depozitează forţa şi frica sa ce nasc fie imaginea unui om chinuit şi frământat de gânduri care îl devoră, fie aceea a unuia înzestrat cu o încredibilă perseverenţă şi putere de a îndeplini un act justiţiar.

Balansul acestor interpretări este dublat de o oscilare a rostului existenţei – a fi sau a nu fi – care conferă tragediei dimensiuni interpretative neaşteptate. Asemenea unei pendule, care descrie un traseu între două extremităţi, Hamlet îşi defineşte personalitatea din alăturarea unor laturi extreme, fiind permanent cufundat într-o enigmatică stare de căutare a adevărului.

„Hamlet”

„Hamlet” de William Shakespeare

Hamlet este figura centrală a umanismului renascentist deoarece reprezintă omul ce se zbate între bine și rău, între lumină și întuneric, între alb și negru. Deși fontul sufletului lui Hamlet este bun, dorința de răzbunare eclipsează și pătează în același timp inima nobilă a prințului.

Omul renașcentist descoperă un nou univers: universul interior. Cel mai aproape de om si totuși cel mai departe. Omul renașterii se descoperă pe sine. Conștientizează, simte, trăiește intens. Aces lucru se întâmplă și cu Hamlet . Pană în momentul în care se produce tragedia , Hamlet este un om obișnuit care trăiește într-o adevărată rutină, trăiește fără a avea un scop. În momentul în care Hamlet află adevărul despre moartea tatălui său, în el se întâmplă un adevărat miracol . Acesta

devine viu : o paletă largă de sentimente tocmai a explodat în ființa lui. Hamlet ajunge să simtă

furie, dragoste, melancolie la o intensitate mult mai mare. Mintea și corpul lui Hamlet ajung la

extaz. Sentimentele lui Hamlet ajung să fie deasupra rațiunii .

Consider că specific Renașterii este cunoașterea. Cunoașterea a ceva ce oamenii nici nu credeau ca au.Oamenii ajung să-și exploreze simțurile și să creeze pe marginea lor, fără a mai ține cont de reguli, ascultându-și inima. De aici și zbuciumul lui Hamlet : să-și asculte inima sau să recurgă la o metodă ce este concepută a fi corectă în viziunea celor învățați,însă nu-l va satisface sufletește. Epoca renașterii este plină de întrebări, de sentimente . În existența lor limitată plină de reguli apare sentimentul, ceva ce satisface sufletul într-un mod misterios.

Hamlet, este personajul cel mai reprezentativ pentru această epocă datorită curajului creionat de către Shakespeare, datorită dramei puternice interioare , datorită circumstanțelor în care se

petrece acțiunea. Datorită alegerilor pe care acesta le face , Hamlet, de fapt prin el, putem înțelege această epocă a înfloririi, o epocă a exploziilor de sentimente, a eliberării minții cât și a sufletului.

Concluzie

Omul renascentist

Concluzie

Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu este mai presus în om decât mintea și sufletul, scria Pico della Mirandola în Discurs despre demnitatea omului.

Omul renașterii este un demiurg, un un creator cu potențial nemărginit: nimic nu îi este străin, asemeni lui Leonardo Da Vinci-considerat a fi cel mai complet om al renașterii-el poate fi în același timp pictor, sculptor, anatomist, inventator preocupat de natura zborului, inginer, matematician, geometru, muzician și arhitect.

Bibliografie

file:///C:/Users/marin/Downloads/toaz.info-hamlet-figura-centrala-a-umanismului-renascentist-pr_b0bdd58890ee2013c651e524c1a0f1b2.pdf

https://images.uffizi.it/production/attachments/1543409158632122-Botticelli-primavera-intero.jpg?ixlib=rails-2.1.3&w=1200&h=800&fit=clip&crop=center&fm=gjpg&auto=compress

https://www.uffizi.it/en/artworks/botticelli-spring

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/0/0b/Sandro_Botticelli_-_La_nascita_di_Venere_-_Google_Art_Project_-_edited.jpg/500px-Sandro_Botticelli_-_La_nascita_di_Venere_-_Google_Art_Project_-_edited.jpg

https://proagora.net/wp-content/uploads/2020/09/capela-sixtina-picturi-michelangelo.jpg

https://istoriiregasite.files.wordpress.com/2010/06/leonardodavincidrawing.jpg?w=350&h=200&crop=1

https://youtu.be/5ks-NbCHUns?t=83

https://ro.historylapse.org/g/introducere-in-arta-renasterii.jpg

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/2/25/Sandro_Botticelli_-_La_Primavera_-_Google_Art_Project.jpg/678px-Sandro_Botticelli_-_La_Primavera_-_Google_Art_Project.jpg

https://cdn.design-jornal.com/8968948/what_is_renaissance_architecture__2.jpg.webp

https://cursarhitectura.files.wordpress.com/2014/10/c3-catedrala-din-sienna.jpg

https://cdn.design-jornal.com/8968948/what_is_renaissance_architecture__5.jpg.webp

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/a/a2/Shakespeare.jpg/1200px-Shakespeare.jpg

https://www.rasfoiesc.com/files/arta-cultura/14_poze/image005.jpg

https://vocearomanului.ro/wp-content/uploads/2021/12/kris3-255x300.jpg

Learn more about creating dynamic, engaging presentations with Prezi