Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Conflict Orientul Mijlociu
6
Conflictul din Orientul Mijlociu
www.your-website.com
Octombrie 2022
Orientul Mijlociu
Ce este Orientul Mijlociu?
Orientul Mijlociu este o zonă geografică situată în sudul și estul Mării Mediterane, care se întinde din estul Mediteranei până în Golful Persic. Orientul Mijlociu este o subregiune a Asiei, însă unii geografi susțin că este o parte a Africii. Cele patru culturi principale din Orientul Mijlociu sunt cea evreiască, cea persană, cea arabă și cea turcă. Aceste sfere culturale au origini lingvistice și etnice diferite.
Pozitia pe glob
Alcatuire
Conflictul
Conflictul
Una dintre cele mai dinamice zone, cu risc maxim în privința producerii unei conflagrații, chiar mondiale, este Orientul Mijlociu. În ultimii aproape 60 de ani au avut loc nenumărate războaie ca drept de scurtă durată majoritatea, cele mai lungi fiind cele dintre URSS şi Afganistan de 9 ani (1979-1988) şi Irak-Iran (1980-1988). Dar toate acestea au avut aceleaşi efecte: deteriorarea economiilor respectivelor state, refugieri în masă, milioane de oameni ucişi, , distrugerea bunurilor materiale, infrastructurii industriale şi chiar influențarea economiei mondiale, periclitând-o prin creşterea prețului la petrol determinat de instabilitatea zonei şi a lipsei siguranței transportului acestuia. Dar apariția acestor conflicte fie interstatale, interetnice sau chiar apariția acestor crize internaționale trebuie cercetată nu după finalizarea celui de-al II-lea Război Mondial, ci înainte, adică după destabilizarea imperiilor coloniale, spre sfârşitul existenței acestora fiindcă, dacă la acel moment s-ar fi luat unele decizii la nivelul celor mai importante puteri la acea dată, Orientul Mijlociu ar fi fost o zonă mult mai paşnică.
URSS-Afganistan
Razboiul URSS-Afganistan
In aprigul război de nouă ani, aproximativ un milion de civili au fost omorâţi, 90.000 de luptători Mujahedini, 18.000 de soldaţi afgani şi 14.500 de soldaţi sovietici. După retragerea sovieticilor s-a dezlănţuit un război civil care a pregătit terenul pentru preluarea puterii de către talibani, în 1996. Deşi trupele NATO se pregătesc să se retragă complet din Afganistan, populaţia afgană este îngrijorată cu privire la viitor, iar implicarea Rusiei în conflicte cu state precum Georgia şi Ucraina a determinat devierea atenţiei comunităţii internaţionale de problemele cu care se confruntă Afganistanul.
Afganistanul, după victoria mujahedinilor, a căzut pradă unui teribil război civil soldat cu alte zeci de mii de morți, distrugerea Kabulului și venirea la putere a talibanilor, în 1996.
Aceștia vor fi alungați de la putere la sfârșitul lui 2001 de o coaliție internațională condusă de Statele Unite, împotriva cărora rebelii se bat și azi, 18 ani mai târziu. Poporul afgan nu a cunoscut pacea de 40 de ani.
De-a lungul Războiului Rece, Afganistanul a fost locul în care s-au dus multe bătălii privind influența și controlul dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. În timpul administrației Nixon, Statele Unite s-au concentrat pe menținerea influenței economice asupra Afganistanului.
După Revoluția Saur, Nur Muhammad Taraki a preluat controlul, devenind președinte al Republicii Democrate Afganistan. Sub regimul Taraki, zeci de mii de afgani au fost închiși și torturați, mulți dintre aceștia fiind executați rapid. În timp ce regimul lui Taraki pretindea că promovează egalitatea de gen, violul a devenit arma de război folosită în satele afgane.
Chiar dacă Taraki și prim-ministrul Hafizullah Amin au avut o relație strânsă, martie 1979 i-a făcut să se întoarcă unul împotriva celuilalt. În această perioadă, Taraki a dorit să construiască o relație mai strânsă cu Uniunea Sovietică, în timp ce Amin voia să mențină relațiile bune cu Statele Unite.
În septembrie 1979, Taraki și Uniunea Sovietică au venit cu un plan de asasinare a lui Amin, care nu a reușit. Ulterior, Amin l-a arestat pe Taraki și s-a instalat ca șef al partidului și al statului. Deși oferea impresia că este susținut de Uniunea Sovietică, Leonid Brejnev a privit uciderea lui Taraki „ca o insultă personală”.
În decembrie 1979, Uniunea Sovietică a luat decizia de a-l înlătura pe Hafizullah Amin, printr-o operațiune cunoscută sub numele de Furtuna-333. Deși sovieticii au susținut că li s-a cerut să ofere asistență în respingerea intervenției armate din exterior, planul era de a-l asasina pe Amin. Martorii oculari au povestit că sovieticii au folosit un atac cu gaz împotriva soldaților afgani, pentru a putea intra în palat.
Irak-Iran
Razboiul Iran-Irak
Războiul dintre Iran și Irak (cunoscut și sub denumirea de Primul Război din Golful Persic și alte nume) a fost un conflict militar între armatele Irakului și Iranului. Războiul a început în septembrie 1980 și a durat până în august 1988, fiind cel mai lung război convențional al secolului al XX-lea.
Războiul deschis a început pe 22 septembrie 1980, când forțele armate irakiene au invadat vestul Iranului de-a lungul frontierei comune a țărilor, deși Irakul a susținut că războiul a început mai devreme în acea lună, pe 4 septembrie, când Iranul a bombardat mai multe posturi de frontieră. Luptele au fost încheiate printr-o încetare a focului din 1988, deși reluarea relațiilor diplomatice normale și retragerea trupelor nu au avut loc până la semnarea unui acord formal de pace pe August 16, 1990.
Rădăcinile războiului au stat într-o serie de dispute teritoriale și politice între Irak și Iran. Irakul a dorit să preia controlul asupra bogatei regiuni de frontieră iraniene Khuzestan, producătoare de petrol, un teritoriu locuit în mare parte de etnici arabi, peste care Irakul a încercat să extindă o formă de suzeranitate. Președintele irakian, Saddam Hussein, a dorit să reafirme cele ale țării sale suveranitate peste ambele maluri ale Shaṭṭ al-ʿArab, un râu format din confluenţă din Râurile Tigru și Eufrat care a fost istoric granița dintre cele două țări.
[ Irak dorea de asemenea locul Iranului ca putere dominantă în zona Golfului Persic. Deși Irakul spera să profite de haosul apărut după Revoluția Iraniană și a atacat fără o declarație de război, trupele sale au avut un succes limitat și au fost respinse rapid de iranieni care au recuperat aproape tot teritoriul pierdut până în iunie 1982. În următorii șase ani, Iranul a fost în ofensivă.
În ciuda cererilor Consiliului de Securitate al ONU de încetare a focului, ostilitățile au continuat până la 20 august 1988. Războiul s-a încheiat cu acceptarea de ambele părți a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr. 598. A durat câteva săptămâni ca Iranul să părăsească tot teritoriul ocupat pentru a respecta granițele de dinainte de război, stabilite în 1975 prin Acordul de la Alger(en). Ultimul schimb de prizonieri de război a avut loc în 2003.
Războiul a cauzat numeroase pierderi omenești și economice - aproximativ jumătate de milion de victime pentru fiecare parte, fără răniți - însă nu a adus nici despăgubiri de război și nici schimbări teritoriale. Conflictul este comparat adesea cu Primul Război Mondial, prin prisma tacticilor de luptă similare: război de tranșee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale în masă ale infanteriei peste „țara nimănui” și utilizarea armelor chimice (precum gazul muștar) de către Irak împotriva trupelor iraniene și a civililor irakieni kurzi.