Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
1
Ozonul
Ce este ozonul?
Ozonul este a doua formă alotropică a oxigenului, fiind constituit din trei atomi ai acestuia. Formula sa chimică este O3. Molecula sa este instabilă și se descompune după un timp scurt în oxigen diatomic. El este un agent oxidant puternic, din care cauză este dăunător omului, producând dureri de cap, fiind iritant, caustic al mucoaselor respiratorii.
Topic 1
Denumire
Denumirea de „ozon” provine din grecescul „ozein”, care înseamnă „a mirosi”. Primul care descoperă (1839), izolează și denumește ozonul este chimistul german Christian Friedrich Schönbein, în timpul unor experimente de electroliză a apei conduse la Universitatea din Basel. Formula chimică a fost stabilită după 1865 de Jacques-Louis Soret.
Topic 2
Ozonul in atmosfera
Subtopic 1
95 % din totalul de ozon se găseşte în stratosferă sub forma unui ecran de ozon. Acesta acționează ca un filtru care reține cea mai mare parte din radiația ultravioletă nocivă solară, reglează temperatura din atmosferă, cu implicații deosebite în protejarea biosferei. O mică cantitate de ozon este prezentă și în troposferă. Locurile unde ozonul mai poate apărea sunt cascadele, malurile mărilor și pădurile de brazi. Ozonul format în apropierea pământului este toxic, ducând la afecțiuni respiratorii și distrugerea plantelor.
Stratul de ozon
Încă de la sfârșitul secolului XX, oamenii de ştiinţă au remarcat fenomenul de rarefiere a stratului de ozon, fenomen numit „gaură de ozon”. Acest lucru se poate datora fenomenelor naturale (gaze emanate în erupţii vulcanice, CH3Cl care iese la suprafaţă din oceane, prezența cristalelor de gheață din norii stratoferici din zona polară) și activităţilor umane (emisiile de fluorclorcarbon-ilor).
Subtopic 2
Metode de obținere:
Topic 3
- La electroliza unei soluţii 20% H2SO4, cu anod de Pt, dacă se răceşte bine anodul se obţine oxigen bogat în ozon.
- Într-un balon mare se introduc câteva grame de fosfor şi puţină apă. Se încălzeşte, agitând. Se adaugă o soluţie indigo. Aceasta se decolorează imediat şi se simte mirosul caracteristic de ozon. Desigur reacţia fiind cu mecanism înlănţuit are printre intermediari şi atomi liberi de oxigen, care dau naştere secundar ozonului observat.
- Un experiment intuitiv poate fi punerea în evidenţă a ozonului la trecerea unui curent de intensitate mare printr-un fir metalic cu rezistenţă electrică mare. Deasupra firului se poate simţi un miros caracteristic ozonului.
Text
- Într-o capsulă de porţelan se pune o mică cantitate de KMnO4 pisat şi se stropeşte cu câteva picături de H2SO4 concentrat. Se amestecă cu o vergea de sticlă. O fâşie de hârtie ozonometrică udată cu apă, ţinută deasupra amestecului din capsulă se albăstreşte şi după mai mult timp se înnegreşte datorită oxidării energice produse de ozonul obţinut. Acest experiment care este utilizat la identificarea ozonului trebuie realizat demonstrativ cu multă precauţie sau simulat pe calculator deoarece descompunerea ozonului în oxigen este exotermă, cu mărire de volum, deci există pericol de explozie.
Proprietăți fizice:
Topic 4
Este slab solubil în apă. Cea mai mare solubilitate apare la tetraclorura de carbon (trei volume de ozon absorbite per volum de solvent). Un alt solvent este sulfura de carbon. Ambele variante de dizolvare produc un amestec lichid colorat albastru.
Este diamagnetic.
Ozonul oxidează substanţele cu care oxigenul molecular nu reacţionează. Acest lucru se datorează faptului că în primul moment al descompunerii sale, el pune în libertate oxigen atomic, care este un oxidant mai puternic decât oxigenul molecular. Caracterul puternic oxidant al ozonului îl fac util la sterilizarea aerului, apei, ventilarea minelor, înălbirea textilelor, hârtiei, prepararea uleiurilor sicative şi în chimia organică ca oxidant pentru formarea ozonidelor.