Forme de organizare a instruirii

1.

Prima formă de organizare a instruirii a fost cea INDIVIDUALĂ, anterioară etapei de constituire a sistemelor de învăţământ în contextul epocii moderne şi a pedagogiei moderne.

Instruirea individuală constă în a pune pe fiecare elev din clasă în situaţia de a realiza, independent de ceilalţi, o anumită sarcină de învăţare, care este precizată de către profesor sau pe care şi-o alege singur.

2.

A doua formă de organizare a instruirii, teoretizată pedagogic şi promovată social de Jan Amos Comenius, este cea FRONTALĂ, lansată în secolul al XVII-lea sub formula învăţământului pe CLASE şi LECȚII.

Este confirmată până în prezent ca forma principală de organizare a instruirii în cadrul procesului de învăţământ.

3.

A treia formă de organizare a instruirii, cea pe microgrupe, este afirmată în cea de-a doua jumătate a secolului XX, prin valorificarea pedagogică a cercetărilor întreprinse în domeniul psihologiei şi al sociologiei microgrupurilor.

ORGANIZAREA SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Cadrul organizatoric constituit din grupe constante de

elevi potrivit vârstei, progresului lor şcolar şi nivelului de

dezvoltare intelectuală;

1. Organizarea procesului

de învățământ PE CLASE

Nu este doar un spațiu educativ în care se transmit/însuşesc

informații, ci are multiple valențe psiho-pedagogice.

Clasă de

elevi

2. Organizarea procesului de

învățământ pe lecții

LECȚIA - reprezintă forma principală de organizare a procesului de

învățământ

- Cu ajutorul ei se desfăşoară activitatea comună a clasei

de elevi sub conducerea profesorului

- Fiecare lecție are un scop precis, anumite secvențe

de conținut, antrenează diferite strategii didactice,

ceea ce conferă activității didactice un caracter sistematic,

unitar şi logic.

Lectiile sunt de mai multe tipuri:

LECTIA MIXTA: - este cel mai utilizat tip de lectie.

- Presupune urmarirea tuturor evenimentelor instruirii. Volumul cunostiintelor transmise este mai mic.

LECTIA DE ACHIZITIONARE DE CUNOSTINTE:

- Se deosebeste ca structura de lectia mixta prin faptul ca nu se realizeaza verificarea si aprecierea cunostiintelor.

LECTIA DE RECAPITULARE: - Acest tip de lectie se programeaza la sfarsitul unor capitole, semestrului sau anului scolar.

LECTIA DE FORMARE: - Prin acest tip se urmaresc formarea de priceperi si deprinderi intelectuale.

LECTIA DE VERIFICARE: - Acest tip de lectie este consacrata in intregime activitatii de evaluare.

Instruirea este organizată pe ani şcolari, cu o structură

bine precizată, iar conținutul instruirii este structurat pe

discipline de studiu, conform unor documente şcolare

(plan de învățământ, programă şcolară, manuale etc.);

Alte caracteristici

Trecerea elevilor dintr-un an de studiu în altul superior se

face anual pe baza promovării.

Procesul instructiv-educativ se desfăşoară după un orar,

sub formă de lecții sau alte tipuri de activități didactice.

Alte modalitati de organizare a activitatii instructiv educative

• Sistemul monitorial a fost promovat la sf. sec. al

XVIII-lea de preotul englez Andrew Bell (1753-1832)

într-un orfelinat din India şi ulterior în Anglia, de

profesorul John Lancaster (1778-1838).

• Sistemul sau planul Dalton este cunoscut ca sistem

al muncii didactice pe laboratoare şi cabinete şcolare,

initiat la începutul secolului XX, de Helen Perkhurst în

localitatea Dalton din S.U.A.

• Sistemul Winnetka este cunoscut ca sistemul claselor

mobile, în functie de aptitudini, aplicat de Charles

Wassburne într-o suburbie a oraşului Chicago, în anul

1922.

• Sistemul Mannheim - sistemul claselor paralele sau

diferentiate: a) clase normale; b) clase pentru deficienti;

c) clase de recuperare; d) clase pentru copiii dotati.

• Sistemul Decroly sau sistemul centrelor de interes a

fost initiat la începutul secolului XX de pedagogul

belgian Ovide Decroly. Disciplinele de învătmânt sunt

înlocuite cu „centre de interes”, care răspund nevoilor

umane fundamentale: hrană, lupta pentru apărare,

nevoia de actiune etc.

• Metoda proiectelor - elaborată de William Kilpatrick,

la începutul sec. XX în S.U.A. Accentul se pune pe

interesele elevilor şi pe activitatea independentă, rolul

educatorului fiind de îndrumător.

• Sistemul Dottrens a fost conceput de pedagogul

elvetian Robert Dottrens, la începutul secolului XX. Se

promova un învătământ individualizat, bazat pe fişe de

activitate (de recuperare, de dezvoltare, de exersare,

de autoinstruire etc.).

• Sistemul muncii pe grupe constituite în mod liber,

după preferintele elevilor. A fost conceput de

pedagogul francez Roger Cousinet în secolul XX şi

pune accent pe formarea deprinderilor de cooperare.

Alte forme de organizare a

activitătii didactice

• Consultatiile
• meditatiile
• cercurile pe obiecte de învătământ
• vizitele şi excursiile/drumetiile:
• vizite şi excursii introductive;
• vizite şi excursii destinate dobândirii de noi

cunoştinte;

• vizite şi excursii de fixare şi consolidare a

cunoştintelor.

Ele pot fi prezentate şi analizate separat în complementaritatea lor la nivelul a trei tipuri de forme de organizare a instruirii, identificabile în contextul deschis al procesului de învățământ:

• http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_4_Moduri%20si%20forme%20de%20organizare%20a%20procesului%20de%20invatamant.pdf

• http://www.tribunainvatamantului.ro/recurs-la-pedagogie-formele-de-organizare-a-instruirii/

• https://cyd.ro/forme-de-organizare-a-procesului-de-invatamant/

http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/RELATII-EDUCATIONALE-INTERACTI11.php

https://edict.ro/strategii-didactice-interactive-si-rolul-lor-in-eficientizarea-procesului-de-predare-invatare/

Au prezentat:

Ursachi Dana-Elena

Moruz Andreea

Ionica Liviu Gabriel