Radiația vizibilă

Definiție:

Spectrul vizibil (numit uneori „spectrul optic”) reprezintă domeniul spectrului electromagnetic ce este vizibil și poate fi detectat de ochiul uman fără mijloace ajutătoare. Radiatiile electromagnetice din acest interval de lungimi de undă se numesc lumină (vizibilă).

În conditii normale ochiul uman percepe în aer lungimile de undă din domeniul 380 - 750 nm.

Ansamblul culorilor: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet formeaza lumina alba.

În criminalistică sunt folosite în spectrofotometria în domeniul vizibil la expertiza coloranţilor sau a unor substanţe care singure sau în combinaţie cu anumiţi reactivi specifici formează compuşi coloraţi.

Lumina monocromatică

Lumina monocromatică este o radiatie electromagnetică perfect sinusoidală. Lumina monocromatică (ideală) se caracterizează prin puterea P transportată și prin frecventa f a oscilatei. Alternativ, în loc de frecventă, se utilizează lungime de undă, unde c este viteza luminii în vid.

Descompunerea spectrală

Descompunerea spectrală a luminii constă în izolarea radiatiilor de diferite lungimi de undă, adică separarea individuală a fiecărei componente monocromatice. Descompunerea spectrală poate fi realizată:

-Utilizând dispersia luminii prin trecerea luminii prin prisma optica;

-Prin difractia luminii.

Descompunerea luminii cu ajutorul unei prisme optice

Invizibilitatea

• Un lucru devine invizibil în două situaţii, când nu reflectă lumina ori când lumina reflectată nu ajunge la ochi.
• În laborator s-a reuşit în mare măsură "invizibilitatea" unui obiect prin curbarea radiaţiilor reflectate.

Curiozități

1. Lumina călătorește ca o undă, dar o face foarte rapid, cu aproximativ 300 de milioane de metri pe secundă. Dacă mergi cu viteza luminii, ai înconjura ecuatorul de 7,5 ori pe secundă.

2. În spațiu este întuneric complet. Ceea ce se vede la călătoriile în spațiu este lumina răspândită de obiectele de acolo.

3. Luminii îi iau 1.255 de secunde să ajungă de la Pământ la Lună.

4. Razele de soare sunt foarte puternice, acestea pătrunzând până la circa 80 de metri în ocean. La adâncimi de peste 1.000 de metri, în ceea ce poartă numele de «zonă afotică», nu este detectabilă nicio urmă de lumină. Lumina din oceanul planetar este emanată de viețuitoarele care trăiesc în străfunduri.

5. Soarele este de fapt alb, dar noi îl vedem galben din cauză că trece prin atmosferă, care împrăștie lumina albastră și îi modifică cromatica. Din spațiu, se vede ca o bilă albă, iar de pe Venus, lumina nu poate fi văzută deloc, întrucât atmosfera este prea groasă.

6. Toate organismele vii au calitatea de a fi bioluminescente, ca rezultat al reacțiilor metabolice, fără ca lumina emanată să fie vizibilă.

7. Un bec dintr-un oraș californian luminează neîntrerupt din 1901, cu doar câteva întreruperi, când au existat pene de curent.