Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
INTRODUCERE
Un lac este o masă de apă înconjurată de pământ. Există milioane de lacuri pe Terra. Sunt prezente pe toate continentele și în toate mediile – în munți și deșerturi, în câmpii și pe lângă malurile mărilor.
Lacurile joacă un rol foarte important în păstrarea faunei și a florei. Pentru multe păsări migratoare, lacurile reprezintă puncte de oprire și zone de reproducere sau refugiuri. Lacurile sunt ”acasă” pentru o varietate de organisme, de la cele microscopice la pești care pot cântări zeci de kilograme.
Lacurile variază în mărime. Unele sunt doar de câțiva m2 și pot încăpea în curțile noastre. Acestea se numesc iazuri. Alte lacuri sunt atât de mari încât sunt numite ”mări”, de exemplu, Marea Caspică, aceasta fiind cel mai mare lac de pe glob, cu o suprafață de peste 370 000 km2.
Lacurile variază, de asemenea, foarte mult și în adâncime. Cel mai adânc lac din lume este Lacul Baikal din Rusia, ajungând la 2 km adâncime. Chiar dacă Lacul Baikal acoperă mai puțin de jumătate din suprafața Lacului Superior din America de Nord, este cam de 4 ori mai adânc și reține aproape la fel de multă apă cât toate cele 5 Mari Lacuri combinate.
Lacurile se află și la diferite altitudini, de exemplu Lacul Titicaca, în Munții Anzi. Acesta este unul dintre lacurile aflate la cea mai mare altitudine de pe glob (3180 m peste nivelul mării).
1. lacuri tectonice (Baikal - 1620 m -> Asia; Tanganyka, Malawi, Victoria)
2. lacuri glaciare (Marile Lacuri Americane, Onega)
3. lacuri vulcanice (Sfanta Ana 930 m; Lacul Crater – America)
4. lacuri de baraj natural (Lacul Rosu)
5. lacuri în crovuri - se formează prin tasarea și sufoziunea loesului
1. lacuri hidroenergetice. (cea mai mare hidrocentrală pe râul Parana - Itaipu, Lacul Nasser pe Nil folosit pentru irigații)
2. heleștee - folosite pentru creșterea peștilor.
3. iazuri - lacuri construite de om pentru irigații și piscicultură.
4. lacuri de agrement - în jurul orașelor mari.
5. lacuri de acumulare
Toate lacurile sunt formate în depresiuni formate în scoarța terestră, numite bazine. Multe lacuri, în special cele din Emisfera Nordică, au fost formate de ghețari care acopereau suprafețe întinse în timpul Epocii de gheață, acum cca 18 000 ani. Masivele de gheață ”au săpat” în pământ pe măsură ce se deplasau. Când aceștia s-au topit, apa a umplut acele depresiuni, formând lacurile glaciare. De asemenea, ghețarii au adunat pietriș și depuneri care au barat apa și au format și mai multe lacuri.
Unele bazine ale lacului se formează în cazul în care tectonica plăcilor a schimbat scoarța Pământului, făcând-o să se îndoaie și să se plieze sau să se despartă. Când crusta se rupe, se pot forma crăpături adânci. Aceste falii formează bazine naturale care se pot umple cu apă din precipitații sau din pâraiele, formând lacuri tectonice.
Multe lacuri apar datorită vulcanilor. După ce un vulcan se stinge, craterul său se poate umple cu apa rezultată din precipitații. Uneri conul vulcanului explodează în urma erupției, lăsând în urmă o depresiune care la rândul ei se poate transforma în lac de crater vulcanic.
Unele lacuri sunt formate de râuri care, în perioadele anului bogate în precipitații, se umflă și îți depun apa într-o vale sau depresiune. Lacurile pot fi create și de alunecări de teren sau alunecări de noroi care împing solul, stâncile sau noroiul în jos de pe dealuri și munți. Resturile se adună în baraje naturale care pot bloca curgerea unui pârâu, formând un lac de baraj natural.
Temperatura, lumina și vântul sunt cei mai importanți trei factori care influențează caracteristicile fizice ale unui lac și variază de la lac la lac. Cele mai importante elemente chimice dintr-un lac sunt azotul și fosforul. Aceste elemente permit plantelor bogate în nutrienți și algelor să se dezvolte. Alte organisme se hrănesc cu aceste plante, formând un ecosistem bogat și sănătos. Cantitatea de oxigen și indicele pH contează foarte mult pentru a susține viața. Lacurile care nu au destul oxigen pentru a întreține viața se numesc abiotice. De exemplu, Lacul Tanganyika are un indice pH foarte ridicat, fiind plin de minerale dizolvate, în acesta trăind puțini pești care s-au adaptat la condițiile grele din acesta.
Odată formate, lacurile nu rămân la fel. La fel ca oamenii, acestea trec prin mai multe perioade și în cele din urmă, chiar și cele mai întinse lacuri mor, fiind acoperite de sedimente și material organic. Ciclul natural al lacurilor durează foarte mult, pe parcursul a sute sau chiar milioane de ani, dar cu influența omului, acest proces poate dura doar câteva decenii.
LACUL VOSTOK, în Antarctica, este unul dintre cele mai mari lacuri subglaciare. Acesta are cam aceeași suprafață cu Lacul Ontario, și chiar are o mică insulă în mijlocul său. Deasupra lacului este o calotă de gheață groasă de 4 km. Gheața chiar izolează apa, prevenind înghețul acesteia.
Lacul Como din Italia a fost platoul de filmare a multor scene din filme foarte cunoscute, inclusiv James Bond si Star Wars II.