Protecția socială a persoanelor cu dizabiliăți și dreptul la muncă a acestora by Roman Banari

Clasificarea serviciilor sociale

(1) Serviciile sociale se clasifică în următoarele tipuri:

a) servicii sociale primare;

b) servicii sociale specializate;

c) servicii sociale cu specializare înaltă.

(2) Serviciile sociale primare sînt serviciile care se acordă la nivel de comunitate tuturor beneficiarilor şi au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate care pot cauza marginalizarea sau excluziunea socială.

(3) Serviciile sociale specializate sînt serviciile care implică antrenarea specialiştilor şi au drept scop menţinerea, reabilitarea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de dificultate în care se află beneficiarul sau familia acestuia.

Beneficiarii alocaţiilor

a) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii

b) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii din copilărie;

c) copiii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii în vîrstă de pînă la 18 ani;

d) copiii care au pierdut întreţinătorul;

f) persoanele care îngrijesc, însoţesc şi supraveghează un copil cu dizabilităţi severe în vîrstă de pînă la 18 ani;

g) persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie – pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere;

h) persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare – pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere.

Persoanele cu dizabilităţi în conformitate cu legislaţia în vigoare beneficiază de

Art. 5 Egalitatea şi nediscriminarea

(1) Statele Părţi recunosc faptul că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sub incidenţa legii şi au dreptul fără niciun fel de discriminare la protecţie egală şi beneficiu egal al legii.

(3) Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, Statele Părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura adaptarea rezonabilă.

pct 8. Adaptarea infrastructurii sociale la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi

Articolul 5. Principiile de aplicare a

prevederilor prezentei legi

Articolul 7 Interzicerea discriminării în cîmpul muncii

Articolul 8 Interzicerea discriminării privind accesul la serviciile şi bunurile

disponibile publicului

Articolul 9  Interzicerea discriminării în domeniul învăţămîntului

Tinerii NEET și serviciile sociale accesibile acestora

Prestaţii de asigurări

şi asistenţă socială

Pensii (L.156/1998 + H.G. 929/2006);

Alocaţii sociale (L.499/1999 + H.G. 929/2006);

Alocaţii pentru îngrijire (L.499/1999 + H.G. 929/2006) (646,35 lei);

Suport financiar din partea statului (L. 147/2014);

Compensaţii pentru transportul urban și interurban (L. 60/2012 + Regulamente APL);

Compensaţie anuală pentru deservire cu transport (L. 60/2012 + H.G. 1268/2007) (800 lei/anual);

Ajutor social și APRA (L.133/2008 + H.G.1167/2008)/

Dreptul la muncă a persoanelor cu dizabilități

Constituţia Republicii Moldova – art. 43

Codul muncii al Republicii Moldova

Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi

Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi – art. 27

Legea cu privire la asigurarea egalităţii

• Articolul 62. Interzicerea aplicării perioadei de probă;
• Articolul 76. Suspendarea contractului individual de muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor (stabilirea pe termen determinat a gradului de invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale);
• Articolul 85. Demisia (termen redus);
• Articolul 96. Durata redusă a timpului de muncă (30 ore pe săptămînă);
• Articolul 100. Durata zilnică a timpului de muncă (conform certificatului medical);
• Articolul 103. Munca de noapte;
• Articolul 105. Limitarea muncii suplimentare;
• Articolul 110. Munca în zilele de repaus;
• Articolul 111. Zilele de sărbătoare nelucrătoare;
• Articolul 249. Limitarea trimiterii în deplasare;
• Articolul 318. Limitarea muncii în tură continuă;

*** Numai cu acordul scris al persoanei cu dizabilităţi. Totodată, angajatorul este obligat să informeze în scris salariatul despre dreptul de a refuza.

• nediscriminarea pe criterii de dizabilitate;
• muncă în condiţii de egalitate cu ceilalţi;
• accesul la programe de orientare tehnică şi vocaţională, la servicii de plasare şi formare profesională continuă;
• asistenţă în căutarea, obţinerea şi menţinerea unui loc de muncă;
• oportunităţi pentru activităţi independente, antreprenoriat, cooperative, afacere proprie;
• angajarea persoanelor cu dizabilităţi în sectorul public;
• promovarea angajării persoanelor cu dizabilităţi în sectorul privat prin politici şi măsuri adecvate (programe de acţiune pozitive, stimulente etc.);
• adaptări adecvate persoanelor cu dizabilităţi la locul de muncă (adaptare rezonabilă);
• experienţe în muncă pe piaţa liberă a forţei de muncă;
• reabilitarea vocaţională şi profesională, menţinerea locului de muncă şi programele de reintegrare profesională;

• dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului;

• dreptul la protecţia muncii (securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim  pe  economie, repaosul săptămînal, concediul  de odihnă plătit, prestarea muncii în  condiţii grele etc.);

• dreptul la negocieri în  materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective ;  

Servicii sociale

- Servii sociale comunitare (cantine de ajutor social, îngrijire la domiciliu, asistenţă socială comunitară, etc).

- Servicii sociale specializate (aziluri, centre de zi, de plasament, de reabilitare, multifuncţionale, case comunitare, locuinţe protejate, echipe mobile etc.).

- Servicii sociale de specializate înaltă (reabilitarea sanatorială, asigurarea cu articole protetico-ortopedice, instituţii rezidenţiale).

Articolul 7. Interzicerea discriminării în cîmpul muncii

a) plasarea anunţurilor de angajare cu indicarea condiţiilor şi criteriilor care exclud sau favorizează anumite persoane;

b) refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei;

c) refuzul neîntemeiat de admitere a unor persoane la cursurile de calificare profesională;

d) remunerarea inegală pentru acelaşi tip şi/sau volum de muncă;

e) distribuirea diferenţiată şi neîntemeiată a sarcinilor de lucru, fapt ce rezultă din acordarea unui statut mai puţin favorabil unor persoane;

f) hărţuirea.

Articolul 18. Dreptul la protecţie a victimei discriminării 

(1) Orice persoană care se consideră victimă a discriminării are dreptul să înainteze o acţiune în instanţa de judecată şi să solicite:

a) stabilirea faptului încălcării drepturilor sale;

b) interzicerea încălcării în continuare a drepturilor sale;

c) restabilirea situaţiei anterioare încălcării drepturilor sale;

d) repararea prejudiciului material şi moral ce i-a fost cauzat, precum şi recuperarea cheltuielilor de judecată;

e) declararea nulităţii actului care a condus la discriminarea sa.

Articolul 12.  Instituţia responsabilă de determinarea dizabilităţii

(2) Competenţele de bază ale Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă și a structurilor sale teritoriale sînt:

a) determinarea dizabilităţii şi a capacităţii de muncă a persoanei;

b) întocmirea programului individual de reabilitare şi incluziune socială;

d) stabilirea caracterului muncii şi a condiţiilor de muncă ale persoanei cu dizabilităţi;

Articolul 33. Dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilităţi

(7) Angajatorii întreprind următoarele măsuri specifice:

a) adaptarea rezonabilă la locul de muncă;

b) proiectarea şi adaptarea locurilor de muncă astfel încît acestea să devină accesibile persoanelor cu dizabilităţi;

c) furnizarea de noi tehnologii şi dispozitive de asistenţă, de instrumente şi echipamente care să permită persoanelor cu dizabilităţi obţinerea şi menţinerea locului de muncă;

d)  furnizarea de instruiri şi a sprijinului adecvat pentru aceste persoane.

(8) Autorităţile publice centrale şi locale responsabile vor acorda angajatorilor suportul necesar pentru realizarea măsurilor prevăzute la alin. (7) în limitele competenţelor lor funcţionale.

Articolul 34. Plasarea în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi

(2) Persoanele cu dizabilităţi se încadrează în muncă conform pregătirii lor profesionale şi a capacităţii lor de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de dizabilitate şi conform recomandărilor conţinute în programul individual de reabilitare şi incluziune socială, emis de Consiliu sau structurile sale teritoriale.

(3) Forme de angajare:a) la întreprinderi, instituţii şi organizaţii în condiţii obişnuite (pţiața liberă a muncii);

b) la domiciliu;

c) la întreprinderi specializate.

(4) Angajatorii, indiferent de forma de organizare juridică, care conform schemei de încadrare a personalului au 20 de angajaţi şi mai mult, creează sau rezervează locuri de muncă şi angajează în muncă persoane cu dizabilităţi într-un procent de cel puţin 5 la sută din numărul total de salariaţi.

(5) Angajatorii informează obligatoriu agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă despre:

locurile de muncă create şi/sau rezervate pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi, în termen de 5 zile de la data la care au fost create/rezervate;

b) ocuparea de către persoanele cu dizabilităţi a locurilor de muncă care au fost create/rezervate, în termen de 3 zile de la data la care au fost ocupate.

(6) ANOFM împreună cu autorităţile publice centrale şi locale responsabile şi cu participarea asociaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi, a sindicatelor şi patronatelor, va elabora anual programe de plasare în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilităţi.

(7) Angajatorii care încalcă prevederile alin. (4) şi (5) pe parcursul unui an financiar sînt sancţionaţi în conformitate cu Codul contravenţional.

Articolul 37. Obligaţiile angajatorilor privind plasarea în cîmpul muncii a persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă

1) Conform recomandărilor CNDDCM sau structurilor sale teritoriale, persoana cu dizabilităţi este plasată în cîmpul muncii la angajatorul în a cărui întreprindere/instituţie aceasta şi-a pierdut parţial capacitatea de muncă.

(2) Angajatorul este obligat să repartizeze locurile de muncă disponibile ori să creeze locuri de muncă noi pentru a plasa în cîmpul muncii persoanele care şi-au pierdut parţial capacitatea de muncă în urma unui accident de muncă la angajatorul respectiv sau care au contractat o boală profesională în urma căreia au fost recunoscute drept persoane cu dizabilităţi.

(3) În cazul în care lipsesc condiţiile pentru continuarea activităţii de muncă a persoanelor care şi-au  pierdut parţial capacitatea de muncă la acelaşi angajator, plasarea lor în cîmpul muncii se realizează prin intermediul agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi asociaţiilor obşteşti ale persoanelor cu dizabilităţi.

(4) Angajatorii care încalcă prevederile alin. (1) şi (2) sînt sancţionaţi în conformitate cu Codul contravenţional.(

5) Angajatorii plătesc despăgubiri şi indemnizaţii unice persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă la locul de muncă.

(9) Autorităţile publice responsabile au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

a) să realizeze şi/sau să diversifice programele privind orientarea, formarea şi reabilitarea profesională;

b) să coreleze orientarea, formarea şi reabilitarea profesională a persoanelor cu cerinţele pieţei muncii;

c) să creeze condiţii pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi la evaluarea procentului capacităţii lor de muncă, cît şi la orientarea, formarea şi reabilitarea lor profesională în orice meserie, în funcţie de abilităţile personale.

Articolul 40. Orientarea, formarea şi reabilitarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi

(3) Serviciile de orientare şi formare profesională sînt oferite de ANOFM conform programului individual de reabilitare şi incluziune socială a persoanei cu dizabilităţi.

(4) Beneficiari:

• persoane şcolarizate cu vîrsta corespunzătoare pentru integrarea profesională
• persoane care nu au un loc de muncă
• persoane care nu au experienţă profesională
• persoane care sunt încadrate în muncă, dar li se recomandă recalificarea profesională.

(5) Serviciile de reabilitare profesională sînt oferite de CREPOR şi de instituţiile şi centrele de reabilitare specializate, în conformitate cu recomandările conţinute în programul individual de reabilitare şi incluziune socială.

(1) Persoanele cu dizabilităţi în vîrstă aptă de muncă, care doresc să se integreze sau să se reintegreze în cîmpul muncii au acces la orientarea, formarea şi reabilitarea profesională, indiferent de tipul şi gradul de dizabilitate.

(2) Persoanele cu dizabilităţi participă activ la procesul de evaluare a procentului capacităţii de muncă şi la procesul de orientare, formare şi reabilitare profesională, au acces la informare şi la alegerea activităţii potrivit dorinţelor şi aptitudinilor proprii.

Legea privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi

Servicii sociale dezvoltate în anii 2011-2014

Încălcarea Legii nr.60/2012 şi a Legii 121/2012 atrage după sine răspunderea contravenţională cît şi penală în unele cazuri

inclusiv şi retragere sau suspendare certificatului de atestare tehnico profesională

- ”Locuința protejată” – H.G. nr. 711 din 09.08.2010;

- ”Casa comunitară” – H.G. nr. 936 din 08.10.2010;

- ”Echipa mobilă” – H.G. nr. 722 din 22.09.2011;

- ”Asigurare cu mijloace ajutătoare tehnice” – H.G. nr. 567 din 26.07.2011;

- ”Asistența personală” – H.G. nr. 314 din 23.05.2012;

- ”Respiro” – H.G. nr. 413 din 14.06.2012;

- ”Plasament familial pentru adulți” – H.G. nr. 75 din 03.02.2014 ;

- ”Interpretare în limbajul mimico-gestual” – H.G. 333 din 14.05.2014;

- ”Serviciul de reabilitare profesională în cadrul Centrului Republican Experimental Protezare, Ortopedie și Reabilitare”- Ordinul ministrului muncii, protecției sociale și familiei, nr. 113 din 12 august 2014.

La 09.07.2010 de către Parlament a fost ratificată Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi

Principiile prezentei Convenţii sunt:

- Nediscriminarea;

- Participarea şi integrarea deplină şi efectivă în comunitate;

- Accesibilitatea.

Art.2 din Convenţie obligă Statele Părţi la luarea unor măsuri de adaptare rezonabilă, ceea ce presupune efectuarea „modificărilor şi ajustărilor necesare şi adecvate, care nu impun un efort disproporţionat sau nejustificat atunci când este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să se bucure sau să-şi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului”.

Obligaţii generale

Statele Părţi se angajează să asigure şi să promoveze exercitarea deplină a tuturor drepturilor şi libertăţil or fundamentale ale omului pentru toate persoanele cu dizabilităţi, fără nici un fel de discriminare pe criterii de dizabilitate.

Ce sunt drepturile omului?

Drepturile omului sunt drepturile inerente tuturor fiinţelor umane, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, origine etnică, loc de reședinţă, limbă

etc. Aceste drepturi sunt universale, interdependente și indivizibile.

Încălcarea dreptului la un mediu accesibil, spre exemplu, poate deseori împiedica respectarea altor drepturi ale omului, cum ar fi dreptul la educaţie sau muncă și altele.

Discriminare =

limitare în drepturi

Legea Nr. 60 din 30.03.2012

exludere

Ce este Discriminarea?

deosebire

restricție

preferință

segregare

privind incluziunea socială

a persoanelor cu dizabilităţi

Legea nr 121 privind asigurarea egalităţii din 25.05.2012

Ce este dreptul la un mediu fizic accesibil?

Legea Nr. 169 din 09.07.2010 pentru aprobarea Strategiei de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi (2010–2013)

accesibilitate – ansamblu de măsuri şi lucrări de adaptare a mediului fizic, conform necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi, factor esenţial de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor persoanelor cu dizabilităţi în societate.

Scopul prezentei legi este prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără deosebire de .....

nediscriminarea;

egalitatea de şanse;

accesibilitatea;

Art. 17, alin. (2) al Legii Nr. 60/2012

s.a.

Dispoziții specifice din legea 121/2012

participarea şi integrarea deplină şi efectivă în societate;

,,identificarea şi eliminarea obstacolelor/barierelor faţă de accesul deplin al persoanelor cu dizabilităţi trebuie aplicate în special la clădiri, drumuri, mijloace de transport şi alte utilităţi interioare şi exterioare, inclusiv şcoli, case, instituţii publice şi locuri de muncă, la serviciile de informare şi comunicare, inclusiv serviciile electronice şi de urgenţă, de asemenea la alte utilităţi şi servicii publice.

acomodare rezonabilă – orice modificare sau adaptare necesară şi adecvată, într-un caz particular, care nu impune o sarcină disproporţionată sau nejustificată atunci cînd este nevoie pentru a asigura unei persoane, în cazurile stabilite de lege, exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

Art. 17, alin. (1) al Legii Nr. 60/2012

,,În scopul asigurării unei vieţi independente persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile publice centrale şi locale, organizaţiile nonguvernamentale, agenţii economici, indiferent de forma de organizare juridică, în funcţie de competenţele lor funcţionale, evaluează situaţia în domeniu şi întreprind măsuri concrete pentru a facilita accesul persoanelor cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, la informaţie şi la mijloacele de comunicare, inclusiv la tehnologia informaţiei şi la comunicaţiile electronice, la alte utilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atît în localităţile urbane, cît şi în localităţile rurale, în conformitate cu normativele în vigoare.”.

Articolul 18. Proiectarea şi construcţia obiectelor infrastructurii sociale adaptate necesităţilor persoanelor cu dizabilităţi

(2) Autorităţile responsabile au obligaţia să autorizeze funcţionarea obiectelor de utilitate publică specificate la alin. (1) numai în condiţiile respectării normativelor în domeniu, astfel încît persoanele cu dizabilităţi să aibă la ele un acces neîngrădit.

(1) Nu se admite proiectarea şi construirea centrelor populate, formarea cartierelor de locuit, elaborarea soluţiilor de proiect, construcţia şi reconstrucţia clădirilor, instalaţiilor, complexelor şi comunicaţiilor, de asemenea producerea sau achiziţia mijloacelor de transport public urban, a mijloacelor de informare şi de telecomunicaţii fără amenajarea acestor obiective şi mijloace în aşa mod încît persoanele cu dizabilităţi să aibă acces la ele şi să le poată utiliza.

Articolul 9

Articolul 9

Accesibilitate

Specific domeniului

(2) Statele Părţi vor lua, de asemenea, măsuri potrivite pentru:

(a) A elabora, promulga şi monitoriza implementarea standardelor minime şi instrucţiunilor pentru accesibilizarea facilităţilor şi serviciilor deschise publicului sau oferite acestuia;

Legea Nr. 163 din 09.07.2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie și Hotărîrea Guvernului Nr. 329 din 23.04.2009 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activităţi în construcţii

(1) Pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate aspectele vieţii, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, s.a.