Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Anatomie și biomecanică a gleznei
Articulatia talocrurală sau articulatia gleznei (Articulatio talocruralis) este o articulatie sinovială de tip ginglim (articulatie trohleană), situată în regiunea gleznei membrului inferior, care leagă oasele gambei (tibia și fibula), prin intermediul talusului, de scheletul piciorului. Această articulatie joacă un rol primordial în mersul omului, asigurând statica și mișcarea membrului inferior, în statiunea bipedă.
.
Anatomia și biomecanica
gleznei
Suprafetele articulare sunt în număr de două: suprafata articulară gambieră (tibia și fibula) și suprafata articulară tarsiană (talusul); ele sunt acoperite cu un strat de cartilaj hialin. Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară întărită pe laturi de două ligamente colaterale puternice, ligamentul colateral lateral și ligamentul colateral medial, care mentin în contact cele două suprafete articulare.
Ligamentul colateral lateral al articulatiei talocrurale este așezat pe fata laterală a articulatiei, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este format din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situatia lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. Ligamentul colateral medial al articulatiei talocrurale este un ligament compus aflat pe partea medială a articulatiei. Are forma unui evantai sau a unei lame triunghiulare și de aceea se mai numește și ligament deltoidian .Își are originea superior pe marginile și pe vârful maleolei mediale a tibiei și de acolo se răspândește în evantai în jos la oasele tarsiene posterioare.
Biomecanica
În articulaţia gleznei au loc mişcări de flexie şi extensie ale piciorului. Axa biomecanică în jurul căreia se execută aceste mişcări, deşi este transversală, face un unghi de 80 cu linia bimaleolară, aşa încât, dacă piciorul se aşează în flexie dorsală, vârful lui se duce şi în adducţie. Piciorul are o astfel de structură, încât să poată suporta greutatea individului dar şi o alta în plus. El are posibilităţi mari de mişcare, în totalitatea sa, piciorul se poate mişca în toate sensurile (flexie, extensie, abducţie, adducţie, rotaţia internă şi externă şi circumucţie).
Prima parte este formată din cele cinci degete, fiecare fiind format din câte 3 falange şi doar degetul cel mare având 2 falange.
A doua parte, cea din mijloc, a metatarsienelor, este cea care formează arcada plantară. Ea este formată din 5 oase lungi care fac legătura dintre degete şi călcâi.
A treia parte, călcâiul şi glezna, sunt formate dintr-o structură de şapte oase (calcaneul, astragalul, scafoidul, cuboidul şi trei cuneiforme).
Mişcările generate de talpa piciorului sunt foarte puţin înţelese datorită numărului mare de articulaţii, tendoane şi nervi. Ceea ce ştim însă sigur este că piciorul este perfect construit pentru cele două funcţii ale sale: propulsie şi absorbţia şocurilor.
Examinarea piciorului bolnav se bazeaza pe culegerea de date, in numar cat mai mare,
necesare pentru stabilirea diagnosticului si conduitei terapeutice.
Se va acorda atentie mersului si se vor cerceta si
eventualele tulburari de statica si dinamica.
Inspectie
La examenul clinic al traumatismelor trebuie avute in vedere urmatoarele elemente:
localizare, forma, dimensiune, directie, aspect, profunzime, prezenta, tipul hemoragiei si alte particularitati.
Vor fi notate modificarile tisulare : echimoze, edem, hemartroza sau hidrartroza.
Caracterul durerii
- caracterul durerii initiale si evolutia acesteia
- severitatea durerii, se raporteaza la capacitatea bolnavului de adormi sau de a desfasura unele activitati
- calitatea durerii somatica sau radiculonervoasa
- localizarea durerii si iradierea acesteia
- durata durerii, permanenta sau intermitenta
- reproducerea durerii la anumite miscari
- cauzele care agraveaza durerea
- factorii care usureaza durerea
Întrebări
- cum a debutat durerea?
- unde simtiti durerea?
- durerea a aparut brusc sau progresiv?
- durerea apare doar cand faceti o anumita miscare?
- simtiti amorteala sau slabiciune?
- radiaza durerea si in alte parti ale corpului?
- factori care intensifica durerea?
- in ce domeniu lucrati?
- ati mai avut astfel de probleme?
Tipurile lezionale ale macro traumatismelor piciorului sunt cele obisnuite : plagi, contuzii, entorse, luxatii, fracturi, care pot interesa toate structuriile anatomice: piele, ligamnente, muschi, tendoane, articulatii, oase, vase si nervi.
Piciorul mai prezinta insa, frecvent, o serie de sindroame sau boli disfunctionale in a caror etiopatogenie micro traumatismul joaca un rol determinant. Astfel sunt unele bursite si tenosinovite, metatarsalgiile, osteonecrozele, sindromul tibial anterior etc. Exista mai multe probleme care pot afecta tendonul lui Ahile iar acestea includ: tendinita, tendinopatie, bursita tendocalcaneala, si tendinoza. Aceste probleme provoca durere la partea din spate a gambei. Cazurile severe pot duce la o ruptura a tendonului Ahilian.
(1) Test pentru compresia nervilor:
(2) Test Thomson ruptura achilian:
(3) Test sertar anterior:
(4) Testul stresului invers
(5) Linia Feis:
(6) Testul aliniarea anatomica:
(7) Test functionale
(8) Resisted Isometric Testing
(9) Testul Windlas
(10) 6 minute walk test
Teste
Scop
Semnul lui Tinel este o modalitate de a detecta nervii iritati
Tehnică
Se efectuează prin atingerea ușoară peste nerv pentru a provoca o senzatie de furnicături sau "bolturi și ace" în distributia nervului.
Testul este pozitiv atunci când există o neuropatie sub presiune a nervului, cum ar fi în picior sau gleznă .
Testul Thompson examinează integritatea tendonului lui Ahile prin stoarcerea gambei. Se efectuează ca un test clinic pentru a identifica prezenta unei rupturi complete a tendonului lui Ahile.
Scopul acestui test este acela de a determina dacă este prezentă instabilitatea mecanică sau hipermobilitatea gleznei în planul sagital al articulatiei talocureale (sau a articulatiei superioare a gleznei).
Scop
Pentru a examina glezna pentru leziunile ligamentului talofibular anterioară și a ligamentului calcaneofibular.
Tehnică
Pacientul este așezat cu piciorul și glezna nesuportat. Piciorul este pozitionat în 10-20 de grade de plantarflexiune. Piciorul inferior distal este stabilizat cu o singură mână în apropierea malleloi, iar piciorul din spate este inversat cu cealaltă mână. Aspectul lateral al talusului este palpată pentru a determina dacă are loc înclinarea. Lăzirea este comparată cu partea contralaterală.
Linia Feis:
Se intentionează să reprezinte deplasarea planului sagital a tuberozității naviculare dintr-o pozitie neutră într-o pozitie relaxată în pozitie verticală
Tehnică
Acest test trebuie făcut la perete. Pacientul este rugat sa stea in pozitia de cavaler, cu fata la perete. Masuram o distanta intre perete si degetul mare a piciorului cu palma. Pacientul incearca sa atinga peretele cu genunchiul fara sa - si ridice calcaiul de pe sol, cu mainile sprijinand genunchiul si glezna. Testul este pozitiv daca pacientul nu atinge peretele cu calcaiul pe sol.
Pozitia 1 (flexie dorsala): Pacientul este in decubit dorsal cu genunchiul in flexie si glezna in 90 de grade. Facem flexie plantara pasiva in timp ce pacientul se opune miscarii.
Pozitia 2 (flexie plantara): Pacientul este in decubit dorsal cu genunchiul in flexie si glezna in 90 de grade. Facem flexie dorsala pasiva in timp ce pacientul se opune miscarii.
Pozitia 3 (inversie): Pacientul este in decubit dorsal cu genunchiul intins. Facem eversie pasiva in timp ce pacientul se opune miscarii.
Pozitia 4 (eversie): Pacientul este in decubit dorsal cu genunchiul intins. Facem inversie pasiva in timp ce pacientul se opune miscarii.
Pozitia 5 (extensia degetului mare): Pacientul este in decubit dorsal cu genunchiul intins. Facem flexia pasiva a degetului mare in timp ce pacientul se opune miscarii.
Pozitia 6 (flexia degetului mare): Pacientul este in decubit dorsal cu genunchiul intins. Facem extensia pasiva a degetului mare in timp ce pacientul se opune miscarii.
Un test pozitiv : durerea la călcâi reprodusă cu dorsiflexie pasivă a degetelor de la picioare .
Cu pacientul aflat într-o pozitie care suportă greutatea, examinatorul creează o extensie a degetelor de la picioare.
Subiectul este instruit să plaseze o greutate egală pe ambele picioare.
Extinderea pasivă (adică dorsiflexia) primei articulatii metatarsofalangiene este continuată până la sfârșitul intervalului sau până când durerea pacientului este reprodusă.
Etapele I și II
• Amortizarea
• Începe când membrul inferior anterior ia contact cu solul prin călcâi și durează până la momentul verticalei.
Etapa III
• Impulsia
• Începe imediat după momentul verticalei membrului inferior de sprijin și durează până la desprinderea de pe sol a acestuia.
Etapa IV
• Pasul posterior al membrului inferior pendulant
Etapele V și VI
• Este trecerea membrului inferior pendulant de la momentul verticalei spre înainte, pregătind contactul cu solul și începerea unui nou ciclu.
Mersul
Chestionare
Chestionare
3 si 4
Bibliografie
Chestionare
Întrebări
Chestionare
1. De la cate cm Testul Feis este pozitiv?
2. Ce testam cu Testul Thompson?
3. Cu care test testam iritatia nervilor piciorului?
4. Cand este pozitiv testul Windlass?
5. Ce testam cu testul Stresului Invers?