Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Teoria relativitatii restranse
26
Teoria relativitatii restranse
Prezentare generala
Teoria relativitatii restranse sau teoria speciala a relativitatii a fost propusa in 1905 de catre
Albert Einstein.
Aceasta generalieaza principiul relativitatii lui Galilei de la mecanica la toate legile fizicii, inclusiv termodinamica.
Teoria relativităţii restrânse nu este o teorie fizică, în sensul că ea nu este teoria vreunui fenomen particular. Teoria relativităţii restrânse constituie, în esenţă, baza teoriilor care vor fi în mod obligatoriu “relativiste” şi vor purta acest nume, dar vor conserva domeniul lor explicativ particular.
Principiul relativitatii lui Galilei
Principiul relativitatii lui Galilei spune ca toate mișcările uniforme sunt relative, și că nu există stare de repaus absolută și bine definită
De ce este teoria relativitatii speciale "speciala"
De ce este teoria relativitatii speciale "speciala"?
Teoria este "specială" prin faptul că se aplică numai în cazul special în care curbura spațiu-timpului, datorita gravitatiei este neglijabilă .Pentru a include gravitația, Einstein a formulat relativitatea generală în 1915. Relativitatea specială, contrar unor descrieri depășite, este capabilă de includerea accelerațiilor, precum și a cadrelor de referință accelerate.
Consecintele relativitatii speciale
Einstein a spus că toate consecințele relativității restrânse pot fi derivate din examinarea transformărilor Lorentz.
Aceste transformări, și deci teoria relativității restrânse, a condus la predicții fizice diferite de cele date de mecanica newtoniană atunci când vitezele relative se apropie de viteza luminii. Viteza luminii este atât de mult mai mare decât orice viteză întâlnită de oameni încât unele efecte ale relativității sunt la început contraintuitive
Transformarile Lorentz
Henri Poincaré (1905) a denumit transformările Lorentz după fizicianul și matematicianul olandez Hendrik Lorentz. Ele reprezintă fundamentul matematic a teoriei relativității restrânse a lui Albert Einstein. Transformările Lorentz elimină contradicțiile dintre teoriile electromagnetismului și mecanicii clasice. Ele au fost deduse de către Joseph Larmor și Lorentz. În 1905, Einstein le-a dedus pe baza ipotezei covarianței Lorentz și a postulării constanței vitezei luminii în orice sistem de referință inerțial.