Introducing 

Prezi AI.

Your new presentation assistant.

Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.

Loading…
Transcript

Scoala in Evul Mediu

Introducere

După căderea Romei (476) și invazia triburilor germanice care au distrus lumea civilizată a Imperiului Roman, școlile au dispărut din Europa. În Evul Mediu tipuriu complexul sistem educațional Roman dispăruse Dacă nu ar fi fost Biserica medievală, ce păstrase puțina cultură care reușise să supraviețuiască prăbușirii Imperiului Roman, în secolele V-VI se poate spune că Europa s-ar fi întors la stadiul culturilor primitive. În Anglia primele școli catolice sunt întemeiate de Sfântul Augustin în secolul VII. Primul împărat de origine germanică care acordă atenție educației este Charlemagne (782-814): în secolul IX înființează prima școală lângă palatul său.

Definire

În Evul Mediu şcoala a funcţionat, mai întâi, pe lângă mănăstiri şi biserici. Şcoli elementare în care copiii învăţau să scrie, să citească şi să socotească au existat în spaţiul românesc încă de la începutul epocii medievale. Treptat au apărut şi şcoli de nivel mediu, iar pentru învăţături mai înalte tinerii se îndreptau către universităţile din Polonia, Italia, Constantinopol, Viena, Paris .

Prezentare

Scoala si Biserica

În evul mediu, religia a reprezentat principala influență, întrucât, de obicei, școlile stăteau pe lângă biserici.Atunci au apărut și universitatile, produsul gandirii scolastice, curent ce urmarea sa impace conceptia crestina oglindita in Biblie cu intelepciunea mostenita de la filosofii „pagani“ ai Antichitatii.. Aparitia tiparului a dus la o larga raspandire a cartilor, iar pe ici, pe colo, au inceput sa-si faca loc chiar noi teorii asupra educatiei. Dar tot membrii claselor instarite erau cei care beneficiau de educatia clasica, de invatarea literaturii, a mitologiei, a istoriei. Ceilalti erau nevoiti sa se multumeasca doar cu o educatie religioasa rudimentara si cu invatarea deprinderilor necesare traiului de zi cu zi. In rest, analfabetism, obscurantism… ca in timpul Evului Mediu.

Existau trei tipuri de școli spre sfârșitul Evului Mediu: școala elementară (orășenească), școala mănăstirească (episcopală) și școala gimnazială (latinească). Școala elementară funcționa în orașe și era atașată unei biserici. Tinerii erau învățați cântece și imnuri religioase, iar un preot îi învăța de asemenea să scrie și să citească. Școlile mănăstirești erau pentru cei care doreau să devină călugări. Educația acestora era preponderent religioasă. Câteodată mai acceptau și băieți din familii sărace care deveneau mai tîrziu servitori în mănăstire. Școlile latinești funcționau pe lângă o catedrală, iar principala lor misiune era să-i învețe pe copii gramatica latină. Alte subiecte erau logica (arta argumentării) și retorica (arta vorbirii în public).

Cunoașterea, pentru omul Evului Mediu, se baza pe tradiție.

Învățatul nu trebuia să observe natura,să facă teste și experimente, să cerceteze, ci doar să știe să expună și să interpreteze cele învățate. Astfel un învățat medieval putea să susțină o prelegere despre câți îngeri ar fi încăput în vârful unui ac, dar nu s-ar fi îndoit niciodată de existența îngerilor.

Introducere

Galerie foto

Scoala si Biserica

Universitatea

Ca toate celelate domenii ale vieții, în Evul Mediu învățământul se afla sub tutela și controlul Bisericii. Școlile monastic erau conduse de călugări iar majoritatea studenților erau actuali sau viitori membri ai clerului. Spre deosebire de școlile din Imperiul Roman a căror misiune era să pregătească tinerii pentru viața în lumea aceasta, școlile mănăstirești încercau să-I pregătească pe oameni pentru a-l contempla pe Dumnezeu dincolo de aparențele acestei lumi . În școli se preda latina astfel ca viitori călugări să poată copia și astfel păstra și perpetua învățăturile Sfinților Părinți. Elevii mai învățau și puțină matematică și astronomie, ca să poată calcula corecte datele sărbătorilor religioase, mai ales data în care cădea Paștele în fiecare an.

O altă trăsătură importantă a învățământului medieval este faptul că se adreasează anumitor categorii sociale. În 1330, de exemplu, numai 5% din populația Europei știa să scrie și să citească. Deoarece taxele sunt foarte mari și cărțile extrem de scumpe, nu toată lumea își permite o educație. Numai clericii, aristocrații și comercianții foarte bogați își permit să-și trimită copii la școală. De asemenea, stăpânii feudali descurajează educația țăranilor iobagi.

În Evul Mediu apare una dintre instituțiile fundamentale ale învățământului european: universitatea. Apariția acestei instituții este legată atât de istoria Bisericii cât și de dezvoltarea orașelor și a comerțului. Pe lângă școlile mănăstirești se dezvoltă și scolile orășenești, care nu sunt instituite de Biserică, deși funcționează cu acordul acesteia. Primele școli orășenești apar la Montpellier, Salerno și Bologna). În orașe unde afluxul de profesori și elevi este foarte mare, apar și se dezvoltă primele universități (cea de la Bologna în 1088,urmată de cea de la Paris). Aceste universități au devenit faimoase, atrăgând o mulțime de studenți, în special datorită maeștrilor cum au fost, în cazul Parisului, Anselm din Laon, Guillaume de Champeux și Pierre Abelard. La început, termenul universitas se referea la totalitatea profesorilor și studenților și de-abia spre sfârșitul Evului Mediu termenul ajunge să indice instituția. În secolul XII, universitatea este o școală unde există cel puțin una dintre cele trei facultăți considerate în acea vreme superioare: teologia, dreptul sau medicina și era o instituție ce putea să confere cuiva o licență valabilă oriunde.

Cultura a devenit un monopol al Bisericii și s-a menținut astfel până spre sfârșitul Evului Mediu. În Occident, printre cei mai importanți autori creștini îi amintim pe sfântul Augustin, sfântul Grigore cel Mare sau sfântul Toma din Aquino. În Răsărit, de o influență deosebită s-au bucurat sfinții Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Gură de Aur ori Grigore Palama.

Cartile

Înainte de invenția tiparului, cărțile sunt lucrate manual și devin adevărate opera de artă. Paginile cărții sunt făcute din piei uscate de animale, tăiate și cusute de mână. Cerneala este de asemenea preparată după o rețetă complicată. Textul este copiat, apoi cartea este decorată cu ilustrații miniaturale executate cu migală de călugării-artiști. Apoi cărțile erau legate în coperți din metal prețios și ornamentate cu pietre prețioase, emailate sau decorate cu sculpture din fildeș. Cărțile erau de obicei lucrate în mănăstiri. Călugării copiau nu numai texte religioase, ci și texte literare și filozofice scrise de autori greci și latini. Deoarece cărțile erau foarte scumpe, numai regii și împărații își permiteau să le cumpere în Evul Mediu timpuriu, iar mai apoi doar aristocrația și comercianții bogați. O bibliotecă bogată pe vremea aceea conținea în jur de 300 de cărți!

Toma de Aquino

În secolul al XV-lea este atestată şcoala de pe lângă Biserica din Şcheii Braşovului, apoi cea de la Biserica Sfântul Gheorghe Vechi din Bucureşti, cât şi cele de pe lângă episcopii. Pentru a putea fi înţeleasă de popor, căruia i se adresa, în Biserică, limba slavonă a trebuit să-si asocieze limba vorbită de obşte, astfel încât învăţământul a devenit în mod necesar mixt, adică slavo-român. Manualele folosite erau textele bisericeşti (ceasloave, psaltiri etc.), iar dascălii erau recrutaţi din rândul preoţilor, cântăreţilor şi copiştilor de manuscrise.

În Transilvania, primele informaţii privind şcoala se află în legătură cu Biserica, atât cea ortodoxă cât şi cea catolică. Cea dintâi şcoală atestată documentar este cea din Cenad, unde exista o veche mănăstire şi episcopie ortodoxă care, după ocupaţia maghiară, a fost înlocuită cu o mănăstire şi o episcopie catolică. Viaţa Sfântului Gerard aminteşte de şcoala din Cenad, existentă în prima jumătate a secolului al XI-lea, frecventată de 30 de elevi. Mai târziu sunt atestate şcoli şi în celelalte reşedinţe episcopale catolice: Alba Iulia şi Oradea.

Limba de predare era latina, iar materiile de învăţământ erau grupate în două cicluri: primar era numit trivium, cu trei materii (gramatică, retorică, dialectică), iar al doilea quatrivium, cu patru materii (aritmetică, geometrie, astronomie, muzică). Cei care voiau să-şi desăvârşească studiile urmau, într-un ciclu superior filosofia şi teologia, considerate atunci ca o încununare a cunoştinţelor umane. Au funcţionat, de asemenea, şcoli cu predare în limba germană la Oradea (1447), Sibiu (1471), Braşov, Sighişoara, Sebeş şi Făgăraş. În Ţara Românească şi Moldova, pe lângă şcolile româneşti au funcţionat şi şcoli pentru locuitorii minoritari, saşi şi armeni.

Scoala in Romania

NICOLAUS OLAHUS (1493-1568)

Este primul umanist român, care s-a afirmat totodată ca un cărturar de notorietate europeană prin solida sa formaţie intelectuală şi prin vastul său orizont cultural. Bogata sa operă literară şi istorică, scrisă în latină, l-a consacrat în cercurile umaniştilor din epocă.

Olahus a fost un spirit renascentist, afirmându-se ca scriitor, teolog, istoric şi geograf. Deşi a fost un înalt ierarh al bisericii catolice, el a explicat fenomenele istorice prin cauze naturale şi prin acţiune oamenilor,a criticat abuzurile nobilimii şi a militat pentru ameliorarea soartei iobagilor.

Alături de corespondenţa vastă şi de scrierile teologice, principala sa lucrare este Hungaria et Atila (1536), la care se adaugă alte scrieri istorico-geografice (precum Chronicum).

Este primul care afirmă în mod explicit şi argumentat originea latină a poporului român şi a limbii române, precum şi continuitatea românilor din Transilvania, Moldova şi Muntenia.

Primele lucrări din ţările române apar în limba slavonă – sub formă de manuscris. Unul dintre cele mai vechi texte păstrate este Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Lucrarea cuprinde sfaturi oferite de către domnul muntean privind arta guvernării, dar şi legate de cele ale sufletului. Originalitatea scrierii a fost adesea contestată, fiind considerată o adaptare după diverse scrieri bizantine.

Neagoe Basarab

Bibliografie

1. https://ro.historylapse.org/cultura-romaneasca-in-evul-mediu

2. Neagu, V., (1983), Istoria Evului Mediu, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

3. Pall, F., Muresan, C., (1984), Istoria Evului Mediu-manual pentru cls. a IX-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

4. https://ro.scribd.com/doc/245719615/invatamantul-in-evul-mediu-docx

Va multumim pentru atentie!

Au prezentat

Munteanu Gorita

Dumitrascu Geanina

Hariton Andreea

Learn more about creating dynamic, engaging presentations with Prezi