Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Motivul pentru care am ales perioada comunista ca reper istoric este acela ca sunt fascinat de aceasta perioada mai putin placuta a romanilor care au trait inainte de '89
„România comunistă” este denumirea neoficială a perioadei comuniste din istoria României (1947-1989) cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Română / Republica Populară Romînă[1], respectiv Republica Socialistă România. În această perioadă, Partidul Comunist Român - creat în anul 1921 - a primit numele de Partidul Muncitoresc Român (între 1948-1965) și a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat viața publică în România.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidul Comunist din România, recent reintrat în legalitate (partidul fusese interzis în 1924 pe motivul acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”)[2], în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică.
Anul 1945 a însemnat declinul educației. Momentul în care am trecut de la învățământul „burghezo-moșieresc” la cel „sovietizat”, în care se naște „omul nou”, idealul regimului comunist.
În plin proces de rusificare, americanii erau priviți drept cei mai mari dușmani ai românilor. Și lucrul acesta era inoculat elevilor încă din clasele primare.
Valorile, elitele țării au ajuns în închisori. În perioada 1948-1950 mii de educatori și profesori au fost arestați și exterminați prin bătaie, frig și foame în penitenciare. În locul lor au fost aduse cadre didactice necalificate, care trebuiau să facă un singur lucru: să asculte de ordinele venite de la Partid.
Istoria roșie sau ,,adevărată istorie”, cum le plăcea comuniștilor să spună, avea un rol important în educarea viitorilor adulți. Toți cei care luptau împotriva regimului comunist erau considerați trădători de neam și țară. Și elevii trebuiau să învețe bine asta.
Șoimii patriei și pionierii aveau obligația să participe la adunările partidului, erau duși în mod organizat, cu turma.
Profesorii cu experiență au fost înlocuiți, iar materiile au fost profund schimbate. Filosofia și sociologia aproape că au fost interzise. În locul acestor discipline au apărut cele care aveau un singur scop: propagarea doctrinei comuniste.
Cele mai multe universități au devenit simple institute tehnice, iar absolvenții, indiferent de specializare, erau nevoiți să treacă mai întâi peste un examen susținut în fața reprezentanților Partidului Comunist.
Republica Socialistă România (RSR) a fost denumirea oficială purtată de statul român în a doua parte a perioadei comuniste a țării (1965-1989), după ce inițial se numise Republica Populară Română.
În această perioadă, țara a fost condusă de Nicolae Ceaușescu, în calitatea sa de secretar general al partidului unic, Partidul Comunist Român (PCR), la care s-a adăugat, începând cu anul 1974, funcția de președinte al Republicii Socialiste România. Regimul comunist, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a avut un caracter preponderent dictatorial.
Imnul RSR era „Trei culori”. Stema RSR reprezenta câteva spice de grâu și o sondă de petrol pe fundalul pădurilor și Carpaților, în spatele cărora se vede soarele.
Succesiunea la putere
Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit în 1965 în circumstanțe cel puțin neclare. După o scurtă luptă pentru putere, în fruntea partidului a venit Nicolae Ceaușescu. Dacă politica lui Gheorghiu-Dej era considerată conservator-stalinistă prin comparație cu noua linie politică hrușciovistă, Ceaușescu a părut inițial un reformist prin comparație cu neostalinismul lui Leonid Brejnev.
În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel al partidului în Partidul Comunist Român.
Paradele din comunism
Din 1948 şi până în 1990, 23 august a fost sărbătorită ca zi naţională.
În timpul comunismului, 23 august era prilej de fastuoase sărbători şi omagii aduse dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Cum sărbătoreau românii 1 Mai Muncitoresc în perioada comunistă
Românii se pregăteau cu săptămâni înainte pentru parade de 1 Mai, iar muncitorii sau elevii nu aveau voie să lipsească.
Mii de muncitori exersau mișcări și ritmuri pentru parada de 1 Mai. Erau obligați să învețe toți pașii și toate mișcările, pentru ca parada de 1 Mai să fie una impecabilă. Se făceau repetiții cu mult timp înainte, se scriau mii de pancarte cu lozinci, iar străzile erau pline de parade de muncitori îmbrăcaţi de sărbătoare, pionieri şi şoimi ai patriei care scandau lozinci de preamărire şi înălţau pancarte uriaşe, mobilizaţi de activiștii PCR.
România după '89
Istoria României după 1989 a fost marcată de următoarele evenimente importante: concluzionarea revoluției din 1989 cu preluarea puterii de către membrii PCR de rang secund, conduși de Ion Iliescu și Petre Roman, tranziția de la economia socialistă la economia de piață, integrarea în Uniunea Europeană și NATO, gestionarea efectelor Marii Recesiuni și lupta împotriva corupției.
Pe parcursul a aproape trei decenii, de la schimbarea de regim din 1989, România a parcurs transformări economice, sociale și politice majore. Această perioadă a fost martorul unor momente remarcabile care au influențat mediul nostru economic și au stabilit, în egală măsură, noi traiectorii de dezvoltare, cum ar fi aderarea la NATO în martie 2004 și aderarea la UE în ianuarie 2007. România a trecut, de asemenea, prin unele evenimente dramatice, cum ar fi ample mișcări sociale, episoade de instabilitate economică, dar și instabilitate politică; tot ceea ce o nouă societate resimte atunci când luptă să se adapteze noilor paradigme ale capitalismului.
In opinia mea romania dupa '89 a suferit mari schimbari pozitive dar, totodata si negative, fiecare periada avand parti bune si rele , ambele avand marturii importante in timp, prin cladiri, drumuri dar si prin traiul oamenilor.