Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Simbolismul
“Orice faza noua in evolutia artei corespunde decrepitudinii senile a sfarsitului secolului anterior. Acest lucru se datoreaza faptului ca orice manifestare de arta ajunge sa se epuizeze; din copie in copie, din imitatie in imitatie, ceea ce a fost plin de prospetime se usuca, ceea ce a fost nou si spontan devine comun.”
Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor.
Numele acestui curent a fost dat de către Jean Moréas în articolul-manifest intitulat "Les symbolisme" (1886), scriitorul francez fiind considerat inițiatorul mișcării literare.
În același an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat "simbolistă" și în fruntea căreia se afla poetul Stephane Mallarme.Tot atunci, Rene Ghil inființează școala "simbolist-armonistă", devenită apoi "filosofico-instrumentistă".
Reprezentanții de seamă ai simbolismului european sunt: Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarmé, Rene Ghil, Gustave Kahn, etc. Cu toate că acest curent s-a dezvoltat in Franța, mulți dintre reprezentanții săi sunt străini: Jean Moreas, Stuart Merrill, Viele Griffin
La Nature est un temple où de vivants piliers.
Laissent parfois sortir de confuses paroles;
L'homme y passe à travers des forêts de symboles
Qui l'observent avec des regards familiers.
Comme de longs échos qui de loin se confondent
Dans une ténébreuse et profonde unité,
Vaste comme la nuit et comme la clarté,
Les parfums, les couleurs et les sons se répondent.
II est des parfums frais comme des chairs d'enfants,
Doux comme les hautbois, verts comme les prairies,
- Et d'autres, corrompus, riches et triomphants,
Ayant l'expansion des choses infinies,
Comme l'ambre, le musc, le benjoin et l'encens,
Qui chantent les transports de l'esprit et des sens.
Natura e un templu unde pilaştri vii
Adeseori scot vorbe confuze şi solemne;
Trecând zăreşte omul păduri-păduri de semne
Ce-ncep prieteneşte din ochi a-l cântări;
Ca nişte lungi ecouri ce-ngemănat suspină,
Pierzându-se-n tenebra adâncii unităţi,
Precum ale luminii şi nopţii vastităţi
Culoarea cu parfumul şi sunetul se-mbină.
Sunt unele parfumuri ce parc-ar fi copii,
Cu ton blajin de flaut şi verzi ca o câmpie,
Iar altele – corupte, cu aspre gingăşii,
Vorbind de-a nesfârşirii trufaşă lăcomie,
Ca moscul, ambra, smirna, ce cântă-n graiul lor
Al simţului şi minţii extaz mistuitor.
Simbolismul românesc este un fenomen literar aproape sincron cu cel european, apărând intr-o perioadă, în care literatura noastră era pătrunsă deja de spiritul modernității. Acesta se conturează, la sfârșitul secolului al XIX-lea și corespunde astfel ultimei etape a simbolismului francez.
Simbolismul românesc este un fenomen literar aproape sincron cu cel european, aparând într-o perioadă, în care literatura noastră era pătrunsă deja de spiritul modernității. Acesta se conturează, la sfârșitul secolului al XIX-lea și corespunde astfel ultimei etape a simbolismului francez.
La fel ca și in alte curente literare, mulți scriitori s-au arătat entuziasmați de doctrina simbolistă , dar putini dintre aceștia au lăsat creații autentice si valoroase.
Creatorii reprezentativi ai simbolismului românesc sunt: Alexandru Macedonski, Ștefan Petică, George Bacovia, Ion Minulescu, Elena Farago, Dimitrie Ángel, B.Fundoianu, Tudor Arghezi.
Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în această revistă, încă din primul ei an de existență, 1880, articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel, Macedonski avea să-și revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat “În pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european. “Belgienii, și se poate zice acaeasta cu mândrie și despre mii din români - scrie el - dacă n-au fost tocmai ei precursorii mișcării, au avut meritul de a fi întrevăzut din vreme întinderea strălucită ce se deschidea glorioasă dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin și alții încă - cei patru întâi citați, astăzi deja iluștri - au avut onoarea, împreună cu mine, să ia parte acum 12 ani, la mișcarea provocată din Liege de revista “La Wallonie”, al cărei energic și valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinșii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene “Mercure de France”. De altfel, în numărul din august 1886, Macedonski publicase, într-adevăr, patru poezii în limba franceză: Volupté, Hystérie, Haine, Guzla.
Etapa teoretizării –reprezentanți : Al. Macedonski cu articolele sale în care teoretizează noua poezie: “ Poezia viitorului“, “Despre logica poeziei“ (revista “Literatorul“) .
Trecerea de la romantismul eminescian la simbolism – prin operele lui Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Iuliu Cezar Savescu .
Simbolismul propriu-zis –poezia lui Ion Minulescu; poezia lui G. Bacovia .
– spre deosebire de simbolismul francez, simbolismul românesc nu apare ca reacție la impersonalitatea parnasiană, ci prin contactul cu literatura franceză, grație lui
Al. Macedonski (tot astfel cum si romantismul românesc n-a apărut ca reacție la clasicism, ci tot prin simularea romantismului francez).
Lidia Bote a enunțat temele și motivele abordate de români, printre care se numară: orașul cu parcurile, străzile și edificiile lui monumentale, marea, marile metropole și ținuturile îndepărtate.
Materialul la care poeții apelează pentru sugerarea stărilor sufletești este nou si variat: obiecte de artă, flori și păsari rare, metale nobile, parfumuri, instrumente muzicale.
Universul liric se umple de privelisti ale civilizatiei- palate, temple, catedrale, fântâni, statui, tablouri,etc. Insă cam tot atât de frecvent apar și priveliști de altă natură – cafenele sărace, bolnavi, vagabonzi, artiști ambulanți, etc.
În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai intim și confesiv, iar spre deosebire de răceala și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii.
Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, și nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite.
O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Această este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). Simbolismul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive, motorii.