Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Exinderea Uniunii Europene
28
Extinderea UE
Cucer Cristina
Uniunea Europeană
DEFINING
UE
(abreviat UE, vezi și nume alternative) este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1958.
UE în lume
Comerț
Comerț
Uniunea Europeană este cel mai mare bloc comercial din lume, cel mai mare exportator de produse și servicii la nivel mondial și cea mai mare piață de import pentru peste 100 de țări.
Liberul schimb între statele membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza creării UE. Acesta este posibil datorită pieței unice. În afara frontierelor sale, Uniunea este hotărâtă să continue eforturile și în direcția liberalizării comerțului mondial.
Ajutor Umanitar
UE s-a angajat să sprijine victimele dezastrelor naturale și provocate de om în întreaga lume și ajută anual peste 120 milioane de persoane. Alături de statele sale membre, UE este cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume
Diplomație și securitate
Diplomatie si securitate
UE joacă un rol important la nivel diplomatic și face eforturi pentru a promova stabilitatea, securitatea, democrația, libertățile fundamentale și statul de drept la nivel internațional.
Obiective
Uniunea Europeană își propune:
a. să promoveze pacea, valorile europene și bunăstarea cetățenilor săi
b. să ofere libertate, securitate și justiție fără frontiere interne
c. să asigure o dezvoltare durabilă bazată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, să mențină o economie de piață deosebit de competitivă care să favorizeze ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social și să protejeze mediul
d. să combată excluziunea socială și discriminarea
e. să încurajeze progresul tehnic și științific
f. să consolideze coeziunea economică, socială și teritorială și solidaritatea între statele membre
g. să respecte diversitatea culturală și lingvistică a popoarelor sale
h. să creeze o uniune economică și monetară a cărei monedă să fie euro
Valori
Valorile UE sunt comune tuturor statelor membre, într-o societate în care au întâietate toleranța, justiția, solidaritatea și combaterea discriminării. Aceste valori sunt parte integrantă din modul european de viață:
a. Demnitatea umană
b. Libertatea
c. Democrația
d. Egalitatea
e. Statul de drept
f. Drepturile omului
Valori
Politica și procesul de extindere a UE
Politica de extindere
Uniunea Europeană de astăzi, cu 27 de state membre şi o populaţie de aproximativ 500 de milioane de locuitori este rezultatul unui proces de integrare şi extindere de peste jumătate de secol, aflat în continuă evoluţie.
Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea Europeană. Extinderea este un proces sui generis în comparație cu celelalte provocări ale UE. Ca politică, extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare. Procesul de extinderea depinde de pregătirea internă a țărilor candidate, pregătirea internă a Uniunii Europene și negocierile de aderare propriu-zise.
Procesul de extindere
Candidaţii trebuie să demonstreze că vor fi capabili să-şi asume în întregime rolul de membri ai Uniunii. Pentru aceasta trebuie să obţină sprijinul cetăţenilor şi să respecte standarde şi norme europene stricte de ordin politic, juridic şi tehnic.
Ţările care doresc să adere la UE pot parcurge diversele etape ale procesului de integrare doar după ce toate condiţiile pentru fiecare etapă au fost respectate. Procedurile de admitere în UE sunt complexe, garantând că noile state membre aderă numai atunci când îndeplinesc toate cerinţele şi doar după ce instituţiile UE, guvernele statelor membre şi guvernele ţărilor în cauză îşi vor fi exprimat acordul în mod activ.
Strategia de extindere
Consensul reînnoit privind extinderea, convenit în cadrul reuniunii Consiliului European din decembrie 2006, continuă să ghideze politica UE în materie de extindere. Liderii UE au convenit să urmeze o strategie bazată pe:
1. consolidarea angajamentelor UE în ceea ce privește negocierile de aderare în curs
2. o condiționalitate echitabilă și riguroasă în toate etapele negocierilor cu țările candidate
3. transparență sporită și o mai bună comunicare, pentru asigurarea unui sprijin public larg și susținut
4. capacitatea UE de a integra noi membri
Beneficiile extinderii UE
1. prosperitate crescută pentru toate statele membre: de 3 ori mai multe schimburi comerciale între vechile și noile state membre, de 5 ori mai multe între noile state membre
2. mai mare stabilitate în Europa
3. un rol mai important al UE pe scena mondială
Beneficiile extinderii UE
Cine poate adera la UE?
Aderarea la UE
?
Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că orice ţară europeană poate depune cererea de aderare dacă respectă valorile democratice ale UE şi se angajează să le promoveze.
Mai exact, o ţară poate deveni membră a UE dacă reuneşte toate criteriile de aderare:
politic – trebuie să dispună de instituţii stabile care să garanteze democraţia, statul de drept şi respectarea drepturilor omului
1
2
economic – trebuie să aibă o economie de piaţă funcţională şi să poată face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din cadrul Uniunii
juridic – trebuie să accepte legislaţia şi practica UE - în special obiectivele majore care ţin de uniunea politică, economică şi monetară.
3
Criteriile de aderare
Criterii
Primul pas este îndeplinirea de către țara în cauză a criteriilor de aderare. Aceste criterii au fost definite în cadrul unei reuniuni a Consiliului European, la Copenhaga în 1993, fiind adesea numite „criteriile de la Copenhaga”.
1
2
1. Criteriul politic: existenţa unor instituţii stabile, care ar fi garante ale democraţiei, supremaţia legii, drepturile omului şi protecţia minorităţilor. Acest criteriu a fost desfăşurat mai târziu în Tratatul de la Amsterdam, declarându-se că „Uniunea este fondată în baza condiţiilor de libertate, democraţie, respectarea drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale, supremaţiei legii, principii care sunt comune pentru toate statele membre” (art.6). Orice stat european care respectă aceste principii poate deveni membru al Uniunii.
2. Criteriul economic: existenţa unei economii de piaţă funcţionale, capabile să facă faţă presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul UE.
3. Capacitatea de adoptare integrală a acquis-ului comunitar; aderarea la obiectivele politice, economice şi monetare ale UE.
Ulterior la Consiliile Europene, care au urmat celui de la Copenhaga, criteriile de mai sus au fost completate cu încă unul:
4. Existenţa unor structuri administrative şi judiciare car vor permite adoptarea şi aplicarea acquis-ului comunitar.
3
Această condiţie urma să asigure că extinderea Uniunii Europene nu va periclita realizările Comunităţii şi procesul de integrare, convenit la Maastricht. Consiliul European de la Luxembourg, din decembrie 1997, a decis completarea criteriilor de la Copenhaga cu o nouă condiţie – capacitatea UE de accepta noi membri, aceasta însemnînd sporirea angajamentului UE în procesul de extindere.
4
Condiţia înaintată UE:
Conditia
Capacitatea UE de a absoarbe noii membri şi de a menţine, în acelaşi timp, procesul de integrare.
- Extinderea nu trebuie să fie mai costisitoare decât procesul de integrare
- Extinderea nu trebuie să pericliteze realizările Comunităţii şi procesul de integrare convenit la Maastricht.
Uniunea îşi rezervă dreptul de a decide momentul la care va fi pregătită pentru a accepta noi membri.
Cum funcţionează UE?
Procesul are 3 etape (toate trebuie aprobate de statele membre):
Etapele de funcționare
1
1. Țării în cauză i se oferă perspectiva aderării
2. Țara în cauză devine oficial candidată la aderare
2
3
3. Țara candidată demarează negocierile oficiale de aderare, proces care implică, în mod normal, reformele necesare adoptării legislaţiei UE în vigoare.
Procesul de stabilizare şi asociere
Procesul de stabilizare şi asociere
Procesul de stabilizare şi asociere este un proces stabilit de UE cu toate ţările din Balcanii de Vest, inclusiv cu entitatea Kosovo* care are drept obiectiv apropierea progresivă a acestora de UE. Datorită acestui proces, aceste ţări se bucură deja de acces liber la piaţa unică a UE pentru aproape toate exporturile lor, precum şi de sprijin financiar din partea UE pentru eforturile depuse în direcţia realizării reformelor. Piesa centrală a procesului constă în încheierea unui acord de stabilizare şi asociere, o relaţie contractuală care stabileşte drepturi şi obligaţii reciproce.
Etapele Extinderii
Etapele de extindere
Anii aderarilor
Cele 4 extinderi
Extinderile
Prima extindere a CE (1973)
La inceputul anilor 60 devenise clar ca influenta politica era de partea CE. Daca nu intra UK risca izolarea. In august 1961 UK aplica pentru calitatea de membru . Irlanda si Danemarca aplica tot in 1961. Norvegia in 1962. Au si inceput negocieri cu UK in 1962.
In 1963 s-a incheiat o Intelegere franco-germana. De Gaulle si Adenauer semneaza un Tratat de prietenie franco-german. In acest context Franta se opune aderarii UK la UE. Sunt respinse la pachet si aplicatiile venite din Danemarca si Irlanda. Marea Britanie reaplica in 1967. Din nou se izbeste de veto-ul francez. Este vorba despre teama francezilor de faptul ca UK ar fi reprezentat un concurent la pozitia dominanta a Frantei. Franta nu dorea intarirea rolului SUA in Europa, prin UK.
1 extindere
In 1969 De Gaulle paraseste fotoliul prezidential francez. UK aplica din nou. Irlanda, Danemarca, Norvegia isi reinnoiesc candidaturile pentru calitatea de membru al CE. Intrarea UK in CE a fost favorizata de venirea la presedintia Frantei a lui Georges Pompidou dar si de faptul ca Franta incepea sa aiba temeri ca puterea Germaniei a crescut atat de mult incat are nevoie sa contrabalanseze aceasta putere impreuna cu UK. Exista si temerea ca venirea la putere a social-democratilor in Germania si a lui Willy Brandt va insemna apropierea lui de est si va destabiliza CE.
Pe acest fond, Marea Britanie, Irlanda si Danemarca devin membri ai CE in ianuarie 1973. Norvegia, in ciuda dorintei liderilor politici, a renuntat la candidatura in urma unui referendum organizat in septembrie 1972, cand cetatenii norvegieni ai respins-o. In urma acestei prime extinderi, Comunitatile Europene sunt alcatuite din 9 membri. „Cei 9” in loc de „cei 6”. Ca performanta economica, cele trei noi membre, au scazut media CE de pana atunci. Este vorba in primul rand de Irlanda, care era o tara relativ saraca si de Marea Britanie, care era pe o panta descendenta, economic vorbind, in perioada postbelica.
...
A doua extindere (1981)
2 extindere
Este un val mic de extindere, cu o singura tara, Grecia. Ea ceruse asocierea la CE inca din 1959. Initial, a fost respinsa datorita faptului ca economia sa era subdezvoltata – in termeni relativi, bineinteles, in comparatie cu cei 6. Grecia devine membra asociata din 1961. Foarte probabil ca ar fi devenit mai repede membra daca nu ar fi intervenit lovitura de stat militara din 1967 si care a mentinut Grecia intr-un regim autoritar–militar pana in 1974.
Grecia devine membra a CE in 1981. De acum se poate vorbi despre „cei 10”.
A treia extindere (1986)
Este vorba despre valul alcatuit din cele doua tari iberice: Spania si Portugalia. Ambele cerusera asociere inca din 1962 . Dar in acel moment ambele aveau regimuri autoritare, care nu erau, la fel cu Grecia, pe potriva principiilor pe care erau asezate Comunitatile Europene. Abia din 1970, respectiv 1973, cele doua tari obtin statutul de comert preferential cu CE, constand in scutirea de taxe si tarife la exportul din aceste tari catre tarile comunitare.
CE au incurajat procesele de democratizare in ambele tari. Negocierile de aderare a Spaniei si Portugaliei au fost demarate 1978-1979. Ele devin membre ale CE in 1986. Prin aceasta s-a ajuns la dublarea membrilor CE si aceasta a avut drept consecinte: cresterea influentei CE in lume
In acelasi deceniu al valurilor doi si trei ale extinderii, au mai depus aplicatii de membru: Turcia in 1987, Austria in 1989, Cipru si Malta in 1990.
3 extindere
A patra extindere (1995)
A patra extindere a UE are un caracter aparte fata de celelalte trei care i-ai precedat: este vorba despre extinderea CE cu 3 tari bogate, al caror Produs Intern Brut depasea semnificativ media PIB-ului tarilor UE la acel moment.
De asemenea, mai este distinct acest val si prin faptul ca este primul val post-1989, cand Zidul Berlinului a reunit estul si vestul Europeni. Toate cele trei tari care au intrat in UE in 1995 – Austria, Finlanda, Suedia – erau tari neutre (au ramas si pana azi, de fapt), care in sfarsit au putut sa-si manifeste liber optiunea pentru intrarea in Comunitatile Europene. Intrarea lor a avut consecinte in ce priveste interesul CE pentru estul Europei si o strangere a relatiilor economice dintre CE si aceste tari.
4 extindere
Consecinte economice ale extinderii din perioada 1973-1995
Consecințele
In urma tuturor rundelor extinderii CE/UE au trebuit realizate ajustari ale pozitiei CE/UE pe piata comerciala internationala – mai putin in urma ultimei runde. Acest lucru s-a datorat faptului ca tarile care s-au alaturat CE aveau relatii preferentiale economice cu o serie de tari – in special foste colonii.
Intrarea Marii Britanii in CEE a avut efecte in termeni sectoriali: a crescut focusul comercial asupra liberalizarii comertului de servicii, datorita faptului ca UK avea serviciile foarte dezvoltate si era in interesul ei ca ele sa fie liberalizate in CEE.
Intrarea Greciei, Spaniei si Portugaliei a avut efecte asupra tarilor cu care traditional ele aveau un comert intens: Mediterana, America Latina. Intrarea Spaniei si Portugaliei in CEE a determinat construirea de noi relatii comerciale cu tarile mediteraneene.
Extinderea 2004-2007. Aspecte economice
Step 1
Extinderea 10 + 2 realizata in doua faze, 2004 respectiv 2007, a adus in UE tari mai sarace decat cele care intrasera in valurile anterioare, dar cu potential de crestere economica peste media UE.
In ce priveste riscuri pentru vechii membri – cele mai importante identificare au fost: imigratia, competitia pentru locuri de munca si pentru salarii. In aceasta ultima directie, riscul pare sa afecteze mai ales muncitorii necalificati din vechile membre (sau E-15). Cei din Est vin cu pretentii salariale mici, comparativ cu cele ale localnicilor.
Structura economica a noilor state membre
Step 2
Aderarea celor 10+2 a crescut populatia UE cu 28%, dar PIB-ul cu doar 7% luand in considerare preturile sau 15% dupa puterea de cumparare[6]. In termeni absoluti, tara cu cel mai mare PIB din cele 12 a fost Polonia (197 miliarde) iar tara cu cel mai mic PIB este Letonia (8 miliarde).
PIB per capita este semnificativ mai putin decat media UE-15[7], dupa cum urmeaza:
Peste 60% din media UE-15: Cipru si Slovenia.
Aproximativ 50% din media UE-15 Cehia, Ungaria, Slovacia, Malta.
O treime din media UE-15 : Polonia si Balticele.
Un sfert din media UE-15: Romania si Bulgaria.
Dezvoltari macroeconomice in noile tari membre
Step 3
In procesul de reforma cea mai de succes in noile tari aderate politica monetara. In ce priveste politicile fiscale ele stau mai prost. Mai ales pentru ca evaziunea fiscala si coruptia sunt practici comune.
In domeniul politicii comerciale, tarile ultimului val de extindere au trebuit sa se reorienteze dupa colapsul CAER. Ele au semnat acorduri de cooperare cu UE in primii ani 1990 si aceasta a dus la redirectionarea comertului. Astfel:
Intre 1993 si 2001 comertul dintre tarile Central Est Europene si UE a crescut de 3 ori.
In 2001 aproape toate 10+2 exporturi peste 50% din marfuri in UE. In Cehia, Ungaria, Estonia si Romania cifra se situeaza peste sau aproape de 70%.
Din punctul de vedere al UE-15 tarile est-centrale reprezentau al doilea partener comercial, dupa SUA (14% din comertul UE-15).
TITLE
În prezent, Turcia, Republica Macedonia, Muntenegru, Serbia și Albania sunt state candidate.
Bosnia şi Herţegovina şi-a prezentat cererea de aderare la UE la 15 februarie 2016. La 20 septembrie 2016, Consiliul UE a înaintat Comisiei Europene, spre aviz, această cerere.
Poziţia României: România sprijină o politică a „uşilor deschise” pentru statele care au voinţa şi capacitatea de a îndeplini criteriile agreate de extindere a UE
Întrebări
1. Din câte state este formată Uniunea Europeană
2. Care sunt cele 6 țări fondatoare și anul?
3. Care state candidate sunt?