Voda

Informații generale

loan al III-lea, loan Armeanul, loan Vodă cel Viteaz sau Ioan Vodă cel Cumplit (1521-1574), cunoscut astfel din pricina politicii de creștere a autoritații domnești, a domnit din februare 1572 până în iunie 1574. Astfel la început domniei s-a pus bine cu boierii. Însă cruzimea lui sălbatică a provocat în scurt timp nu numai duşmănia boierilor. Ioan vodă de cîteva ori a pedepsit crîncen grupe de boieri. A pus la biruri grele bisericile şi mănăstirile. Pentru orice împotrivire ierarhii erau pedepsiţi aspru. Poarta primea tot mai multe jalbe despre actele de cruzime sălbatică a domnitorului. La începutul anului 1574 sultanul a cerut dublarea haraciului. Ioan vodă a refuzat, adresîndu-se după ajutor cazacilor zaporojeni. Adunînd oaste, Ioan vodă a ieşit înaintea lui Petru Şchiopul numit de Poartă domnitor. Obţinînd cîteva biruințe, Ioan vodă a atacat Brăila, apoi Benderul. Apoi a avut loc încăierarea de la Roşcani, lîngă Cahul. Aici oastea moldovenească şi cea căzăcească au fost încercuite iar Ion vodă a căzut în luptă.

Personalitatea

Politica internă

În politica internă, Ion Vodă începe să domnească în chip înţelept, socotind că primul act necesar era întocmirea unui sfat domnesc nou („la domn nou, sfat nou”), cu elemente credincioase. Apoi se îngrijeşte de organizarea oştirii, orientându-se ca şi Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare spre boierimea mică şi mijlocie, răzeşi şi târgoveţi, elemente interesate în lupta antiotomană. În lunile martie-aprilie 1572, boierii „vechi”, înrăiţi în comploturi, sprijină încercarea lui Bogdan Lăpuşneanu de a-şi relua domnia. Dar aceasta este sortită eşecului. Complotul încearcă să-l răstoarne pe Ion Vodă, care triumfă însă şi în ziua de Paşte (6 aprilie 1572). Sunt executaţi Ionaşco Sbierea şi alţi capi ai complotului. Execuţiile se repetă pe măsură ce opoziţia continuă să uneltească. Boierii îl socotesc pe Ion Vodă tiran. E drept, măsurile lui erau foarte aspre, decapitarea, îngropări de viu, arderi de viu, poate şi tragerea în ţeapă. Au fost şi măsuri care au nemulţumit direct opoziţia boierească şi clericală: eliminarea din sfat a adepţilor lui Bogdan Lăpuşneanu, atenţia dată răzeşimii şi micii boierimi prin întărirea de proprietăţi cu acte de cancelarie, ca şi confiscarea satelor mănăstireşti şi stăvilirea abuzului clerului. De subliniat faptul că toate aceste măsuri nu izvorau din ambiţii de mărire, ci erau luate din raţiuni de stat menite să ducă la întărirea capacităţii de luptă şi apărare a independenţei Moldovei. Dacă adăugăm şi sprijinul acordat negoţului, baterea de monede de aramă, înţelegem în mare măsură şi grija pentru asigurarea bazei materiale a Moldovei .

Luptele antiotomane

Politica externă

În politica externă, Ion Vodă a socotit că principalul pericol al vremii era Imperiul Otoman, căruia i-a plătit, la început, tributul pretins. Deşi are unele conflicte cu Polonia, raporturile ulterioare sunt de bună vecinătate. Plătind tribut turcilor, menţine liniştea ţării şi faţă de tătari. Relaţii de bună vecinătate a întreţinut şi cu ţarul Moscovei, Ivan al IV-lea. La 21 februarie 1574 însă a venit în Moldova un sol turcesc, cerând sporirea tributului. În cazul refuzului, sultanul Selim al II-lea îl ameninţa pe Ion Vodă cu mazilirea. Cel care trebuia să-l înlocuiască era Petru Şchiopul. Ion Vodă înţelege primejdia reală ce plana asupra Moldovei. El convoacă de grabă Marea Adunare a ţării, compusă din conducătorii oştirilor, ca şi din reprezentanţii boierimii, clerului şi orăşenilor. Domnitorul le prezintă situaţia şi le cere să-i înfrunte pe turci cu armele, în chip demn, ca şi strămoşii lor. Adunarea Ţării a fost atunci la un glas cu Ion Vodă, care a dat solului răspuns că refuză plata dublării tributului. Aceasta însemna, de fapt, declaraţia de război. Aşteptându-se la un atac din partea Porţii, Ion Vodă pregăteşte ţara pentru apărare şi trimite soli la regele Poloniei şi la cazaci în vederea primirii unui ajutor armat. Vor veni în ajutor însă numai un detaşament de cazaci conduşi de hatmanul Sviercevski. Selim al II-lea, primind refuzul hotărăşte înlocuirea lui Ion Vodă cu Petru Şchiopul, frate cu domnul muntean Alexandru Mircea. Sultanul îi pune la dispoziţie lui Petru Şchiopul 30000 de luptători, la care se adaugă forţele trimise din Ţara Românească. Se desfăşoară lupta de la Jiliştea (14 aprilie 1754) şi, deşi adversarul dispunea de superioritate numerică, Ion Vodă obţine o victorie însemnată.

Prezenţa Ţării Româneşti în armata otomană, îl determină pe Ion Vodă să încerce, ca şi Ştefan cel Mare în trecut, să aducă Moldova şi Muntenia în acelaşi front românesc. El reuşeşte să instaleze domn în Ţara Românească pe Vintilă Vodă, fiul lui Pătraşcu cel Bun. Dar acesta nu se poate menţine decât patru zile. Totuşi expediţia este binevenită, întrucât partea de răsărit a Ţării Româneşti (poziţie strategică necesară) rămâne sub controlul lui Ion Vodă, care angajează lupte şi pentru cetăţile Brăila, Tighina, Cetatea Albă. Temându-se să nu piardă Ţările Române de sub autoritatea sa, sultanul Selim trimite asupra Moldovei o armată de aproximativ 60000 de oşteni. Ion Vodă alege ca loc al bătăliei zona Iezerul Cahului. Dispunea de forţe mult reduse, dar era hotărât să învingă. În noaptea din ajunul bătăliei, trei mari boieri cu oştile lor trec în tabăra otomană. În timpul bătăliei se produce marea trădare din partea pârcălabului Eremia Golia, cumpărat de turci cu 30000 de galbeni. Acesta îl înştiinţează pe Ion Vodă că turcii sunt puţini şi pot fi uşor înfrânţi. Apoi, în ziua de 10 iunie, când începe bătălia, Eremia capitulează fără luptă, cu forţele pe care le conducea. Aceasta a fost lovitura de graţie dată lui Ion Vodă. Puterea de lup