Urmările bătăliei
Mersul bataliei
Prin victoria obtinută la Călugăreni, Mihai reusise să atingă principalele obiective: a provocat pierderi importante dusmanului, l-a demoralizat si întârziat avansarea turcilor, a câstgat timpul necesar pentru concentrarea fortelor antiotomane.
Concluzie
Bătălia de la Călugăreni rămâne un episod semnificativ, dar nu decisiv, din marea confruntare dintre creştini şi otomani. Ea nu a fost o victorie hotărâtoare a lui Mihai Viteazul şi a glorioşilor români – cum se mai spune uneori – ci o victorie de moment a creştinilor, care se aliaseră tocmai ca să dea o replică turcilor. Dacă termenul de victorie pare prea puternic, se poate vorbi de o replică creştină demnă şi fermă, cu mari pierderi pentru otomani, rămaşi dezorientaţi la finele bătăliei.
Ultima fază a bătăliei s-a transformat într-o puternică ofensivă a românilor. Înainte de începerea atacului, căpitanul Cocea si oamenii lui s-au reîntors dintr-o misiune de recunoastere, voievodul român având la dispozitie un număr de soldati odihniti, care nu participaseră încă la luptă. Mihai Viteazul a hotărât să execute un puternic contraatac Satîrgi Pasa a fost respins de către ieniceri. Otomanii au fost înghesuiti într-un spatiu foarte îngust din nordul Neajlovului, având podul în spate ca singură cale de retragere. Contraatacul s-a prelungit până la pod, toate tunurile au fost recuperate, iar focul artileristilor români si al archebuzierilor a provocat pierderi foarte grele turcilor. Încercând să stabilizeze situatia, Sinan Pasa a avansat în fruntea trupelor de elită. Retragerea turcilor în fata atacurilor continui ale românilor s-a transformat în debandadă în momentul în care detasamentul de 400 de călăreti ai căpitanului Miron Alexandru Cocea a atacat spatele armatei otomane si tabăra aflată lângă satul Hulubesti. Doar aparitia fortelor lui Hasan Pasa în flancul drept al românilor i-a ferit pe otomani de dezastru. Mihai Viteazul a întrerupt urmărirea fugarilor si si-a concentrat atacul cu atâta împetuozitate împotriva noilor intrati în luptă, încât Hasan Pasa, cuprins de panică, a părăsit în fugă, în fruntea călăretilor săi câmpul de luptă.
Mersul bataliei
A doua fază a bătăliei a început la prânz. Sinan Pasa a hotărât să înceapa atacul împotriva românilor cu toate fortele de care dispunea. Ienicerii au atacat frontal peste pod, în timp ce gruparile conduse de Hassan Pasa si Mehmet Satârgi Pasa au atacat dinspre est si vest. Lovitura ienicerilor a fost extrem de puternică. Artileria, archebuzierii si infanteria română au reusit să oprească atacul. În acelasi timp însă, spahiii din flancul drept al otomanilor au amenintat întreaga aripă stângă a românilor. Atacat cu putere frontal si din flanc, Mihai a ordonat retragerea esalonului întâi către rezervele din spatele Călugărenilor, din cauza presiunii inamicului românii fiind nevoiti să abandoneze tunurile. După ce s-a terminat retragerea si toate trupele române s-au reunit, înaintarea turcilor a fost oprită.
Mersil bataliei
Prima fază a bătăliei s-a petrecut în dimineata zilei de 23 august 1595 si s-a caracterizat prin atacuri de tatonare ale celor doi adversari. În zori, cavaleria română a atacat prin surprindere cavaleria otomană din fata Călugărenilor, împingând-o peste râul Neajlov. Mihai si-a constituit dispozitivul de luptă din 10.000 de ostasi pe două linii, cu zece tunuri, pe malul nordic al râului. Rezerva de 6.000 de oameni aflati sub comanda lui Albert Király a fost amplasată la nord-vest de Călugăreni. Acestia urmau să facă fată unui eventual atac otoman care s-ar fi produs dinspre Singureni. Pericolul s-a dovedit real, într-acolo aveau să actioneze fortele otomane ale lui Hassan Pasa.
După ce cavaleria sa a fost respinsă, Sinan Pasa a trimis în luptă o grupare de 12.000 de luptători. După ce i-a lăsat pe turci să treacă peste râu, Mihai Viteazul i-a supus unui puternic bombardament de artilerie, după care i-a atacat în fortă, alungându-i la sud de Neajlov. Prima fază a bătăliei s-a încheiat în favoarea românilor.
Prezentare generală
Bătălia de la Călugăreni a avut loc în data de 23 august 1595. Oastea aliată munteano-transilvăneană, condusă de Mihai Viteazul, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pasa, al cărei obiectiv era transformarea Tării Românesti în pasalâc. Operatiunea lui Mihai nu a reusit, ea fiind urmată de ocuparea Bucurestiului de către turci si de retragerea tactică a lui Mihai în munti. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.