Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Din punct de vedere al localizării , relieful specific este cel montan destul de fragmentat.
Peisajul mediteranean variaza in altitudine de la 1000 la 2000 de metrii , apartinand etajelor de foioase si de amestec, subalpin și chiar alpin. Domină relieful înalt format din munți tineri ca: M-ții Alpi, M-ții Apenini , M-ții Pindului.
Exemple de coaste:
Coasta italiană
Coasta turcească
Coasta grecească
Coasta franceză
Coasta spaniolă
Mediul mediteranean se întâlneşte de o parte şi de alta a Ecuatorului,între paralele 30°-40° latitudine nordică şi sudică, precumpănitor în insulele şi în statele riverane Mării Mediterane. Areale mai restranse sunt pe ţărmul californian (San Francisco, Los Angeles), în Chile (la sud de tropic), sud-vestul Republicii Africa de Sud, Australia sudică.
În Franța există mai multe zone climatice, care variază dinspre nord înspre sud. Astfel, în nord-vest predomină clima temperat-maritimă, cu ierni blânde și veri răcoroase, precipitațiile fiind repartizate uniform de-a lungul lunilor anului.
În centrul țării, clima este temperată de tranziție, cu ierni mai reci și veri mai calde. Litoralul sudic al țării are climă subtropical-mediteraneană, în timp ce în sud-vestul țării, datorită munților Pirinei clima poate fi, la înălțimi de peste 1.500 de metri, temperat alpină.
Datorită întinderii sale considerabile, în Franța se întâlnește o vegetație variată. Situate mai ales în munții Alpi, Jura şi Vosgi, pădurile de foioase (fag, stejar) și de conifere, ocupă peste un sfert din teritoriul Franței.
În landele nisipoase din S-V se dezvoltă păduri de pin, iar în insula Corsica este dominant maquisul mediteranean.
Fauna este relativ bogată : păsări (flamingo, egrete, fluierari - în Camargue ), urși (în Pirinei), vulturi, marmote, ibex. În afara faunei autohtone mai întâlnim capra neagră, cerbul sika (japonez), muflonul corsican. Acestea trăiesc în pădurile Franței, dar și în parcuri și rezervații naturale cum ar fi : Parcul La Vanoise, Parcul Pyrenees Orientales și Port Cros.
Franța posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul și vestul țării până la lanțurile muntoase din sud (Munții Pirinei) și sud-est (Munții Alpi), aceștia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4.810 de metri). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munții Vosgi, precum și largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și Sena.
Cerb Sika
Marmotă
Mont Blanc
Munții Pirinei
Egretă
Fluierar
Menuetul este un vechi dans francez grațios din perioada barocă, originar din Poitou, cu mișcări moderate în trei timpi. În secolul al XVII-lea a luat locul dansului Courante și a fost introdus de compozitorul Jean-Baptiste Lully la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, care a devenit mare iubitor al acestui gen de dans. Menuetul este menționat pentru prima dată în 1664 de către Guillaume Dumanoir în tratatul său polemic împotriva maeștrilor de dans de la Académie royale de Danse.
www.youtube.com/watch?v=cUe7vYPggns
Cancanul este dans solicitant , care a devenit popular în anii 1840, crescand in popularitate in cabaretul francez. Inițial dansat de ambele sexe, acum este în mod tradițional asociat cu un grup de dansatori de sex feminin.
Melodia cea mai asociata cu acest dans este Infernal Galop de Jacques Offenbach.
Datorită întinderii mari pe longitudine și datorită configurației interne predominant montane, clima Italiei este deosebit de diversă. În mare parte din regiunile nordice și centrale continentale, clima are caracteristici de la subtropicale umede până la continentale umede și oceanice.
Zonele de coastă din Liguria, Toscana și mare parte din sud se potrivesc cel mai bine stereotipului de climă mediteraneană.
Fauna este diversificata. Sunt prezente lupul, pisica sălbatică, iepurele, capra de munte, muflonul (berbec sălbatic), broasca ţestoasă, ariciul, iar păsările și reptilele sunt numeroase.
Relieful este determinat de cele doua lanturi muntoase majore: Apeninii si Alpii.
Alpii, care sunt situati in N, au o forma curbata caracteristica si se impart, dupa pozitie, in trei grupe: in vest Alpii Occidentali, care culmineaza cu vf. Mont Blanc (4.807 m); in nord Alpii Centrali; in est Alpii Orientali. Acestia au fost acoperiti de ghetari in era glaciara.
Intre Alpi si Apenini se intinde Campia Padului, strabatuta in partea centrala, de la vest la est, de raul Pad, care aduna apele din regiunile montane vecine.
Muntii Apenini formeaza structura principala a Peninsulei Italice, prelungindu-se peste stramtoarea Messina, in nordul Insulei Sicilia. In partea centrala a Apeninilor, denumiti Abruzzi, cele mai mari altitudini se apropie de 3.000 m (Gran Sasso 2.914 m).
Climatul mediteraneean:
Climatul subtropical:
Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Egee și Marea Mediterană au o climă temperat mediteraneeană, cu călduri, veri uscate și care se răcesc ușor, ierni umede.
Cea mai mare parte din Spania peninsulară se suprapune Mesetei Centrale, o zonă înaltă, mărginită și străbătută de catene montane.
Alte forme de relief includ inguste zone litorale și câteva zone depresionare axate pe cursul unor râuri, din care cea mai extinsă este Câmpia Andaluziei.
Vegetația este influențată de regiunea climatică omonimă. Valoarea amplitudinii termice și a cantitatea de precipitații ce cade in decursul anului au determinat apariția a două zone principale:
Fauna prezintă un grad ridicat de diversitate, lucru care se datorează în mare parte următorilor doi factori:
Clima Greciei este în principal mediteraneană cu ierni blânde și umede și cu veri uscate și călduroase.
Acest tip de climă este prezent în toate zonele de coastă, inclusiv în Atena, în Ciclade, Dodocaneze, Creta și Pelopones, în Insulele Ionice și în unele părți din Grecia continentală centrală.
Munții Pindului afectează puternic clima din țară, zonele de la vest de munți fiind considerabil mai umede în medie (din cauza expunerii mai mari la vânturile de vest care aduc umezeală) decât cele aflate la est de munți (din cauza unui efect de umbră pluviometrică).
Fauna Turciei se remarcă printr-o mare diversitate. În munţi şi în regiunile din interiorul ţării trăiesc urşi, lupi şi pisici sălbatice, precum şi cerbi şi căprioare.
Dintre păsările răpitoare, pot fi cel mai adesea văzuţi vulturii, şoimii şi vindereii (o specie de şoim) prezenţa lor constituind un semn că vă aflaţi într-un colţ al Europei încă nealterat de influenţa civilizaţiei moderne.
Puteţi întâlni , de asemenea, pe plajele Turciei broaşte ţestoase de mare, iar în Marea Mediterană trăiesc şi delfini. În plus, în apele sărate ale mărilor şi în râurile şi lacurile Turciei trăiesc şi o mare varitetate de specii de peşti şi crustacee.
Paso Doble sau pasodoble (sp. „doi pași”) este un dans tradițional spaniol , acompaniat de o muzică în caracter de marș.
Dansul sugerează prin mișcări și muzica specifică o coridă, lupta cu taurul în arenă: în vreme ce dansatorul joacă rolul toreadorul, mișcările partenerei sale duc cu gândul la unduirea capei în mâinile acestuia.
www.youtube.com/watch?v=gA4nQn4V9Uw
Corida (din spaniolă corrida) este o luptă cu tauri, organizată ca spectacol, practicată mai ales în Spania, în țările Americii Latine, Portugalia și în sudul Franței.
Arta de a lupta cu taurii în arenă după regulile coridei poartă denumirea de tauromahie.
Flamenco este un gen muzical, care a apărut și s-a dezvoltat în Spania, preponderent în regiunea Andaluzia.
Acest gen e caracterizat de o ritmicitare pronunțată, fiind folosite castaniete, și adesea cântecele flamenco sunt însoțite de dansul omonim. Deși originea flamenco e considerată Andaluzia, regiunile Extremadura și Murcia au contribuit la dezvoltarea câtorva forme muzicale. Rădăcinile flamenco nu sunt cunoscute cu precizie, însă adesea sunt citate influențe din culturile Islamică, Sefardă, Țigănească, alături de cultura locală andaluză.
www.youtube.com/watch?v=sFUC5ROtN8M
Curmal
Cavaleiro
Deşi fauna Greciei nu este una dintre cele mai bogate, trăiesc aici destule specii de animale interesante:
Aproximativ 80% din teritoriul țării este muntos sau deluros, lucru care face Grecia una dintre cele mai muntoase țări din Europa.
În Grecia occidentală se găsesc lacuri și ținuturi umede. Lanțul muntos central al țării este reprezentat de Munții Pindus, cu o înălțime medie de 2 650 m. Lanțul se continuă cu insulele Kythera și Antikythera, până la Creta și Rodos.
Insulele Mării Egee sunt piscuri ale munților subacvatici care reprezintă o extensie geologică a lanțului.
Grecia occidentală și centrală conține zone abrupte, înalte, intersectate de numeroase defileuri și alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora și Defileul Vikos - ultimul fiind unul dintre cele mai mari din lume, al doilea ca adâncime după Marele Canion, cu 1 100 de metri.
Câmpiile ocupă suprafețe mai mari în nord, în special în Tesalia de est, Macedonia centrală și Tracia.
Vegetația este compusă din arbori xerofiți,copacii fiind scunzi,cu coaja groasă și frunzele mici și cerate pentru a rezista la uscăciune.
Acest lucru se datorează capacității plantelor de a-și inchide porii prin care vaporii de apă pot sa iasă.Dupa sezonul de secetă plantele iși reiau activitatea de fotosinteză.
Focul este un lucru obișnuit prin părțile cu paduri mediteraneene.
Tufișurile iși formează crenguțe cu muguri după foc, astfel ele pot să se regenereze mai repede dacât alte plante.
Multe specii aflate in aceasta zona cu paduri sunt rezistente la foc, exemplu fiind stejarul de plută. Altele sunt dependente de foc deoarece iși imprăștie semințele sau germinează doar după in incendiu.
Broască țestoasă
Delfini
Vinderel
Portocal
Smochin
Sirtaki sau syrtaki este un dans popular de origine greacă, coregrafiat de Giorgos Provias pentru filmul Zorba Grecul (1964).
Este un dans popular grecesc de apariție recentă și un amestec de mișcări lente și rapide ale dansului hasapiko. Dansul și acompaniamentul muzical compus de Míkis Theodorakis sunt, de asemenea, numite Dansul lui Zorba.
Numele sirtáki provine de la cuvântul grecesc syrtos, un nume comun pentru un grup de dansuri tradiționale cretane caracterizate prin așa-numitul stil „tras”, spre deosebire de pidikhtos , un stil săltat. În ciuda acestui fapt, sirtaki încorporează atât elemente syrtos (în părțile mai lente), cât și elemente pidikhtós (în părțile mai rapide).
www.youtube.com/watch?v=yvEIMrqZCjc
Magotul
Vipera cu corn
Broasca țestoasă
Eucaliptul australian
Stejarul veșnic verde
Palmierul de vin Chilian
Matorral
Pinul de Allep
Chiparos
Fynbos
Stejarul de plută
Regimul hidrologic mediteranean este caracterizat prin variatii de nivel în funcţie de caracterele zonei climatice din care fac parte.
Principalele ape curgătoare care strabat regiunile subtropicale aparţin fie Oceanului Pacific ( Sacramento, St.Joaquin, Colorado, Chang Jiang, Xi Jiang), fie Oceanului Atlantic prin Marea Mediterană (Ebru, Menderes).