Introducing 

Prezi AI.

Your new presentation assistant.

Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.

Loading…
Transcript

Din punct de vedere al localizării , relieful specific este cel montan destul de fragmentat.

Peisajul mediteranean variaza in altitudine de la 1000 la 2000 de metrii , apartinand etajelor de foioase si de amestec, subalpin și chiar alpin. Domină relieful înalt format din munți tineri ca: M-ții Alpi, M-ții Apenini , M-ții Pindului.

Exemple de coaste:

  • Coastele spaniole
  • Coastele grecești
  • Coastele italiene
  • Coastele franceze
  • Coastele turciei

Coasta italiană

Coasta turcească

Coasta grecească

Coasta franceză

Coasta spaniolă

Mediul mediteranean se întâlneşte de o parte şi de alta a Ecuatorului,între paralele 30°-40° latitudine nordică şi sudică, precumpănitor în insulele şi în statele riverane Mării Mediterane. Areale mai restranse sunt pe ţărmul californian (San Francisco, Los Angeles), în Chile (la sud de tropic), sud-vestul Republicii Africa de Sud, Australia sudică.

FRANȚA

În Franța există mai multe zone climatice, care variază dinspre nord înspre sud. Astfel, în nord-vest predomină clima temperat-maritimă, cu ierni blânde și veri răcoroase, precipitațiile fiind repartizate uniform de-a lungul lunilor anului.

În centrul țării, clima este temperată de tranziție, cu ierni mai reci și veri mai calde. Litoralul sudic al țării are climă subtropical-mediteraneană, în timp ce în sud-vestul țării, datorită munților Pirinei clima poate fi, la înălțimi de peste 1.500 de metri, temperat alpină.

Vegetație

Relief

Faună

Datorită întinderii sale considerabile, în Franța se întâlnește o vegetație variată. Situate mai ales în munții Alpi, Jura şi Vosgi, pădurile de foioase (fag, stejar) și de conifere, ocupă peste un sfert din teritoriul Franței.

În landele nisipoase din S-V se dezvoltă păduri de pin, iar în insula Corsica este dominant maquisul mediteranean.

Fauna este relativ bogată : păsări (flamingo, egrete, fluierari - în Camargue ), urși (în Pirinei), vulturi, marmote, ibex. În afara faunei autohtone mai întâlnim capra neagră, cerbul sika (japonez), muflonul corsican. Acestea trăiesc în pădurile Franței, dar și în parcuri și rezervații naturale cum ar fi : Parcul La Vanoise, Parcul Pyrenees Orientales și Port Cros.

Franța posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul și vestul țării până la lanțurile muntoase din sud (Munții Pirinei) și sud-est (Munții Alpi), aceștia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4.810 de metri). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munții Vosgi, precum și largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și Sena.

Cerb Sika

Marmotă

Padure de fag

Padure de conifere

Mont Blanc

Munții Pirinei

Egretă

Fluierar

Dansuri

Relieful

Menuetul

Can Can

Menuetul este un vechi dans francez grațios din perioada barocă, originar din Poitou, cu mișcări moderate în trei timpi. În secolul al XVII-lea a luat locul dansului Courante și a fost introdus de compozitorul Jean-Baptiste Lully la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, care a devenit mare iubitor al acestui gen de dans. Menuetul este menționat pentru prima dată în 1664 de către Guillaume Dumanoir în tratatul său polemic împotriva maeștrilor de dans de la Académie royale de Danse.

www.youtube.com/watch?v=cUe7vYPggns

Cancanul este dans solicitant , care a devenit popular în anii 1840, crescand in popularitate in cabaretul francez. Inițial dansat de ambele sexe, acum este în mod tradițional asociat cu un grup de dansatori de sex feminin.

Melodia cea mai asociata cu acest dans este Infernal Galop de Jacques Offenbach.

ITALIA

Datorită întinderii mari pe longitudine și datorită configurației interne predominant montane, clima Italiei este deosebit de diversă. În mare parte din regiunile nordice și centrale continentale, clima are caracteristici de la subtropicale umede până la continentale umede și oceanice.

Zonele de coastă din Liguria, Toscana și mare parte din sud se potrivesc cel mai bine stereotipului de climă mediteraneană.

Vegetația

Fauna

Relief

Fauna este diversificata. Sunt prezente lupul, pisica sălbatică, iepurele, capra de munte, muflonul (berbec sălbatic), broasca ţestoasă, ariciul, iar păsările și reptilele sunt numeroase.

Câteva elemente moştenite din cuaternar în configuraţia reliefului merită a fi menţionate şi anume:

- prezenţa urmelor glaciare în munţi;

- depuneri de galeţi, uneori de mari dimensiuni în unele sisteme hidrografice;

- apele îşi creează o reţea subterană bogată;

- se nasc deltele printr-un transport bogat;

- se formează glacisurile.

Relieful este variat ca forme şi vârsta apariţiei lor.

• munţi, coline, podişuri (platouri), câmpii şi despresiuni

  • Vegetația este predominant mediteraneană (ierburi si arbusti ). In zonele montane exista paduri de foioase si paduri de conifere. In Abruzzi exista un parc natural care conserva elementele de flora si fauna mediteraneana.
  • Italia are o mare diversitate, după latitudine şi altitudine. 18% din teritoriu este ocupat de păduri (mai ales de fag, stejar, frasin, castani măslini mirt, leandru).
  • Fiind un climat umed şi răcoros cresc păduri de foioase dar şi păduri mixte (foioase şi conifere). Mari suprafeţe de pădure au fost defrişate şi au crescut în loc arbori mici şi arbuşti; vegetaţie de tip maquis. Pe pantele munţilor şi pe platouri: păşuni alpine.

Relieful este determinat de cele doua lanturi muntoase majore: Apeninii si Alpii.

Alpii, care sunt situati in N, au o forma curbata caracteristica si se impart, dupa pozitie, in trei grupe: in vest Alpii Occidentali, care culmineaza cu vf. Mont Blanc (4.807 m); in nord Alpii Centrali; in est Alpii Orientali. Acestia au fost acoperiti de ghetari in era glaciara.

Intre Alpi si Apenini se intinde Campia Padului, strabatuta in partea centrala, de la vest la est, de raul Pad, care aduna apele din regiunile montane vecine.

Muntii Apenini formeaza structura principala a Peninsulei Italice, prelungindu-se peste stramtoarea Messina, in nordul Insulei Sicilia. In partea centrala a Apeninilor, denumiti Abruzzi, cele mai mari altitudini se apropie de 3.000 m (Gran Sasso 2.914 m).

Muflon

Capră de munte

Munții Alpi

Munții Apenini

Câmpia Padului

SPANIA

Climatul mediteraneean:

  • se întâlnește în Catalunia, Valencia, Murcia, Andalucia, precum și în Insulele Baleare.
  • Se caracterizează prin precipitații ce scad în cantitatea dinspre nordul spre sudul zonei (640mm/an la Barcelona, 524mm/an la Tortosa, 454mm/an la Valencia, 336mm/an la Alicante, 196mm/an la Almeria).
  • Aceste precipitații cad preponderent toamna, sub formă de aversă. Temperaturiile sunt relativ ridicate atât vara (23-27 °C media lunii August) cât și iarna (8-12 °C media lunii Inuarie), amplitudinea termică dintre cele două anotimpuri fiind mai ridicată decât în cazul climatului temperat oceanic, dar mai scăzută decat în cazul climatului temperat continental.

Climatul subtropical:

  • se întâlnește în Insulele Canare și pe coasta estică a Andaluciei (supranumită și "Costa del Sol" - Coasta Soarelui).
  • Se caracterizează prin temperaturi ridicate tot timpul anului (17,9 °C media lunii Inuarie și 25,1 °C media lunii August, pentru localitatea Tenerife), precipitații abundente (influențate de condițiile orografice locale) și amplitudini termice reduse între iarnă și vară.

TURCIA

Zonele de coastă ale Turciei care mărginesc Marea Egee și Marea Mediterană au o climă temperat mediteraneeană, cu călduri, veri uscate și care se răcesc ușor, ierni umede.

RELIEFUL

FAUNA

VEGETAȚIA

Cea mai mare parte din Spania peninsulară se suprapune Mesetei Centrale, o zonă înaltă, mărginită și străbătută de catene montane.

Alte forme de relief includ inguste zone litorale și câteva zone depresionare axate pe cursul unor râuri, din care cea mai extinsă este Câmpia Andaluziei.

Vegetația este influențată de regiunea climatică omonimă. Valoarea amplitudinii termice și a cantitatea de precipitații ce cade in decursul anului au determinat apariția a două zone principale:

  • zona stejarului, în care reprezentantul principal este stejarul de stâncă (Quercus ilex), la care se mai adauga stejarul de plută (Quercus suber), stejarul lusitan (Quercus lusitanica) cu frunze căzătoare. Aceste plante apar în formațiuni reduse în suprafață și care au cel mai adesea forma unor insule sau a unor fâși înguste.
  • zona de maquis, alcătuită din tufișuri sempervirescente, greu de străbătut de 1,5–3 m înălțime, în care apar: măslinul sălbatic (Cistus solvifolium), mirtul (Myrtus communis), leandrul (Nerium oleander), laurul nobil sau dafinul (Laurus nobilis), rodiul (Punica granatum), drobita (Genista), și pe alocuri palmierul pitic (Chamaerops humilis).

Fauna prezintă un grad ridicat de diversitate, lucru care se datorează în mare parte următorilor doi factori:

  • poziția geografică a Spaniei, între oceanul Atlantic și marea Mediterană și între Europa și Africa, precum și a marii diversități de medii și biotopuri, consecință a unei varietăți considerabile de microzone climatice și zone bine diferențiate între ele.

  • În Spania se pot întâlni, pe lângă altele, o serie de specii care au disparut din alte țări europene. Acest lucru se datorează în principal faptuli că, în trecut, Spania a fost un teritoriu mai puțin populat decât cel al unor țări precum Italia, Germania, Anglia, dar mai ales faptului că industrializarea timpurie a acestor țări a dus la distrugerea a nenumărate habitate și implicit a unor specii de animale.

  • De asemenea, un mare număr de specii întâlnite aici prezintă influențele faunei africane (cameleonul comun, ariciul algerian, bufnița cu coarne, mangusta etc), precum și un număr de specii endemice, întâlnite în Insulele Baleare și Canare (porumbelul de dafin, dropia de Canare etc.). Anumite specii autohtone au devenit extincte, așa cum s-a întâmplat în Antichitate cu iepurele de casă ("conejo", nume de la care se presupune că ar proveni și denumirea Spaniei, conform anumitor etimologi) și cu pasărea numită canar.

Stejarul de stâncă

GRECIA

Măslin sălbatic (500 de ani)

Meseta Centrală

Sierra de Guadarama văzută din Madrid

Fauna

Vegetația

Conejo (iepurele de casă)

Dropia de Canare

Canar

Tradiții și obiceiuri

Dansuri

Clima Greciei este în principal mediteraneană cu ierni blânde și umede și cu veri uscate și călduroase.

Acest tip de climă este prezent în toate zonele de coastă, inclusiv în Atena, în Ciclade, Dodocaneze, Creta și Pelopones, în Insulele Ionice și în unele părți din Grecia continentală centrală.

Munții Pindului afectează puternic clima din țară, zonele de la vest de munți fiind considerabil mai umede în medie (din cauza expunerii mai mari la vânturile de vest care aduc umezeală) decât cele aflate la est de munți (din cauza unui efect de umbră pluviometrică⁠).

Datorită climei foarte variate, vegetaţia este în Turcia de o mare bogăţie şi diversitate. În zona sudică cresc cel mai adesea palmieri, măslini, hibiscus, mirt, lauri şi arţari.

În Sud se pot găsi banani, smochini şi castani comestibili.

Plajele sunt îmânzite de portocali şi de păduri de pini. În regiunile din interiorul ţării pot fi cel mai des întâlniţi platanii, arţarii şi castanii. Agricultura este în sudul Turciei foarte bine dezvoltată, se cultivă cartofii, plantele leguminoase, sfecla de zahăr, floarea soarelui, viţa de vie şi citricele. De asemenea, sunt în creştere suprafeţele cultivate cu fistic, alune de pădure şi curmale, care se exportă în mari cantităţi.

Paso doble

Fandango

Fauna Turciei se remarcă printr-o mare diversitate. În munţi şi în regiunile din interiorul ţării trăiesc urşi, lupi şi pisici sălbatice, precum şi cerbi şi căprioare.

Dintre păsările răpitoare, pot fi cel mai adesea văzuţi vulturii, şoimii şi vindereii (o specie de şoim) prezenţa lor constituind un semn că vă aflaţi într-un colţ al Europei încă nealterat de influenţa civilizaţiei moderne.

Puteţi întâlni , de asemenea, pe plajele Turciei broaşte ţestoase de mare, iar în Marea Mediterană trăiesc şi delfini. În plus, în apele sărate ale mărilor şi în râurile şi lacurile Turciei trăiesc şi o mare varitetate de specii de peşti şi crustacee.

Paso Doble sau pasodoble (sp. „doi pași”) este un dans tradițional spaniol , acompaniat de o muzică în caracter de marș.

Dansul sugerează prin mișcări și muzica specifică o coridă, lupta cu taurul în arenă: în vreme ce dansatorul joacă rolul toreadorul, mișcările partenerei sale duc cu gândul la unduirea capei în mâinile acestuia.

www.youtube.com/watch?v=gA4nQn4V9Uw

Considerat un dans spaniol de curte cu origini maure, fandango este popular in Portugalia si Spania. Este un dans plin de energie si veselie; dansatorii bat din picioare si isi schimba rapid pozitia. Poate fi dansat si de catre doi barbati. Primul dansator impune ritmul si pasii, apoi cel de-al doilea incearca sa il intreaca.

Corida (din spaniolă corrida) este o luptă cu tauri, organizată ca spectacol, practicată mai ales în Spania, în țările Americii Latine, Portugalia și în sudul Franței.

Arta de a lupta cu taurii în arenă după regulile coridei poartă denumirea de tauromahie.

Flamenco

Flamenco este un gen muzical, care a apărut și s-a dezvoltat în Spania, preponderent în regiunea Andaluzia.

Acest gen e caracterizat de o ritmicitare pronunțată, fiind folosite castaniete, și adesea cântecele flamenco sunt însoțite de dansul omonim. Deși originea flamenco e considerată Andaluzia, regiunile Extremadura și Murcia au contribuit la dezvoltarea câtorva forme muzicale. Rădăcinile flamenco nu sunt cunoscute cu precizie, însă adesea sunt citate influențe din culturile Islamică, Sefardă, Țigănească, alături de cultura locală andaluză.

www.youtube.com/watch?v=sFUC5ROtN8M

FAUNA

VEGETAȚIA

RELIEFUL

Curmal

Cavaleiro

Deşi fauna Greciei nu este una dintre cele mai bogate, trăiesc aici destule specii de animale interesante:

  • în păduri sunt urşi bruni şi râşi, animale aflate deja pe cale dispariţie, lupi, căprioare, capre sălbatice (numite kri-kri, care în trecut au fost aproape în întregime exterminate, iar la ora actuală sunt protejate de lege), vulpi și porci mistreți.
  • Păsări - șoimi , vulturi , bufnițe , ciocănitori verzi și pescăruși albaștrii
  • Insecte - scorpioni , centipede , cicade și vipere.
  • În apele mării trăiesc o multitudine de specii de peşti, foci, broaşte ţestoase marine, arici de mare, meduzele, pisici de mare și murene colorate.

Aproximativ 80% din teritoriul țării este muntos sau deluros, lucru care face Grecia una dintre cele mai muntoase țări din Europa.

În Grecia occidentală se găsesc lacuri și ținuturi umede. Lanțul muntos central al țării este reprezentat de Munții Pindus, cu o înălțime medie de 2 650 m. Lanțul se continuă cu insulele Kythera și Antikythera, până la Creta și Rodos.

Insulele Mării Egee sunt piscuri ale munților subacvatici care reprezintă o extensie geologică a lanțului.

Grecia occidentală și centrală conține zone abrupte, înalte, intersectate de numeroase defileuri și alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora și Defileul Vikos - ultimul fiind unul dintre cele mai mari din lume, al doilea ca adâncime după Marele Canion, cu 1 100 de metri.

Câmpiile ocupă suprafețe mai mari în nord, în special în Tesalia de est, Macedonia centrală și Tracia.

Vegetația este compusă din arbori xerofiți,copacii fiind scunzi,cu coaja groasă și frunzele mici și cerate pentru a rezista la uscăciune.

Acest lucru se datorează capacității plantelor de a-și inchide porii prin care vaporii de apă pot sa iasă.Dupa sezonul de secetă plantele iși reiau activitatea de fotosinteză.

Focul este un lucru obișnuit prin părțile cu paduri mediteraneene.

Tufișurile iși formează crenguțe cu muguri după foc, astfel ele pot să se regenereze mai repede dacât alte plante.

Multe specii aflate in aceasta zona cu paduri sunt rezistente la foc, exemplu fiind stejarul de plută. Altele sunt dependente de foc deoarece iși imprăștie semințele sau germinează doar după in incendiu.

Kri-Kri

Pisici de mare

Murene

Măslinul (vârstă aproximată la 2000 de ani)

Broască țestoasă

Delfini

Vinderel

Arici de mare

Ciocănitoare verde

Tradiții

Portocal

Smochin

Dansuri

Sirtaki

Grecii aveau "traditia" de a sparge farfurii si pahare la diverse evenimente(in general la nunți).

În trecut , la nunți sau petreceri, se obișnuia spargerea farfuriilor în timpul cântecelor de dragoste pentru a ușura durerile de dor și de jale , artistul sporind ritmul melodiei in acest fel.

În prezent acest obicei este descurajat în Grecia, iar unitațile necesită o licență pentru permiterea acestei tradiții.

Sirtaki sau syrtaki este un dans popular de origine greacă, coregrafiat de Giorgos Provias pentru filmul Zorba Grecul (1964).

Este un dans popular grecesc de apariție recentă și un amestec de mișcări lente și rapide ale dansului hasapiko. Dansul și acompaniamentul muzical compus de Míkis Theodorakis sunt, de asemenea, numite Dansul lui Zorba.

Numele sirtáki provine de la cuvântul grecesc syrtos, un nume comun pentru un grup de dansuri tradiționale cretane caracterizate prin așa-numitul stil „tras”, spre deosebire de pidikhtos , un stil săltat. În ciuda acestui fapt, sirtaki încorporează atât elemente syrtos (în părțile mai lente), cât și elemente pidikhtós (în părțile mai rapide).

www.youtube.com/watch?v=yvEIMrqZCjc

Munții Sierra - Nevada

FAUNA

  • Flora şi fauna din Mediterana, una din cele mai bogate mări din lume, sunt cele mai ameninţate, potrivit unui studiu care trage un semnal de alarmă privind degradarea habitatelor, pescuitul excesiv şi creşterea numărului de specii invazive, favorizată de încălzirea globală.
  • Fauna este formată din:
  • animale de talie mica, rozatoare, reptile, pasari, mamifere (putine), magot (Europa)
  • makacul de padure (Gibraltar)
  • linxul Iberian (Peninsula Iberica) , muflon (oaie salbatica), coiot, puma
  • canguri (Australia) , serpi veninosi, vipere, scorpioni;

Magotul

Vipera cu corn

Broasca țestoasă

VEGEȚIA

Regiunea subtropicală mediteraneeană ocupă o suprafață relativ restrânsă, situându-se între 30 grade și 45 grade latitudine nordică, respectiv pe țărmurile nordice și sudice ale Mării Mediterane, Peninsula Italică, țărmurile vestice și sudice ale Anatoliei, Peninsula Balcanică.

-prezintă adaptări (țepi, frunze mici, cerate, inchise la culoare, scunde);

-tufișuri (arbuști, subarbuști, plante puternic mirositoare : levanțică, mirn, leandru, rozmarin);

-maquis, garriga, frigana – în Europa.

-chaparral- California

-matorral- Chile

-fynbos – Africa de Sud

-eucalipt, casuriana – Australia

-protea – Africa de Sud

-palmierul de vin chilian, cactee –Chile

-stejarul pitic Californian, chiparosi, pini – California

-bazinul M. Mediterane : maslin European, smochin, arbori: cedrul de Liban, stejarul de pluta, pinul de Allep

-incendii frecvente -> prezenta plantelor pirofite (iubitoare de foc): coji groase, radacini adanci, seminte rezistente;

-plante permanent verzi.

Eucaliptul australian

Stejarul veșnic verde

Palmierul de vin Chilian

Matorral

Pinul de Allep

Chiparos

Fynbos

Stejarul de plută

Hidrografia

Regimul hidrologic mediteranean este caracterizat prin variatii de nivel în funcţie de caracterele zonei climatice din care fac parte.

Colorado

Sacramento

CLIMA

Caracteristici :

-temperaturi cuprinse intre 15-17 grade celsius.

-prezintă 4 anotimpuri, însă anotimpurile de tranziţie-primăvara, toamna- sunt foarte scurte.

-verile sunt calde si secetoase, iar iernile blânde

-amplitudini termice anuale reduse circa 10 grade Celsius

-vanturi: alizeele-vara şi vânturile de vest-iarna.

Pe coastele de vest, între 30 grade şi 45 grade, se află o zonă cu anotimpuri uscate şi umede alternative, situată în regiunea de tranziţie dintre deşertul tropical uscat de pe coasta vestică ( pe partea dinspre Ecuator ) şi clima umedă de coastă vestică (pe partea dinspre pol).

În sezonul rece, activitatea ciclonală din zona latitudinilor mari ajunge până în aceste locuri impunând temperaturi mai coborate (medii lunare de 5˚ -10˚C), nebulozitate accentuată şi o mare cantitate de precipitaţii ce cad frecvent sub formă de aversă.

Verile sunt ceva mai răcoroase în zonele de litoral (în sectoarele vecine curenţilor reci) şi mult mai fierbinţi în interiorul continentului, între ele diferenţele ajungând la aproape 10˚C. În schimb, amplitudinile diurne sunt mici pe litoral şi mult mai mari în interior.

Ebro

Principalele ape curgătoare care strabat regiunile subtropicale aparţin fie Oceanului Pacific ( Sacramento, St.Joaquin, Colorado, Chang Jiang, Xi Jiang), fie Oceanului Atlantic prin Marea Mediterană (Ebru, Menderes).

Mediul Mediteranean sau subtropical

Elevi: Găleată Eric - Gabriel

Matache Eduard Ionuț

Learn more about creating dynamic, engaging presentations with Prezi