Introducing 

Prezi AI.

Your new presentation assistant.

Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.

Loading content…
Transcript

FONTS

Religia în Evul Mediu – perioada în care biserica avea cea mai mare putere

Patul morţii

Torturile

Leagănul lui Iuda

.

Mănăstirile, pelerinajul, activităţilor misionare.

Expresia religioasă ultraconcretă

Biserica învăţa că orice deviere de la doctrină însemna o crimă împotriva lui Dumnezeu şi prin urmare, trădare a Regelui regilor. Aceasta a însemnat că, în contrast cu societatea civilă, trădarea şi prin urmare, tortura, au fost frecvente în biserică. Nu a fost practicată numai de către inchiziţie, însă inchiziţia a fost cea care a rămas întipărită în cultura populară.

După cum au remarcat mulţi istorici, de-a lungul timpului, cele mai urâte modalităţi de tortură au fost cauzate creştinilor devotaţi de către creştini şi mai devotaţi. Călugării dominicani şi-au câştigat o reputaţie de torţionari inovativi.

Chiar dacă tortura era practicată de mult timp de către episcopi, aceasta a fost autorizată în mod oficial pentru inchiziţia medievală în anul 1252. Tortura ar fi trebuit să se oprească în 1816, odată cu emiterea bulei papale ce interzicea utilizarea ei, dar în secret aceasta a continuat în statele papale până când acestea au fost capturate de către forţele franceze în 1870.

De cele mai multe ori, tortura era realizată în secret, de obicei în temniţe subterane bine păzite. În schimb, execuţiile prin tortură erau cel mai des publice şi atrăgeau mulţimi mari de spectatori. De multe ori erau declarate sărbători legale şi se acordau penitenţe gratuite spectatorilor pentru a se asigura o prezenţă mare.

Mănăstirile serveau şi ca loc pentru păstrarea cunoaşterii şi învăţăturii lumii clasice. Aici călugării erau încurajaţi să copie manuscrise valoroase într-o varietate de diferite limbi, astfel făcând mănăstirile locurile perfecte pentru învăţare.

O altă activitate religioasă importantă pentru oamenii medievali o reprezenta pelerinajul. Se vizitau sanctuare sfinte precum Biserica Sf. Iacob de la Santiago de Compostela din Spania, Catedrala Canterbury din Anglia şi locurile sfinte din Ierusalim şi Roma. Prin vizitarea acestor locuri se considera că păcatele erau iertate şi porţile raiului se deschideau.

În perioada de început a Evului Mediu, s-a înregistrat o creştere semnificativă a activităţilor misionare. Aceşti misionari se ocupau cu răspândirea creştinismului în diferite părţi ale lumii şi au ajutat la fuziunea diferitelor culturi.

Din moment ce creştinismul era singura religie dominantă în timpul Evului Mediu, s-au făcut o serie de purificări ale bisericii şi societăţii, care au dus la organizarea mai multor campanii împotriva celorlalte religii.

In Țările de Jos, Alain de la Roche, un dominican vizionar de origine bretonă, reprezintă perfect devotiunea fantezistă - devotio moderna - şi expresia ei religioasă ultraconcretă. In opera sa, in mare parte compusă din predici si descrieri ale unor viziuni fantaste, iese puternic in evidenţă un exces de imaginaţie sexuală. Iată-l văzând "fiare întruchipaând

păcatele, înzestrate cu fioroase organe genitale ce scuipă şuvoaie de foc care întunecă pamântul; o descrie pe meretrix apostasie, desfrânată apostaziei, dând naştere apostatilor, devorându-i şi vomitandu-i pe rand, imbratisandu-i si dezmierdandu-i ca o mama" (Johan Huizinga, Declinul Evului Mediu).

Biserica Catolică , preoţii, călugării şi călugăriţele.

Biserica Catolică era singura biserică acceptată în Europa Evului Mediu şi avea propriile sale reguli şi propriile sale cufere mari. Aceasta a fost perioada în care cele mai mari catedrale ale Europei au fost construite.

Liderii bisericii, precum episcopii şi arhiepiscopii, făceau parte din consiliul regilor şi aveau roluri foarte importante în conducerea ţărilor. Episcopii erau de cele mai multe ori bogaţi şi făceau parte din familii nobile. Ei obişnuiau să domnească peste grupuri de parohii numite dioceze.

De cealaltă parte, preoţii parohi veneau din medii umile şi de cele mai multe ori ştiau puţină carte. Preotul de la sat avea grijă de cei bolnavi şi nevoiaşi şi în situaţia în care ar fi fost capabil, preda latina şi Biblia tinerilor din sat.

În acea perioadă, puterile Papei erau atât de mari, încât el putea să excomunice chiar şi regi pentru comiterea unei fărădelegi. De la naştere şi până la moarte, viaţa oamenilor medievali era dominată în întregime de către biserică. Multe dintre instituţiile religioase au câştigat putere şi bogăţie. În aceste vremuri bisericile deveniseră neîncăpătoare pentru populaţie şi din acest motiv au fost construite măreţele catedrale.

Islamul

Bibliografie

• http://www.descopera.ro/cultura/2753080-mistere-fantasmele-evului-mediu

• https://destepti.ro/religia-in-evul-mediu-o-perioada-in-care-biserica-avea-cea-mai-mare-putere

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Erezie

• http://www.crestinul.ro/inchizitia.htm

În timpul Evului Mediu, islamismul se afla în perioada sa de aur. Filosofii şi inginerii lumii islamice au avut contribuţii majore în artă, arhitectură şi ştiinţă. Răspândirea sa a constituit o ameninţare la adresa creştinismului. Islamul se afla într-o luptă atât cu creştinii, cât şi cu hinduşii pentru teritorii.

Din acest motiv, Papa Urban al II-lea a proclamat în 1095 un război sfânt împotriva islamului. Odată cu căderea Ierusalimului pe mâinile turcilor aveau să înceapă Cruciadele.

Aceasta a fost perioada în care biserica promitea tuturor credincioşilor iertarea păcatelor dacă ar fi participat la acest război sfânt. Mii de oameni nevinovaţi şi-au pierdut vieţile în numele religiei. Dar războiul nu a fost dus doar cu cei din afara religiei creştine. Toţi creştinii care nu erau de aceeaşi părere cu biserica erau consideraţi eretici iar părerile lor, erezie. De cele mai multe ori, un eretic era ars pe rug *.

Prunici Alexandra

Learn more about creating dynamic, engaging presentations with Prezi