Subcarpații Curburii
Studiu fizico-geografic
Bibliografie:
- www.unibuc.ro
- ”Subcarpații României” - M. Ielenicz
- Google images
- www.carpati.org
Proiect realizat de:
Anca Francesca Neculaiasa
Grupa 312 Cartografie
Fauna
- este caracteristică pădurilor de deal: căprioare, mistreţi, vulpi, lupi, privighetori, mierle, insecte;
Solurile
- Molisoluri în jumătatea exterioară a Carpaților și cambisoluri pe dealurile subcarpatice mai înalte.
Vegetația
- Păduri de foioase, alcătuite din gorun, carpen, gârniţă, cer, tei;
- La contactul cu muntele şi pe dealurile mai înalte apar păduri de fag în amestec cu bradul
- Între Buzău şi Râmnicul Sărat, silvostepa a fost înlocuită de culturi pomicole și cerealiere
- Endemisme pe terenurile argilo-grezoase: gărdurărița;
- Plante halofile pe argile sărăturoase;
Rețeaua hidrografică
Este formată din râuri afluente Siretului, Ialomiţei şi, în vest, se varsă câteva în Dâmboviţa;
Râurile care izvorăsc din Carpaţi şi traversează Subcarpații (Putna, Râmnicu Sărat, Buzău, Prahova, Ialomița, Dâmbovița) au albii largi prin care curg debite mari.
Lacurile sunt formate în microdepresiuni de tasare( Meledic), saline prăbușite (Slănic), sau pot fi lacuri de acumulare.
Clima
- are caracter temperat continental
- t.m.a 7-8 gr C lângă munte și 10-11 gr C lângă câmpie;
- t.m. ianuarie: între -3 și -2 gr Celsius;
- t.m. iulie: între 17-20 gr Celsius;
- precipitațiile: 600 mm/an la exterior și 750 mm/an la contactul cu muntele;
- prezența foehnului determină uscăciune și secete în sezonul cald.
3. Subcarpații Prahovei:
- se desfășoară între văile Teleajenului și Dâmboviței;
- cuprind Subcarpații Teleajenului și Subcarpații Ialomiței;
2. Subcarpații Buzăului:
- se întind între văile Slănicului de Buzău și Teleajen;
- cuprind 3 subunități formate din depresiuni și dealuri subcarpatice;
În vatra depresiunii Policiori, emanațiile de gaze din adânc încărcate cu apă și argilă, au dus la dezvoltarea unor platouri cu vulcani noroioși.
În localitatea Andreiaşu, pe versantul drept al Milcovului, pe tereasa de 20 – 25 m se manifestă fenomenul natural „Focurile vii” (datorat autoaprinderii la suprafaţă a gazelor naturale care se strecoară de la adâncimi mari, printre crăpăturile stratelor de gresii);
Eroziunea a creat pe Milcov, între Andreiaşu şi Mera, un peisaj ruiniform (pe stratele alcătuite din gresii în alternanţă cu marne şi argile): „zidurile de la Reghiu” (rezervaţie naturală);
- în interior: pe rocile paleogene cu rezistenţă mai mare la eroziune, situate spre munte apar culmi înalte, creste, vârfuri separate de şei (aceste sunt pe liniile de falie sau pe roci mai puţin rezistente);
- la exterior, spre câmpie, rocile sunt din ce în ce mai moi (mio – plocene şi cuaternare), cu rezistenţă mai slabă, iar ca structură s-a impus cea monoclinală (stratele cad spre est şi sud – est).
Subdiviziuni
1. Subcarpații Vrancei:
- se întind între văile Trotușului la N și Slănic la S;
- cuprind: depresiuni interne, dealuri subcarpatice interne și externe, depresiuni intracolinare;
- Cel mai mare deal din Subcarpații de Curbură, Măgura Odobești 966 m.
Acestă situaţie a condus la separarea a două subunităţi:
- Subcarpaţii interni: alcătuiţi din şirul depresiunilor aflate la contactul cu muntele (depresiuni miocene submontane) încadrate la exterior de un şir de dealuri;
- Subcarpaţii externi: formaţi din al doilea aliniament de depresiuni şi din dealurile de la contactul cu câmpia; se mai numesc şi „depresiuni subcarpatice intracolinare” (da-torită situării lor între două şiruri de dealuri).
Relieful
Se remarcă printr-o complexitate aparte determinată de structura geologică diversă şi de gradul înalt de fragmentare:
- se dezvoltă aliniamnete de depresiuni şi de dealuri cu orientare oarecum paralelă şi în concordanţă cu principalele sinclinale şi anticlinale: pe sinclinale – depresiuni, pe anticlinale – dealuri;
Limita către câmpie: este trasată pe aliniamnetul unor localităţi, dar:
- între Dâmboviţa şi Buzău: Subarpaţii se termină brusc prin versanţi povârniţi;
- între Buzău şi Trotuş: trecerea se face lin printr-o pantă ce coboară de la 260 m la 130 m;
La vest de Slănicul de Buzău se impun „pinteni paleogeni” (Pintenul Ivăneţu şi Pintenul de Văleni), dealuri cu alcătuire predominant grezoasă (similară munţilor), dar cu înălţimi şi fizionomie subcarpatică;
Altitudini:
- cele mai amri înălţimi sunt înregistrate de:
dealurile alcătuite din roci cu rezistenţă mare (gresii, microconglomerate, calcare): Dl.Istriţa (749 m); dealuri care au suferit ridicări puternice în Cuaternar: Măgura Odobeşti (966 m).
- frecvent dealurile au înălţimi între 350 şi 650 m;
- vetrele depresiunilor: 350 – 500 m;
- luncile marilor văi: 300 m la contactul cu muntele şi 120 – 150 m la intrarea în câmpie;
- se desfăşoară între Trotuş şi Dâmboviţa;
- sunt situaţi la contactul dintre Carpaţii de Curbură (în nord) şi Câmpia Română (sud şi est);
- în vest se învecinează cu Subcarpaţii Getici şi Podişul Getic, iar în nord cu Subcarpaţii Moldovei:
Desfășurare
Elemente de ordin geologic
Subcarpaţii Curburii au suferit în pleistocenul superior intense mişcări de ridicare ce au determinat înălţimi de peste 700 m (în unele locuri peste 900 m). Aceste ridicări continuă şi în prezent, dar cu o intensitate mai redusă.
Faptul că fundamentul în sectorul vrâncean aparţine unei microplăci care se subduce spre vest şi nord – vest facilitează producerea mişcărilor seismice.
Limita faţă de Carpaţii Curburii:
- are un traseu sinuos, desfăşurându-se în lungul unor localităţi(Oituz, Soveja, Bisoca, Pătârlagele, Slănic, Comarnic și Gemenea);
- între culmile montane şi Subcarpaţi există o diferenţă de nivel de până la 100–300 m, exprimată prin versanţi cu pantă accentuată acoperiţi cu păduri de fag sau de amestec (fag şi conifere);
- coincide şi cu desfăşurarea unor linii de fractură importante care separă unităţi structurale cu alcătuire petrografică diferită (gresii în munte; marne şi argile în dealuri).
Se disting prin cea mai complexă structură geologică din tot ansamblul Subcarpaţilor, determinată de:
- fundamentul de platformă (moesic şi dobrogean) cade spre munte în câteva trepte care la rândul lor sunt fragmentate de falii transversale rezultând blocuri cu poziţie verticală diferită;
- suprastructura sedimentară care aparţine neozoicului este formată din gresii, marne, argile, conglomerate şi calcare.
Apar „sâmburi de sare” care în ascensiunea lor către suprafaţă au dus la boltiri diapire cu dimensiuni diferite; uneori eroziunea a scos la zi sarea în versanţii văilor;
Subcarpații Curburii reprezintă cea mai complexă și largă (frecvent 40 km) subunitate a Subcarpaților.
Denumirea este legată de cea a formei în plan a lanțului Carpaților, pe care îi înconjoară pe latura externă, amândouă descriind un uriaș ”cot” prin care se realizează o trecere de la direcția nord-sud la alta, est-vest.