Introducing 

Prezi AI.

Your new presentation assistant.

Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.

Loading…
Transcript

Factorii evoluției: ereditatea și variabilitatea

Ereditatea-

asigură conservarea speciei

  • Este proprietatea organismelor de a avea informație genetică, pe baza căreia sunt transmise la descendenți caractere morfologice, fiziologice, biochimice și comportamentale
  • Asigură asemănarea dintre indivizii care aparțin aceleiași specii

Evoluție -

o succesiune de evenimente irepetabile, care generează noi formațiuni biologice sau numai elemente noi în cadrul unui plan de organizare vechi

Unitatea genetică fundamentală purtătoare a informației genetice este gena.

Gena în același timp reprezintă o unitate integrală ce asigură trei funcții:

Mutația- modificarea unei gene generează mutații

Funcția fiziologică-asigurarea manifestării caracterelor fenotipului

Teoria clasică a evoluției

Factorii darwiști ai evoluției:

Recombinația- regruparea genelor între cromozomii omologi în cadrul meiozei

  • Ereditatea
  • Variabilitatea
  • Lupta pentru existență
  • Selecția naturală
  • Prima teorie științifică asupra evoluției viețuitoarelor a fost elaborată de naturalistul englez Charles Darwin.
  • Aceasta este considerată teoria clasică a evoluției viețuitoarelor și a fost prezentată în lucrarea ,,originea speciei"(1859)

Charles Darwin 1809-1882

Naturalist, biolog, geolog englez

Genele funcționează în interdependență. Activitatea genelor structurale, care codifică informația despre proteinele structurale sau anumite enzime, este controlată de anumite gene reglatoare.Caracterele fenotipice sînt determinate mai rar de o singura genă.De regulă, o genă contribuie la realizarea mai multor caractere fenotipice (pleiotropism), după cum mai multe gene pot contribui la realizarea unui singur caracter (poligenism).

Variabilitatea

Manifestarea unei gene structurale depinde atît de mediul genetic (prezența genelor reglatoare și interactiunea genelor), cît și de mediul extern în care se află organismul (factorii abiotici și biotici).

(asigură prezența materialului pentru selecție )

Este capacitatea organismelor de a se diferenția unele de altele printr-un ansamlu de caractere ereditare sau neereditare, nefiind posibil să existe două persoane identice

Clasificarea variabilității

După caracterul moștenirii:

Variabilitatea neereditară

Variabilitatea ereditară

Mutațiile

  • Afectează materialul ereditar;
  • Se datorează mutațiilor și recombinărilor genetice;
  • Asigură adaptibilitatea populțiilor și evoluția organismelor;
  • Se transmite descendenților în baza anumitor legități
  • Nu afectează materialul ereditar;
  • Se datorează modificărilor determinate de mediu, expresiei fenotipice a genotipului în timpul dezvoltării individuale;
  • Asigură adaptibilitatea individuală a condiției de trai;
  • Nu se transmite descendenților;

mutațională

recombinativă

formarea noilor combinații genice în urma distribuției cromozomilor în cadrul meiozei și fecundației

modificări în structura genelor și cromozomilor care au loc spontan sub acțiunea diferitor factori de mediu

Exemple: cantitatea grăsimilor în laptele bovinelor, înălțimea arborilor, greutatea semințelor

orice schimbare în materialul ereditar al unui individ care nu se datorează segregării sau recombinării genelor și se transmit urmașilor

Recombinarea

Prin recombinare genetică se defineşte fenomenul

producerii unor combinaţii genetice noi prin rearanjarea,

reasortarea sau redistribuţia materialului genetic cuprins în

două unităţi genetice diferite.

Recombinarea genetică este un proces general în natură

şi reprezintă una din cheile mecanismelor prin care se formează

noi indivizi, proces important în selecţia naturală. Mecanismele

de recombinare genetică sunt diferite la procariote şi eucariote.

Tipuri de polimorfism

Polimorfism criptic

Polimorfism echilibrat

Este determinat de echilibrul dintre formele homozigote si heterozigote,dintre combinațiile de gene alele,dintre diferite sexe etc.În cazul polimorfismului echilibrat,două sau mai multe forme de organisme coexistă într-un raport stabil în cadrul populației,fiecare dintre forme prezentînd atit avantaje,cît și dezavantaje.

Este determinat de modificările care nu se exprimă la nivelul fenotipului.

De exemplu:

la gîndacul Adalia bipunctată,în timpul primăverii,predomină forma de culoare roșie,iar în timpul toamnei-cea de culoare neagră,care este mai sensibila la iernare.

Polimorfism neutral

Polimorfism efemer

Este determinat de acțiunea genelor neutre asupra capacității de supravieuire a organismelor.De exemplu,diferite combinări ale alelelor ce determină culoarea benzilor pe cochiliile melcilor asigură o varietate enormă în populațiile acestor organisme și,ca rezultat,supraviețuirea lor în anumite condiții de trai.

Polimorfism ecologic

Este determinat de capacitatea unei alele cu o valoare adaptativă superioară de a substitui o altă alelă.

Este determinat de capacitatea de adaptare a anumitor organisme in cadrul populatiei la diferite subnișe ecologice.

Un exemplu poate servi melanismul industrial întîlnit la fluturele Biston betularia,care a permis adaptarea unor noi forme de oculoare mai închisă la condițiile de mediu poluat cu deșeurile manufacturilor.

Mutațiile și recombinările genetice contribuie la apariția în cadrul populației a unui polimorfism genetic, care asigură o mai bună adaptare și selectare a organismelor.

Polimorfismul genetic este caracteristic majorității grupelor de organisme și constituie un factor important de protecție și conservare a speciei în decursul evoluției.Totodată, polimorfismul genetic poate constitui un factor important în expansiunea speciilor

Elaborat de eleva clasei a Xll-a ,,R"

Carabulea

Ana-Maria

Learn more about creating dynamic, engaging presentations with Prezi