Batalia Angliei

Batalia Angliei

a7aA

Luni ,12 iunie 2016

Gradinaru Bianca

Batalia Anglie

Evident, sarcina aceasta i-a revenit lui Hermann Goering, comandantul aviaţiei militare germane, temuta şi celebra Luftwaffe. Deznodământul avea să se concretizeze nu doar în prima campanie de bombardament strategic din istorie, ci şi prima bătălie care avea să fie decisă de rezultatul duelurilor aeriene. Cifrele erau cum nu se poate mai dezechilibrate:

-Luftwaffe poseda peste 2.000 de avioane de vânătoare comasate în baze aeriene care se întindeau din Franţa în Norvegia. Forţele Regale Aeriene Britanice, sau Royal Air Force deţineau la acea dată doar 675 avioane de luptă. Totuşi, pe atunci avioanele germanilor erau în mare parte concepute pentru bombardament pe distanţei scurte, intercepţie şi vânătoare. Berlinului îi lipseau avioane de bombardament strategice, de mari dimensiuni, capabile de o misiune completa deasupra Angliei dintr-un singur zbor.

Tot atunci, germanilor le lipseau avioane de vânătoare de mare precizie şi fiabilitate. Multaşteptatul avion Messerschmitt Me 262, primul avion de vânătoare echipat cu motor cu reacţie, nu fusese încă inventat.

Pe de altă parte, britanicii nu se bazau doar pe un singur as în mânecă. Este adevărat că piloţii din cadrul RAF erau mai bine pregătiţi şi mai experimentaţi, dar britanicii posedau şi un sistem de radare foarte avansat şi eficient pentru acele vremuri, radar care-i avertiza din timp de apariţia flotilelor aeriene inamice.

În plus, moralul lor era excelent căci luptau la ei acasă. Nu în ultimul rând, alături de ei luptau peste 140 de piloţi de vânătoare polonezi, excelent antrenaţi.

Aceşti piloţi polonezi, puţin amintiţi astăzi, au avut o contrubuţie semnificativă la deznodământul bătăliei, doborând peste 200 avioane germane din totalul celor 1100 avioane pierdute la finalul bătăliei de către Luftwaffe.

Cauze si tensiuni

Avioane

„Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mult celor puţini”, a spus Winston Churchill, prim ministrul de atunci al Marii Britanii referindu-se la piloţii militari din cadrul Royal Air Force care au reuşit să oprească puternica flotă aeriană a Luftawaffe-ului german. Numeroasele încleştări şi dueluri aeriene au fost grupate de istorici sub titlul generic de Bătălia Angliei. După succesul Operaţiunii Blitzkrieg, evacurarea din Dunkirk şi predarea Franţei, Marea Britanie era aproape pe cont propriu în faţa maşinii de război germane. Arhipelagului britanic i-a fost aşadar scris să fie salvat de celebra Bătălie a Angliei, cu siguranţă unul dintre momentele decisive ale celui de-al doilea Război Mondial.

După căderea neaşteptat de rapidă a Poloniei şi apoi a Franţei, Marea Britanie s-a văzut singură în faţa uriaşei maşini de război germane, neînvinse până atunci. De fapt, Hitler aprobase deja planul de invazie terestră a Insulelor Britanice, cunoscut sub numele de Operaţiunea Leul de Mare. Însă pentru asigurarea invaziei terestre asupra britanicilor, Germania Nazistă trebuia să-şi stabilească supremaţia aeriană nu doar deasupra Marii Britanii, ci şi deasupra Canalului Mânecii.

10 iulie-31 octombrie 1940

“šXÚ[Ù]È]8H][XÚHH]H]ܘ]]8H][Ù[܈v–洰„ÍÁṌ]¥¹Íѽ¸

¡Õɍ¡¥±°°Áɥ´µ¥¹¥ÍÑÉհ‘”…Ñչ¤…°5…ɥ¤ ɥх¹¥¤ɕ™•ɥ¹‘Ե͔±„Á¥±¿ii militari din cadrul Royal Air Force care au reuÚ]ÀÈܙX\ØÀÈ]\›šXØH›ÝÈY\šX[ÀÈHY]ØY™™K][ZHÙ\›X[‹ˆ[Y\›Ø\Ù[H;›˜ÛWÝ@ܚHWÚHY[\šHY\šY[™H]H›ÜÝܝ\]HH\ÝܚXÚHÝXˆ][Ù[™\šXÈHÝ@ÛXH[™ÛYZKˆ\@ÈÝXØÙ\Ý[Ü\˜XÚ][šZH›]šܚYYË]˜XÝ\˜\™XH[ˆ[šÚ\šÈWÚH™Y\™XHœ˜[¶V’ÂÖ&V'&—Fæ–RW&&öRR6öçB&÷&—Ræâf6Öö–斒FR07¦&ö’vW&ÖæRâ&†—VÆwVÇV’'&—Fæ–2’Öf÷7BöF"67&—2f–R6ÇfBFR6VÆV'&07ƖRævƖV’Â7R6–wW&öVçVÂF–çG&RÖöÖVçFVÆRFV6—6—fRÆR6VÇV’FRÖÂFö–ÆV¦&ö’ÖöæF–Â