Introducing
Your new presentation assistant.
Refine, enhance, and tailor your content, source relevant images, and edit visuals quicker than ever before.
Trending searches
Lipitorile medicinale
Viermii sunt animale nevertebrate inferioare mai evoluate decât celenteratele, lipsite de picioare, care au corpul moale, lunguieț, cu piele lucioasă, ale caror medii de trai sunt cel subteran și cel acvatic. De asemenea, mulți viermi sunt paraziți, ale căror gazde sunt plantele și animalele.
Râma
Cu ajutorul lipitorilor, terapeuţii reuşesc să regleze circulaţia şi să elimine surplusul de toxine din organism
Hirudoterapia, sau terapia cu lipitori, este o metodă eficace şi serioasă de tratament, cunoscută încă din antichitate. Am putea crede că este folosită mai mult pe la sate, dar, în realitate, este un tratament alternativ întîlnit în cabinetele terapeuţilor naturişti.
În ultimii ani au fost făcute cercetări aprofundate asupra hirudoterapiei, descoperindu-se că saliva acestor organisme are efecte curative. Nu se recomandă să utilizaţi singur lipitorile, dar dacă un specialist vă propune să le aplice pe pielea dumneavoastră, nu refuzaţi. Iată de ce.
Spre deosebire de ceilalți viermi, viermii inelați își arată superioritatea prin organizarea internă și prin faptul că apare sistemul circulator cu vase de sânge închise.
Râma este cel mai comun vierme inelat care trăieşte în pământul umed şi bogat în substanţe organice, unde îşi face galerii.Pe suprafaţa hârtiei, râma se mişcă datorită unor muşchi puternici, aflaţi sub piele,iar zgomotul este produs de cheti. Ea trăieşte în pământul umed şi bogat în substanţe organice , unde îşi face galerii. Corpul, de formă cilindrică , este ascuţit la ambele capete şi are 15-25 cm lungime. La capătul anterior este orificiul bucal iar la cel posterior orificiul anal .
Annelida este o încrengătură de animale viermiforme numite și viermi inelați care trăiesc în mediul marin, dulcicol sau terestru. Denumirea lor provine din latină și anume annellus care înseamnă inel. Viermii inelați sunt cei mai dezvoltați viermi, al căror corp este de formă cilindrică, segmentat în inele.
Reprezentanții acestei încrengături sunt: râma și lipitoarea. Caracteristic organismelor din această încrengătură este faptul că au corpul împărțit în segmente inelare. Aceste segmente inelare care se observă la suprafața corpului lor posedă în interior și pereți transversali. Acest sistem de împărțire a corpului în segmente inelare cu corespondență și în interiorul corpului, poartă numele de metamerie.
Hipertensiunea, cardiopatia ischemică, infarctul miocardic, aterosleroza sînt numai cîteva dintre problemele medicale în care lipitorile sînt recomandate ca mijloc terapeutic foarte eficient. Hirudoterapia este eficientă de asemenea în tratarea proceselor inflamatorii din rinichi, ficat, vezica biliară. Lipitorile se folosesc şi în ginecologie. Hirudoterapia are rezultate pozitive în cazul unor afecţiuni ca endometritele, inflamarea ovarelor, mastită, modificări degenerative ale ovarelor, sterilitate. Cei care suferă de hemoroizi, folosind o singură dată lipitori, vor observa rezultate pozitive imediat. Chiar şi în oftalmologie, lipitorile medicinale pot ajuta. Astfel, hirudoterapia e indicată în procesele inflamatoare ale sistemului circulator, glaucom, traume oculare. Încă din antichitate, lipitorile erau leac pentru tratarea afecţiunilor sistemului nervos. Ele acţionează şi în cazul artritelor. În intervenţii chirurgicale, grăbesc vindecarea cicatricelor. De la boli ale sistemului respirator, la boli de piele, obezitate, afecţiuni stomatologice, lipitorile, aceste mici animale respingătoare, contribuie la vindecarea şi a celor mai severe probleme.
Hrănirea: râma se hrănește cu substanțe organice din sol, pe care le înghite cand își sapă galerii. Reține substanțele hranitoare, iar pamantul este eliminat prin orificiul anal, contribuind astfel, la afanarea solului. Charles Darwin le-a denumit "pluguri biologice
Medicii traci foloseau lipitorile pentru normalizarea presiunii sîngelui, în cazul comoţiilor cerebrale, al traumelor, pentru înlăturarea deochiului, a blestemelor, pentru calmarea acceselor de isterie. Astăzi, gama afecţiunilor tratate prin hirudoterapie este mult mai largă. Analizele ştiinţifice din acest moment confirmă acţiunea terapeutică a hirudinei (substanţa care se găseşte în saliva lipitorilor) asupra organismului uman. Pe lîngă hirudină, în saliva lor se mai găsesc încă 30 de substanţe active, care nu pot fi sintetizate sau create pe cale artificială. Lipitorile, aplicate în puncte bine stabilite în medicina orientală, vor începe să sugă sîngele bolnavului. Efectele se resimt imediat asupra organelor suferinde: se opresc spasmele vasculare, se îmbunătăţeşte alimentarea ţesuturilor, se calmează durerile, se îmbunătăţeşte metabolismul. În plus, saliva lipitorilor are acţiune antinflamatoare, antibacteriană, de purificare a sîngelui. Combinată cu folosirea plantelor, hirudoterapia creşte efectul tratamentului de 1,5 ori.
Înmulțirea: indivizii posedă atât organe de reproducere feminine cât și masculine, deci indivizii sunt hermafrodiți. Celulele reproducătoare ajung însă la maturitate în perioade diferite astfel că nu poate avea loc autofecundrea.
Ciclu de dezvoltare: ou-cocon-sol-râmă
Râmele pot atinge dimensiuni foarte mari.
Annelidele
Cele mai vechi informaţii despre tratamentul cu lipitori provin din Egiptul antic. Primul învăţat al Greciei antice care a atras atenţia asupra lipitorilor medicinale a fost Nicandros din Colofon (200-130 î.e.n.), dar menţiuni apar şi în lucrările lui Hipocrate, Galen şi Avicena. Mai tîrziu, în Europa, hirudoterapia se folosea atît de frecvent încît numai Franţa a cumpărat 100 de milioane de bucăţi, în 1850. În Ţările Române, în secolele XIX-XX, tratamentul pentru oricare boală începea cu aplicarea lipitorilor. Erau folosite nu numai în scop medical, ci şi în tratamente cosmetice, pentru îmbujorarea domniţelor (se aplicau după ceafă). Ca fel de mîncare extrem de apreciat de către nobili, lipitorile erau lăsate să sugă sîngele unei gîşte, apoi erau rumenite.
Annelidele formează, după Georgescu, 1997[1], o încrengătură care cuprinde trei clase și anume: Polychaeta, Oligochaeta și Hirudinea.
Hirudinea este o clasă de viermi din încrengătura anelidelor, cu corpul segmentat, turtit dorsoventral, cu câte o ventuză la extremități, care trăiesc în apă dulce și sug sânge. Lipitoarea este tipul reprezentativ, unele specii de lipitori ca (Hirudo medicinalis), sunt folosite în medicină, în trecut erau folosite la tratarea diferitelor boli. Arealul de răspândire era Europa, Africa de Nord și Asia Mică. Hirudo medicinalis se poate confunda ușor cu lipitoarea ungară (Hirudo verbana), care era la fel folosită în tratamente.[1]
Lipitoarea este un vierme inelat ce se inrudeste cu rama. Corpul este alungit, fusiform si prezinta in interior nervii, vasele de sange si canalul digestiv. În cavitatea bucală secretă hirudina, substanță care oprește închegarea sângelui.
Peretii corpului sunt alcatuiti din musculatura longitudinala si transversala.Cu ajutorul ei lipitoarea se poate ondula ca sarpele, si cand este in pericol ea se ghemuieste.
La ambele capete ale corpului se afla ventuze bine dezvoltate. Cu acestea lipitoarea se poate atasa de corpul victimei.
Cand nu se hraneste sta atasata de pietre sau plante. Cu ajutorul ventuzelor, ea se poate deplasa. Isi alungeste corpul la maxim, se ataseaza cu ventuza craniala, apoi isi elibereaza ventuza caudala si isi trage capul in fata.
Majoritatea lipitorilor traiesc in apa, deoarece supravietuiesc numai in locuri umede. Daca stau mult la loc uscat se deshidrateaza. Multe dintre ele prefera apele foarte lente sau aproape statatoare.
ALIMENTATIA SI MOD DE HRANIRE
Lipitoarea consuma vietuitoare cu corpul moale. Prezinta trei lame maxilare semicirculare, dintate. Cu ajutorul acestora produce rani de forma literei Y pe pielea bovinelor, ecvinelor si a animalelor. Glandele salivare elimina o substanta ce dilata vasele victimei si impiedica coagularea sangelui.
REPRODUCEREA
Lipitoarea poseda organe masculine si feminine. In timpul imperecherii unul dintre parteneri actioneaza ca mascul. Unele specii depun sperma direct in orificiul genital al partenerei.Altele ataseaza pungute spermatice de pielea partenerei, iar materialul germinativ ajunge prin piele la locul de fecundare.Ovulele fecundate nu sunt doar depuse in apa. Sunt atasate intr-o membrana mucoasa, iar cand parasesc corpul lipitorii, pe la nivelul capului, aceasta membrana se inchide si devine un asa-numit-cocon ce ofera protectie.
Unele specii isi ataseaza coconii de pietrele din apa sau ii ingroapa in solul umed. Durata dezvoltarii este de 4-10 saptamani.
Coconi