Alţi oameni recurgeau la metode precum medicina folclorică, ce cuprindea folosirea ierburilor în combinaţie cu diferite incantaţii.
În Europa, medicina era un amestec între misticism, spiritualitate şi practicile medicale ale antichităţii. De cele mai multe ori, bolile erau puse pe seama destinului sau a dorinţei lui Dumnezeu, astfel luând naştere pelerinajele în scopuri curative.
Avem tendinţa să spunem ca practicile folosite de medievali sunt vechi şi nesigure, ceea ce este de fapt adevărat, însă aici e vorba despre perspectivă, deoarece pentru ei erau noi, moderne, de înaltă tehnologie chiar. Este clar, deci, că niciodată nu va fi sigur să spunem că tot ceea ce se poate inventa, s-a inventat deja.
Medicina în Evul Mediu
Cea mai importantă personalitate a școlii islamice este Avicenna. Lucrările sale, Tratat canonic de medicină (1020) și Cartea vindecării (secolul al XI-lea), rămân adevărate standarde în cadrul universităților de medicină ale zonei islamice, dar și ale Europei până în secolul al XVII-lea.
Medicina medievală europeană a înflorit cu adevărat abia în secolul al XII-lea, când multe dintre textele arabe despre medicina islamică au fost traduse în latină.
Medicina in Evul Mediu