Marea criza economica

Putem compara efectele crizei economice actuale cu cele generate de criza din 1929-33?

Da, pentru ca si aceasta criza a fost cauzata de specularea in exces a unor active financiare, in special actiuni si imobiliare (sa nu uitam, creditele subprime au declansat aceasta criza economica), active al caror pret a crescut complet necontrolat in ultimii 10 ani iar acum, cand pretul acestora se apropie de valori mai normale,

Marea criza economica

Criza economica

Marea crizaă economică a fost perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, între anii 1929-1933, caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928.

Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei asociată cu prăbușirea bursei de acțiuni din ziua de marți (așa-numita Marțea neagră) 29 octombrie 1929. Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în țările puternic industrializate, cât și în cele mai puțin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. Nivelul comerțului mondial a scăzut rapid, la fel cum au scăzut de altfel și veniturile personale, veniturile bugetare și profitul din afaceri. Orașele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, în special cele care depindeau de industria grea. Activitatea în construcții a fost practic oprită. Zonele rurale a suferit de pe urma scăderii prețurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%.[1] Mineritul și exploatarea lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere, deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a muncitorilor mineri sau forestieri în alte sectoare erau cele mai reduse.

Motivele marii crize economice

Odata cu terminarea Primului Război Mondial relațiile economice naționale și internaționale s-au confruntat cu probleme ca:

dispariția unor resurse umane și de producție,

emiterea banilor fără acoperire,

haos în relațiile economice,

supraproducție/respectiv scăderea dramatică a cererii și

speculații la bursă

astfel că a apărut o criză economică mondială.

Ca urmare a crizei economice, a crescut inflația și șomajul, respectiv a apărut penuria produselor de larg consum. Motivele Marii crize economice sunt disputate de economiști, existând mai multe teorii: teoria keynesiană, teoria monetaristă, teoria marxistă, teoria școlii austriece, teoria șocului creșterii producției (creșterea masivă a productivității datorită electrificării) etc.

Izbucnirea Marii crize economice. Martea neagraă

Reglementari nocive

Deşi determinat decisiv de politica monetară greşită a principalelor bănci centrale – factor care el singur este responsabil de fragilitatea sistemului financiar prin creşterea ratei de îndatorare – aspectul crizei economice actuale este şi rezultatul unor măsuri legislative specifice care, intenţionat sau nu, au afectat stabilitatea sistemului prin acumularea de active neperformante. Aici ne referim în primul rând la politica inspirată de stat prin care băncile din SUA au acordat preferenţial împrumuturi „sub-standard”.

Crahul bancar de la bursa de pe Wall Street a avut loc datorită speculațiilor din anii 1920 și a nereglementării sistemului bancar și bursier. Sute de mii de americani investeau pe bursă în acțiuni dintre care multe nu valorau sumele pentru cât se tranzacționau. Mulți dintre jucătorii de pe bursă investeau bani împrumutați. Brokerii în mod regulat își împrumutau clienții mici investitori cu mai mult de două treimi din valoarea acțiunilor pe care le cumpărau clienții, astfel că peste 8,5 miliarde de dolari erau contabilizați ca împrumuturi, valoare care depășea cantitatea de bani care circula în SUA pe vremea aceea. Pentru faptul că valoarea nominală a acțiunilor creștea neîncetat, acest lucru a încurajat lumea să investească, sperând că valoarea acțiunilor cumpărate va crește, aducând astfel câștiguri. Astfel au apărut „bulele speculative”. După un vârf înregistrat la 3 septembrie 1929 de 381.17, la 24 octombrie 1929 indicele Dow Jones a scăzut (s-au spart bulele speculative). Bursa era caracterizată prin faptul că, datorită panicii, toată lumea dorea să-și vândă acțiunile și foarte puțini erau dispuși să cumpere acțiuni, astfel că valoarea marii majorități a acțiunilor a scăzut dramatic

Esecul reglementarilor globale

Distorsionarea stimulentelor şsi hazardul moral

La nivel global, eşecul politicii de reglementare s‐a manifestat prin efectele adverse ale

Acordului de la Basel. Acordul de la Basel – cunoscutsub numele „Basel I” – a apărut în 1988 şi a cerut

tuturor băncilorsă păstreze un nivel al capitalului de 8% din valoarea ajustată la risc a activelor pe care

le dețin. Această valoare se calcula după ometodologie stabilită de un organisminter‐guvernamental.

Efectele politicii de expansiune monetară au fost acutizate de distorsionarea stimulentelor care modelează comportamentul agenţilor economici, ale instituţiilor financiar-bancare în primul rând.

În vârful acestui monetar-bancar sistem se află banca centrală în calitatea sa de producător monetar. În acest domeniu avem un monopol de stat, care poate decide să crească oferta de bani într-un ritm mai mare sau mai mic în funcţie de interesele politice. Important este faptul că banca centrală poate extinde oricând masa monetară, deoarece banii de hârtie pe care îi produce costă practic… zero. Astfel, devine foarte simplu pentru stat să adopte politica too big to fail, prin care bancherii şi ceilalţi actori importanţi din sistemul financiar sunt încurajaţi să se îndatoreze şi să investească imprudent.

Rolul statului în depasirea crizei economice :solutia laissez-faire

Criza economică internațională care poate fi datată ca începând în a doua parte a anului

2008, când principalele economii dezvoltate ale lumii au intrat în recesiune (deşi efectele în

sectorul financiar s‐au simțit încă din vara anului 2007), a adus cu sine o utilizarea amplă a

ambelor pârghii –monetară şi fiscală – de către băncile centrale şi guvernele dinmulte state ale

lumii. Cu toate acestea, direcțiile pe care le‐a luat atât politica monetară cât şi politica fiscală în

această  perioadă sunt profund greşite  şi nu vor duce la o soluționare a crizei.