Prezi

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in the manual

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Literatura in perioada pasoptista

pasoptismull
by Georgiana Pavel on 14 November 2012

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Literatura in perioada pasoptista

Literatura in perioada pasoptista Formularea cazului Coordonatele fundamentale ale perioadei pasoptiste sunt independenta politica si libertatea nationala. Epoca marcheaza inceputul literaturii noastre moderne. Functia literaturii nu mai ramane aceea de a raspandi cultura ci se completeaza cu: transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului national, educatia morala, mesianismul social. Perioada paşoptistaă (1830-1860) este o epocaă de afirmare a literaturii natţionale, in preajma Revoluţtiei de la 1848. Aceasta perioada este cunoscuta in Europa sub numele de secol al natiunilor sau de perioada pasoptista.
Epoca pasoptista inseamna, inainte de toate, epoca inceputului literaturii noastre moderne si romantice; prin opera scriitorilor afirmati dupa 1830, se instaureaza un nou climat literar si o noua stare de spirit. Scriitorii pasoptisti sunt considerati "oamenii inceputului de drum" pentru literatura romana. Acestia se impart in doua categorii:
-Prima generatie are meritul de a crea climatul cultural, publicand primele ziare in limba romana cu suplimente culturale. Reprezentanti: I. Heliade-Radulescu, Ghe. Asachi, George Baritiu.
-A doua generatie se compune din personalitati provenite din familii boieresti sau burgheze, cu studii in Franta. Reprezentanti: Mihail Kogalniceanu, Costachi Negruzzi, Vasile Alecsandri, Andrei Mureseanu, Nicolae Balcescu, Dimitrie Bolintineanu, etc. Se va produce o adevarata efervescenta culturala in Tarile Romane. Invatamantul se dezvolta in Moldova datorita activitatii lui Gheorghe Lazar si Ion Heliade-Radulescu. Se pun bazele invatamantului gratuit, se infiinteaza scoli in sate si in provincii, apar primele scoli specializate (Conservatorul). In Tara Romaneasca "Colegiul Sfantul Sava", "Colegiul Trei Ierarhi" si in Transilvania "Scoala Comerciala". In Transilvania pe langa scoliile de la Blaj, centru al romanismului, se infiinteaza la Brasov in 1834 o scoala comerciala, condusa din 1836 de George Baritiu. Tot la Brasov in 1850 incepe sa functioneze un gimnaziu. In aceasta parte a tarii, prin straduinta carturarilor iluministi, invatamantul romanesc cunoscuse o dezvoltare mai accentuata. Reformele lui Cuza grabesc procesul de institutionalizare a invatamantului, care culmineaza cu infiintarea Universitatilor din Iasi (1860) si Bucuresti (1864). Invatamantul Teatrul Se dezvolta teatrul datorita activitatii lui Ghe. Asachi in Moldova si lui I. Heliade- Radulescu in Tara Romaneasca. Nu existau trupe romanesti asadar spectacolele erau oferite de trupe straine, trupe ambulante. Primul spectacol are loc in in limba romana la Iasi, in 1816, iar la Bucuresti in 1819. Presa Presa se dezvolta in Moldova sub conducerea lui Ghe. Asachi care se afirma in 1829 cu “Albina Romaneasca” si suplimentul sau, “Alauta Romanasca”, in 1837, ambele editate la Iasi. In Tara Romaneasca, sub conducerea lui I. H.-Radulescu apare “Curierul Romanesc”, in 1829, si cu suplimentul “Curierul de ambe sexe”, in 1837, editate la Bucuresti. In Transilvania, sub conducerea lui George Baritiu, apar la Brasov, in 1838, “Gazeta de Transilvania” si suplimentul “Foaie pentru minte, inima si literatura”.
In 1840, Mihail Kogalniceanu infiinteaza "Dacia literara", la Iasi. “Dacia literara” Revista “Dacia literara” apare la Iasi, in anul 1840, sub directia lui Mihail Kogalniceanu, si va fi interzisa chiar dupa primul numar, caci, prin chiar numele ei, revista se adresa romanilor din toate cele trei tari intr-un moment politic dificil, in care unirea nu era inca posibila. Autorul isi expune aceasta intentie in mod lamurit si plastic, afirmand ca revista va fi un repertoriu general a literaturii romanesti, in care, ca intr-o oglinda, se vor vede scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau. Reprezentanti Mihail Kogaălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iasi – d. 20 iunie 1891, Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric șsi publicist român originar din Moldova.
Întemeiaz, în 1840, revista „Dacia literar”, al crei titlu însui era un simbol i un program, atrgând colaboratori de pe întreg teritoriul românesc. A publicat „Letopiseele Moldovei (3 vol., 1845-1862) i „Cronicile României” (3 vol., 1872-1874), care au servit ca material documentar atât unor studii istorice fcute de el sau de alii, cât i ca izvor de inspiraie multor scriitori i poei. Mihail Koglniceanu a editat revista de orientare patriotic i democratic „Propirea, foaie tiinific i literar” (1844), unde a colaborat i Nicolae Blcescu, precum i ziarul „Steaua Dunrii” (1855-1860).
A tiprit operele a o serie întreaga de scriitori ai epocii, între care Grigore Alexandrescu, Nicolae Balcescu, Alecu Donici, Constantin Stamati, Vasile Alecsandri, Costache Caragiale s.a., împreuna cu Vasile Alecsandri si Costache Negruzzi. Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacau — d. 22 august 1890, Mircesti, judetul Iasi) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, membru fondator al Academiei Romane, creator al teatrului romanesc si a literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea.
Opera sa dramatica insumeaza circa 2000 de pagini, ramanand cel mai rezistent compartiment al activitii sale literare si va constitui baza solida pe care se va dezvolta dramaturgia romaneasca in principalele sale direcii tehnice: comedia straina si drama istorica. In noiembrie s-a jucat “Farmazonul din Hârlu”, iar in februarie 1841, “Cinovnicul si modista”, ambele preluate dupa piese straine. Costache Negruzzi (n. 1808, Trifestii Vechi, judetul Iasi — d. 1868, judetul Iasi) este un om politic si scriitor roman din perioada pasoptista raspunzand idealurilor generatiei sale,se va inspira din trecutul istoric al tarii,din literatura populara si va evoca frumusetile naturii romanesti.
Depaseste faza traducerilor, fiind intemeietorul prozei romanesti moderne printr-o opera durabila.
In 1857, isi aduna principalele scrieri literare in volumul “Pacatele tineretelor”, organizat in patru cicluri. Ciclul “Amintiri de junete” cuprinde proza memorialistica si nuvelele romantice: “Zoe” si ”O alergare de cai”, cu puternice conflicte, personaje antitetice, deznodmant dramatic si scene melodramatice. In ciclul “Fragmente istorice”, sunt incluse texte inspirate din cronici: poemul epic “Aprodul Purice”, proza de inspiratie istorica, precum “Alexandru Lapusneanul”, “Sobieski si romanii”. Ion Heliade-Raădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Targovişste — d. 27 aprilie 1872, Bucuresşti) a fost un scriitor, filolog sşi om politic roman, membru fondator al „Academiei Romane” sşi primul săau presşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura romanaă prepaşsoptistăa.
Ion Heliade-Radulescu si-a adunat opera literara in volumul “Culegeri din scrierile lui I. Eliad de proze si de poezie”. Este autor de elegii, sonete, meditaii si ode care pornesc de la motive romantice. Capodopera sa este poemul “Zburatorul” (1844), prima expresie artistica reusita in literatura noastra a acestui mit folcloric „Descoperirea" folclorului este datorata scriitorilor romantici in Europa si constituie una dintre sursele literaturii cu specific national din pasoptism. Romantismul Romantismul este o mişscare artisticaă şsi filozoficaă apăarutăa în ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa, care a durat mare parte din secolul XIX. A fost o mişscare contra raţtionalismului care marcase perioada neoclasicaă, ce se va pierde la aparitţia spiritului romantic. Iniţtial, doar o atitundine, o stare de spirit, romantismul va lua mai târziu forma unei misşcăari. Autorii romantici au scris din ce în ce mai mult despre propriile lor sentimente, subliniind drama umanaă, iubirea tragicaă, ideile utopice. Dacăa secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate sşi raţtiune, începutul secolului XIX va fi marcat de subiectivitate, de emoţie şsi de eul interior. Criticul Virgil Nemoianu realizeaza, in studiul „Imblanzirea romantismului”, o periodizare, in care se disting doua etape ale romantismului:
a. High Romanticism (romantismul inalt), situat intre 1790 si 1815, caracterizat prin radicalism ideologic, vizionarism, simt cosmic, integrarea contrariilor, misticism, intensitate pasionala; manifestat in Anglia, Germania si Franta, acest tip de romantism constituie o expresie a rupturii provocate de Revolutia Franceza de vechile mentalitati;
b. Bidermeier Romanticism (romantismul Bidermeier), care preia metaforic numele unui personaj simbolizandu-l in sens negativ pe micul burghez al timpului; este plasat intre 1815, anul caderii lui Napoleon, si 1848, momentul revolutiilor burgheze; aceasta etapa a romantismului se caracterizeaza prin preferinta pentru inalte valori morale si domestice, intimism, idilism, pasiuni temperate, militantism, conservatorism, ironie si resemnare.
Punctul maxim de dezvoltare a curentului este atins in Franta, unde traditia clasica era foarte puternica si noua orientare ia o directie polemica, fiind cunoscuta asa-zisa batalie pentru „Hernani” (1839), piesa lui Victor Hugo la premiera careia partizanii clasicismului si ai romantismului s-au infruntat. În literatura romana, romantismul se face simtit prin intermediul scriitorilor pasoptisti si persista mult timp dupa declinul curentului în culturile vest-europene. Romantismul, în tara noastra, este stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Literatura romantica din perioada pasoptista nu se pierde în zugravirea zbuciumului si a cautarilor intime, ea este o literatura angajata, pusa în slujba idealului national. Concluzie Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul generatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritual critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul secolului trecut.
See the full transcript