Radiațiile X

Proprietățile radiațiilor X

• La trecerea prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului, electronii rapizi pot ciocni electronii atomilor acestuia. În urma ciocnirii, un electron de pe un strat interior (de exemplu de pe stratul K) poate fi dislocat. Locul rămas vacant este ocupat de un electron aflat pe straturile următoare (de exemplu de pe straturile L, M sau N). Rearanjarea electronilor atomilor anticatodului este însoțită de emisia radiațiilor X.

Definiție

Obținerea razelor X

Ele reprezintă următoarele proprietăți:

~în vid ele se propagă cu viteza luminii;

~impresionează plăcile fotografice;

~nu sunt deviate de câmpuri electrice și magnetice;

~produc fluorescența unor substanțe (emise de lumină); Exemple de substanțe fluorescente: silicat de zinc, sulfură de cadmiu, sulfură de zinc, care emit lumina galben-verzuie.

2. La un sincrotron

Radiația (razele) X sau Radiația (razele) Roentgen sunt radiații electromagnetice ionizate, cu lungimi de undă mici, cuprinse între 0,01 și 100 de  (Anstrom).

• Cel mai cunoscut mod de folosire a „razelor X” este radiografia.

Obținerea razelor X se poate face prin 2 moduri:

1. În labortor

2. La un sincrotron (tip de accelerator de particule circular)

• Electronii cu o energie de ordinul GeV sunt constrânși la o orbită aproximativ circulară într-un inel de acumulare, emițând raze X cu un flux deosebit de puternic.

~un sincrotron virtual

~sunt invizibile, adică spre deosebire de lumină, nu impresionează ochiul uman;

~pătrund cu ușurință prin unele substanțe opace pentru lumină, de exemplu prin corpul omenesc, lamele metalice cu densitate mică, hârtie, lemn, sticlă etc., dar sunt absorbite metale cu densitate mare (de ex.: plumbul);

~ionizează gazele prin care trec. Numărul de ioni produși indică intensitatea radiațiilor.

~au funcție fiziologică, distrugând celulele organice, fiind, în general, novice pentru om;

~un sincrotron în realitate

Istorie

La început s-au numit „raze Roentgen”, de la numele fizicianului german care le-a descoperit în anul 1895. Wilhelm Roentgen făcea experimente cu un tub catodic, când a observat că un panou fluorescent din laboratorul său a început să strălucească, emițând radiații foarte penetrante, pe care le-a numit „raze X”.

1. În laborator

• Electronii, având viteză mare, trec prin învelișul de electroni al atomilor anticatodului și se apropie de nucleu. Nucleul, fiind pozitiv, îi deviază de la direcția lor inițială. Când electronii se îndepărtează de nucleu, ei sunt frânați de câmpul electric al nucleului; în acest proces se emit radiații X.

Radiațiile X

Ghișoiu Oana

Clasa a 9-a A

Liceul Teoretic „Carmen Sylva”