Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Diversitatea tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

No description
by

Andrei Gaman

on 24 January 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Diversitatea tematica, stilistica si de viziune in poezia interbelica

ARTA Diversitate tematică, stilistică şi de viziune în poezia interbelică L. BLAGA :
limbajul metaforic, abstractizant, care are rolul de a intelectualiza emoţiile (cultivarea metaforei revelatorii)
subiectivismul expresiei lirice datorat influenţelor expresioniste concretizat prin prezenţa mărcilor eului liric (forme pronominale şi verbale de pers. I)
imagismul puternic: imaginea este realizată prin comparaţia elementului abstract cu unul concret (tehnica poetică originală bazată pe construcţia stereotipă a mesajului liric: „o amplă comparaţie, cu un termen concret de puternic imagism şi un termen spiritual de transparentă înţelegere”) (Pompiliu Constantinescu, Figuri literare)
polisindetonul (enumerarea prin „şi”) Diversitate stilistică Perioada interbelică reprezintă un apogeu al poeziei prin faptul că fiecare poet încearcă să alcătuiască o posibilă apartenenţă a creaţiei proprii la o direcţie sau orientare lirică într-o manieră originală.
Lirica acestora ilustrează atât o sinteză a poeziei româneşti interbelice şi dorinţa perpetuă de lărgire a orizontului tematic stilistic şi de viziune prin sincronizare cu marile frământări ale liricii europene din acea vreme.
Tocmai noutatea formulelor literare, diversitatea tematică şi stilistică, inedit viziunii poetice conferă originalitate acestei epoci care va marca, prin forţa ei de expresie, peisajul liricii de după al doilea război mondial. Concluzii I. BARBU :
poezia este expresia unor trăiri esenţiale; ea trebuia să aibă ca obiect lumea esenţială, pură, sublimată, rezultat al unei transcederi a realului şi nu lumea reală (contingentul) „există undeva, în domeniul înalt al geometriei” un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia... Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, aşa că rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”. (I. Valerian, De vorbă cu I. Barbu) Diversitatea de viziune I. BARBU :
lexic abstract, ermetic, bogat în termeni ştiinţifici
libertate de expresie
reflectarea subiectului în obiect - lirismul obiectiv
eliberarea lirismului de anecdotică, retorică, sentimentalism, morală
ambiguitatea
preexistenţa abstractă
remodelarea realului
anormalitatea sintaxei (dislocarea sintactică, elipsa, contragerea)
cultivarea metaforelor complicate, obscure Diversitate stilistică T. ARGHEZI :
varietate lexicală, limbaj şocant rezultat al unor asocieri neaşteptate de termeni argotici, religioşi, arhaisme, neologisme, expresii populare, cuvinte banale care conferă o magie a cuvintelor
limbajul se caracterizează prin ambiguitate şi expresivitate
estetica urâtului
sparge tiparele topice şi sintactice, creând un nou limbaj poetic
asocieri semantice inedite, fantezie metaforică
înnoirea prozodică (cultivarea versului liber, îmbinarea unor elemente ale prozodiei clasice cu elemente moderne) Diversitate stilistică „Două ar fi în literatura noastră strategiile fundamentale privind retorica poeziei: ornarea fastuoasă şi refuzul ornării, adică... „poetizare” şi „depoetizare”
(M. Scarlat, Istoria poeziei româneşti, I) BACOVIA: singurătatea, spleen-ul, moina, moartea, nervii, provincia pustie, ftizicii, amanţii, amurgul, parcul, fanfara, cimitirul, abatorul - vezi şi anexa;
ARGHEZI: Divinitatea - între credinţă şi tăgadă, erotica, lirica socială, ludicul, estetica urâtului, moartea;
BLAGA: imposibilitatea comunicării, alienarea, cunoaşterea, metafizica, transcendentul, lumina, mitul, satul esenţial metafizic, iubirea, moartea, natura străină;
BARBU: jocul - mijloc de cunoaştere, absolutul, dualitatea apolinic - dionisiac, iubirea, poezia, ideile pure. Teme şi motive.
Diversitate tematică Expresioniste
- 1921 - L. Blaga - „Paşii profetului”
- 1924 - L. Blaga - „În marea trecere”
- 1929 - L. Blaga - „Lauda somnului”
Debutul arghezian
- 1927 - T. Arghezi - „Cuvinte potrivite”
- 1931 - T. Arghezi - „Flori de mucigai”
Ermetice
- 1930 - I. Barbu - „Joc secund” Volumele deceniului al III-lea Tradiţionaliste
- 1923 - I. Pillat - „Pe Argeş în sus”
- 1925 - I. Pillat - „Satul meu”
- 1926 - I. Pillat - „Biserica de altădată”
- 1923 - V. Voiculescu - „Pârgă”
- 1927 - V. Voiculescu - „Poeme cu îngeri”
 
Simboliste (prelungesc simbolismul debutului)
- 1926 - G. Bacovia - „Scântei galbene”
- 1930 - G. Bacovia - „Cu voi...” Volumele deceniului al III-lea Tabloul poeziei interbelice este unul variat deoarece înfăţişează o diversitate de concepţii şi manifestări artistice, o tensiune între spiritul original al fiecărui poet şi orientările dominante ale vremii (tradiţionaliste, moderniste simboliste).
Cu toate că tradiţionalismul şi modernismul se diferenţiază ideologic, în creaţiile literare se constată o interferenţă a acestora: poeţi moderni autentici precum Ion Barbu şi Lucian Blaga încearcă o recuperare a miturilor şi a fondului mitologic, iar poeţii tradiţionalişti (Ion Pillat) recurg la tehnicile de înnoire ale limbajului artistic proprii modernismului.
George Bacovia este un „caz” aparte deoarece deşi este format la şcoala simbolistă, poetul nu păstrează din estetica simbolistă decât câteva „clişee” care alcătuiesc un prim strat al liricii sale. Sub acest prim strat, Nicolae Manolescu întrezăreşte reperele avangardismului. Descrierea şi analiza cazului Preocuparea pentru marile probleme ale cunoaşterii;
Preferinţa pentru universul citadin, pentru complexitatea acestuia;
Cultivarea lucidităţii în actul de creaţie lirică
dispariţia speciilor consacrate şi înlocuirea lor cu formule poetice insolite („inscripţie”, „psalm”, „creion”, „poem într-un vers”, „catren”, cântec”);
Artele poetice dobândesc o valoare emblematică pentru universul poetic, pentru estetica personală, pentru viziunea asupra lumii;

Particularităţile
liricii moderniste L. BLAGA :
- în lirica sa există un plan filozofic, secundar
- vede poezia ca pe un spaţiu al experienţelor esenţiale, este un mijloc de revelare a tainelor
- viziunea filozofică se concretizează la nivelul poeziei prin valorificarea conceptelor: cunoaştere luciferică şi paradisiacă Diversitatea de viziune T. ARGHEZI :
viziunea poetică este nouă: poezia este o sublimare, o metamorfoză a unei realităţi materiale într-una spirituală - „Făcui din zdrenţe muguri şi coroane” (Testament)
„poetul este un rob, un meşteşugar (poeta faber) care transformă urâtul în frumos - preferinţa pentru estetica urâtului (Ch. Baudelaire) El oferă cartea cititorului, carte care îl reprezintă pe el şi pe înaintaşi. Diversitatea de viziune G. BACOVIA :
viziunea poetică, simbolistă la început, este dominată de culoare, poezia este un mijloc de a exprima corespondenţele. „Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum în urmă m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii... În plumb văd culoarea galbenă. Compuşii lui dau un precipitat galben. Temperamentului meu îi convine această culoare. După violet şi alb am evoluat spre galben... Sufletul ars e galben...”
(G. Bacovia, interviu în „Viaţa literară”) Diversitatea de viziune G. BACOVIA :
lexic restrâns care exprimă tendinţa de abstractizare
retorică specifică marcată de stilizare
prezenţa unor cuvinte cheie cu valoare de motive literare
vidul stilistic
punctuaţia specifică - punctele de suspensie
linia de pauză
repetiţia - expresie a golului interior
prezenţa aliteraţiilor cu funcţie imitativă
paralelismul sintactic Diversitate stilistică Lirica modernă îşi regăseşte originile limbajului între simbolism şi avangardism, ermetismul ilus- trând doar o fază a poeziei secolului al XX-lea.
Trăsăturile stilistice dominante ale liricii moderne s-ar putea prezenta astfel:
echivocul noţional
elipsa sintactică
dislocarea sintactică
prezenţa propoziţiilor nominale
lexic variat aparţinând unor domenii noi (matematică, filosofie, teologie)
variaţie a registrelor stilistice Diversitate stilistică Volumele
„Lauda somnului” (1929), Lucian Blaga
„Cu voi...” (1930), George Bacovia
Joc secund (1930), Ion Barbu
„Flori de mucigai” (1931), Tudor Arghezi
Reprezintă momente esenţiale în creaţia acestor poeţi. Se deschid prin arte poetice care anunţă o nouă formulă estetică, o nouă turnură a creaţiei în care însăşi poezia devine temă fundamentală.
O artă poetică = creaţie despre arta literară în care autorul îşi exprimă convingerile despre felul în care se constituie o operă.
În modernism, artele poetice privesc din interior creaţia, eul liric se identifică cu eul auctorial, discursul poetic realizându-se la persoana I singular. Arte poetice Ion Barbu Este creatorul poeziei ermetice, încifrate, care îşi are originea în poezia pură a lui St. Mallarmé; ermetismul este deci, marca dis- tinctivă a poeziei lui Barbu şi constă în abstractizarea limbaju- lui. Foloseşte sugestia, simbolul după modelul lui Mallarmé pentru care „a numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi din bucuria poemului”.

Creaţia sa ilustrează o altă faţetă a modernismului –modernismul- expresionist.
Poetul se sincronizează cu mişcarea expresionistă europea- nă, îndeosebi germană, de la începutul sec. al XX-lea, dar nu o adoptă în totalitate ci îi dă o formă originală de expresionism cu tentă tradiţionalistă.
Lirica este dominată de subiectivism şi de vitalism, de dorinţa de a se raporta la absolut, realizând astfel o poezie de cunoaştere. Lucian Blaga Poeziile sale sunt o expresie a modernismului eclectic, rezultat al amestecului ideologiei tradiţio-
naliste cu cea modernistă.
Opera se caracterizează printr-un proteism tematic şi prin specta- culos stilistic ce rezultă din varia- ţia registrelor stilistice (religios şi popular, înalt şi argotic). Tudor Arghezi Scrie o poezie simbolistă în perioada de disoluţie a curentului când acesta începe să se contami-
neze cu elemente ale altor curen-
te literare.
Meritul său este de a se depărta de ideologia tipic simbolistă şi de a transforma curentul într-o formă a modernismului.
Creaţia lirică se caracterizează printr-o monotonie a temelor şi o sărăcie voită, expresivă a mijloacelor artistice. George Bacovia Studiul are în vedere relaţiile care se stabilesc între originalitatea liricii fiecărui poet şi orientările dominante în epoca interbelică. Modul propriu de percepţie artistică a realităţii determină diversitatea tematică, stilistică şi de viziune proprie fiecăruia dintre poeţii interbelici. Formularea cazului Simbolismul - formă incipientă a modernismului reprezentat de G. Bacovia
Modernismul eclectic: T. Arghezi
Modernismul sincron: L. Blaga
Modernismul ermetic: I. Barbu
Tradiţionalismul sau modernismul autohton: I. Pillat, V. Voiculescu
Modernismul extremist
Avangardismul Ipostaze ale modernismului românesc Literatura anilor ’20 - ’30 a fost marcată de câ-
teva fenomene care vor defini configuraţia noii po-
ezii: manifestarea simbolismului ca formă incipien-
tă a modernismului şi teoretizarea sincronismului lovinescian care are ca finalitate evoluţia spre moder-
nism a întregii literaturi interbelice.
Simbolismul este punctul de plecare al tuturor manifestărilor moderniste: „poezia modernă rezultă din simbolism... simbolismul nu este doar un început ci şi un sfârşit...”. (N. Manolescu, Metamorfozele poeziei)
Simbolismul este „prologul modernismului poetic românesc” (Mircea Scarlat) Repere ale cazului Proiect realizat de:
Chiriac Marian
Bontas Marius
Gaman Andrei Noul limbaj poetic se caracterizează printr-un vocabular insolit, prin ambiguitate semantică, prin sintaxă eliptică, prin înnoirea metaforei;
Coexistenţa în versificaţie a prozodiei consacrate cu versul liber, versul alb, absenţa strofelor (strofe inegale) ritmuri interioare;
Modificarea punctuaţiei convenţionale (versurile încep fără majusculă, dispar punctul şi virgula), se folosesc intens punctele de suspensie ca semn al inefabilului şi al sugestiei. Poetul urăşte „poezia leneşă”, „refuzată de Idee” şi de aceea concepe o poezie nouă, de cunoaştere pură pentru care adoptă formule noi, originale: parnasiene definite prin dualismul apolinic - dioni- siac, baladesc - orientale pentru transfigura-
rea modelului folcloric şi ermetic.
Full transcript