Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Copy of George Bacovia

No description
by

Alexandra Maria

on 15 May 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Copy of George Bacovia

Simbolismul European
Simbolismul
Universul bacovian
Stari de spirit bacoviene
Ca mai toți poeții simboliști, și Bacovia a fost atras de magia corespondențelor ori de tehnica sinesteziilor. În spirit rimbaudian, poetul român acorda culorilor anumite semnificații, le asociaza unor stari afective, le expune într-un mod cu totul inedit. Griul, negrul, violetul, galbenul își pierd statutul de simple reflexe cromatice, intrând în categoria afectelor. Nu întâmplator Mihail Petroveanu îl numea pe Bacovia „compozitor în vorbe și pictor în cuvinte”. Cu observația ca la Bacovia picturalul, culoarea nu au nimic decorativ, sau, daca, într-o prima instanța, ele au rolul de a reda o ambianța, de a configura un decor, într-o a doua etapa a structurarii viziunii lirice, culorile sunt transpuse dintr-un regim al senzorialitații pure într-un domeniu al afectivitații. Senzația se preschimba în sentiment, culorile conoteaza stari sufletești de o mare diversitate. Gama de culori prelucrate liric de Bacovia e restrânsaă, în corespondența cu numarul restrâns de sentimente ce sunt sugerate de poet (plictisul, tristețea, angoasa, singuratatea, monotonia etc.).
George Bacovia
George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacau
- d. 22 mai 1957, București)
a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Numele sau real e George Vasiliu.
Simbolism
Simbolismul este un curent literar aparut în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva romantismului (orientare ideologica, artistica și literara manifestata în prima jumatate a sec. al XIX-lea in spațiul european, caracterizata prin: afirmarea individualitații si a spontaneitații, primatul sentimentului și al fanteziei creatoare, expansiunea eului individual, evadarea din realitate în fantezie, respingerea regulilor impuse de clasicism) și parnasianismului (curent literar aparut în Franța în a doua jumatate a sec. al XIX-lea ca o reacție împotriva romantismului. În esența, parnasianismul cultiva o poezie rece, impersonala, eliberata de afectivitate).
Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilitații pure.
Ea nu comunica, ci se comunica.
•Obiectul poeziei simboliste îl constituie starile sufletești nelamurite, fluide, vagi, muzicale, care sunt transmise recurgând la analogie, la sugestie, utilizând un limbaj poetic inedit;
•Atitudinea comuna simboliștilor de pretutindeni este respingerea mediocritații, a platitudinii unei societați stapânite de valorile materiale;
•Simboliștii au recurs la analogie și
corespondențe, la puterea de sugestie a muzicii și a simbolului;
•Poezia simbolista va deveni fluida, incantatorie.
•SIMBOLUL
Se considera ca elementul esențial al poeticii simboliste îl reprezinta utilizarea simbolului, termen care da și numele curentului. Simbolul este un substituent, un procedeu artistic care,în baza unor corespondențe sau legaturi, înlocuiește și reprezinta altceva decât elementul concret-real exprimat la prima vedere, este o imagine concreta, având o semnificație proprie, pentru o realitate ascunsa, abstracta.
•SUGESTIA
La baza tehnicii simboliste sta sugestia, calea poetica de realizare a simbolului și de exprimare a corespondențelor/a legaturilor ascunse dintre lucruri, a starilor vagi, nelamurite.Tehnica sugestiei conduce spre o zona a vagului,a ambiguitații, prin care se creeaza posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi multiple ale textului.
•CORESPONDENȚELE
-sunt afinitațile invizibile dintre diferitele parți ale universului (eu poetic și lume), care se traduc la nivelul receptivitații prin simboluri;-ele și-au gasit pentru prima data ecoul în sonetul "Corespondances" de Charles Baudelaire, considerat ulterior arta poetica a simbolismului ;-în categoria corespondențelor intra și analogiile între senzații,emoții și tonuri.
•SINESTEZIA-reprezinta o asociere spontana între senzații de natura diferita,care se sugereaza reciproc;-ea are, pentru simboliști, valoarea unei cai de acces la unitatea misterioasa a lumii;-este prezenta în celebrul vers ,,Parfum, culoare, sunet se-ngâna și-și raspund ” ("Corespondances" de C. Baudelaire), în poezia "Vocale" de Arthur Rimbaud.

•MUZICALITATEA
-muzica este ridicata la rang de categorie poetica fundamentala, datorita posibilitaților ei de sugestie absoluta

•ÎNNOIREA ORIZONTULUI TEMATIC
Atitudinea poetica simbolista se manifesta în preferința pentru anumite teme,motive și simboluri - singuratatea, descompunerea materiei, nevroza, evadarea în spații exotice, spleenul, marea etc.

Reprezentanti ai curentului
simbolist
Francezi
Belgieni
Germani
Spanioli
Italieni
Simbolisti romani
Charles Baudelaire
Arthur Rimbaud
Paul Verlaine
Stéphane Mallarmé
Jean Moréas
Emile Verhaeren
M. Maeterlinck
Stefan George
Rainer Maria Rilke
Rubén Darió
Antonio Machado
D’Annunzio
Alexandru Macedonski
Dimitrie Anghel
Ștefan Petica
Ion Minulescu
George Bacovia
D. Iacobescu
Demostene Botez
Simbolismul românesc
Simbolismul românesc, asemeni oricarui curent literar,cunoaște:
-o faza de apariție și de raspândire (1880-1900);
-o faza de maxima înflorire (1900-1915/1916);
-o faza de regres, pâna la dispariția sa din peisajul literar (catre 1940).

Etapa de început
este caracterizata prin apariția unor articole programatice și prin activitatea cenaclului și a revistei Literatorul (1880-1919, în opt serii, cu întreruperi), conduse de Al. Macedonski,devenit șef de școala.

Etapa de maxima înflorire și stralucire
a curentului se desfașoara la începutul secolului al XX-lea, pâna la razboi (1900-1915/1916).

Etapa de regres
Dupa 1915-1916, simbolismul românesc trece în plan secund, devenind fundal pentru alte orientari novatoare în poezie, sau, ramas parțial neconsumat, se prelungește prea mult la
unii autori, pâna spre 1940, când simbolismul european intrase deja în istorie.

Simboliștii români, ca și cei europeni, sunt tentați de:
•investigarea unor zone tematice noi precum:
•-orașul tentacular,
•-nevrozele,
•-melancoliile,
•-nostalgia departarii,
•-singuratatea,
•-evadarea,
•-drama omului modern apasat de spleen, obsedat de ideea morții/ a bolii
• preferința pentru imagini vagi, fara contur •obsesia culorilor (albul, violetul, negrul) și a instrumentelor ale caror sunete sugereaza stari sufletești (clavirul, pianul, vioara)
În schimb, simboliștii români refuza contemplarea pur sentimentala a naturii și,
de asemenea, logicul, explicitul, raționalul în favoarea sugestiei.

Trasaturile simbolismului românesc
Trasaturile esteticii simboliste
Spații predilecte
Poetul cultiva o lirica citadina iar universul sau imaginar are drept cadru unicul târg de provincie moldovean. Lovinescu afirma în "Istoria literaturii române contemporane"ca George Bacovia e un simbolist autentic, iar sensibilitatea sa poetica este în acord cu sensibilitatea simboliștilor europeni. În "Istoria.." lui Lovinescu sunt trasate și cadrele universului imaginar bacovian. Din orașul de provincie el alege ca spații predilecte cimitirul și abatorul, parcul cu chioșcuri în care cânta fanfara. Dintre anotimpuri îl fascineaza toamna ,"o atmosfera de ploi putrede" ,cu ploi care degradeaza spațiul. Psihologia sa e marcata de angoasa morții, iar motivul central dat de sensibilitatea simbolista e singuratatea
Unul dintre elementele esențiale ale meteorologiei bacoviene, îl constituie ploaia asociata cu senzația de umed. Motivul ploii este solidar cu obsesia morții, astfel încât ploile bacoviene trimit spre motivul apei întunecate. Adeseori ploaia ia, la Bacovia, dimensiunile unui potop, iar Universul sta sub amenințarea “morții prin apa”.
Meteorologie
Flora
Universul liricii lui George Bacovia -
Motivelor florale și insinuante de melancolie ale lui Anghel, celor exotice și fanteziste ale lui Minulescu, Bacovia le-a alaturat peisajul vârstelor geologice, decorul așezarilor lacustre, ca și viziunile provinciale mohorâte și funeste din "Plumb". Prin poeziile sale, el creeaza înca de la început - cum avea sa scrie E. Lovinescu - ”o atmosfera de copleșitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori cangrenați, limitat într-un peisagiu de mahala de orașş provincial, între cimitir și abator, cu casuțele scufundate în noroaie eterne, cu gradina publica ravașita, cu melancolia caterincilor si bucuria panaramelor, o atmosfera de plumb, în care plutește obsesia morții și a neantului ,o descompunere a ființei organice “.

Cromatica în opera lui Bacovia nu are statut de figurant, ci de protagonist. Albul, negrul, violetul ori galbenul își împart mai toata poezia autorului.
Subiect de studiu, de exercițiu sunt numai primele patru, fiecare figurând o realitate totalitara, un univers reconstituit cu minuțiozitate.
Bacovia nu realizeaza sugestia printr-o tehnica impresionista; nu exista nuanțe în culorile bacoviene; culorile sale sunt concentrate, ele devin strigate ale sufletului, ale trairii.
CULOARE ȘI MOTIVE SIMBOLISTE
Trairea existențiala a durerii, sentimentul de pustietate și singuratate sunt elemente impresioniste realizate însa de poet prin corespondențe între sentiment și culoare.
Gama de culori este restrânsa, concentrata pe câteva motive tipic simboliste: urâtul, plictisul, tristețea, nevroza, angoasa, monotonia, ele având corespondențe și în lumea instrumentelor muzicale.
ALB – nevroza, reverie, sfârșit
NEGRU – moarte, dispariție, urât, carbonizare
ROSU – boala, degradare, finalitate
VIOLET – monotonie, crepuscul, alienare
GALBEN – deznadejde, dezolare, tristețe
GRI – angoasa, plictis

Cromatica
Melancolia, de pilda, e sugerata de sunetul viorii și al clavirului, în timp ce starea de nevroza e redataă de culoarea verde crud, de albastru și roz, în timp ce din unghi muzical aceste sentimente sunt reprezentate liric de violinaă și flaut. Nicolae Manolescu subliniaza, de altfel, predilecția – împinsa pâna la obsesie – a lui Bacovia pentru culori sugestive: „Violetul, negrul, albul, rozul invadeaza lucrurile ca niște prezențe fizice, erodeaza personajele sau le pateaza. Poetul pare a aplica vopselele pe pânza direct din tub sau cu latul cuțitului. și aceste vopsele sunt câteodata halucinante prin intensitate”. O poezie reprezentativa pentru o astfel de tehnica a sinesteziei e "Amurg violet". Gama cromatica a poeziei e una monotona, iar intensificarea senzației se realizeaza prin repetarea obsesiva a culorii violet. Cadrul poetic e desenat sumar, din câteva linii, spațiul e alcatuit din trasaturi și repere minime, astfel încât decorul e de maxima austeritate și simplitate.
Instrumente muzicale: sugereaza ideea de sunete dizarmonice, sincopate: clavirul, vioara- melancolie; fanfara- monotonie; violina, flaut, pian- nevroza.Starile poetice: principalele stari: angoasa, spleenul, tristețea, beția, isteria, plânsul, somnul sunt cel mai adesea expresia alienarii (înstrainarii) eului poetic nu doar fața de lume ci și fața de sine( cel mai adesea alienarea fața de propria persoana este exprimata prin fragmentarism ce consta în întreruperea discursului liric marcata prin puncte de suspensie și linii de pauza). Senzațiile depașesc limita suportabilului. Sunt acute, determinate de sunete, culori și parfumuri (miros).
Proiect realizat de:

Coltan Valentina

Ghighila Alexandra

Ilie Daniela

Rotarescu Andreea

Charles Baudelaire(1821-1867)



Precursorul poeziei simboliste
Ilustru poet francez,considerat (cu volumul de versuri „Florile raului”), întemeietorul poeziei moderne.Opera sa mai cuprinde „Spleenurile Parisului”, „Paradisurile artificiale” si „Curiozitatiăestetice” (critica de arta).
Charles Baudelaire se situeazaă la raspântia din care poezia se desparte de romantism, alegând definitv calea modernismului.Simbolistii si-l revendicaă drept precursor, biografia si opera lui întruchipând perfect mitul „poetului blestemat”.Viata de boem a lui Baudelaire ilustreazaă revolta împotriva societatii şsi revansa artistului, constient de propria superioritate fataţde spiritul burghez.

Baudelaire încalcaăflagrant principiile estetice ale epocii când confera alt scop artei: explorarea partii ascunse a lumii, dezvaluirea impalpabilului, depasirea aparentelor si sondarea adâncimilor universului.În mod deliberat, poetul cautaăo „esteticaă a profunzimilor”.
Metafora obsesivaă a creatiei sale este abisul „le gouffre”, iar coordonatele fundamentale ale viziunii sale sunt: adâncul, oceanul, marea, infernul.Imagini ale vidului(golul, prapastia) apar cu mare frecventaţăîn universul sau poetic şsi sugereaza stari de disperare, de aliernare si de cadere în absurd.

Poezia "Corespondente" a lui Baudelaire este esentiala pentru întelegerea principiilor curentului simbolist.Ea reprezinta o adevarata arta poetica în care descoperim dimensiunile fundamentale ale lirismului bazat pe simbol si sugestie.
"Natura e un templu ai carui stâlpi traiesc
Si scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceata;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viata
Si toate-l cerceteaza cu-n ochi prietenesc.

Ca niste lungi ecouri unite-n departare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fara hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngâna si-si raspund.

Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste câmpii,
Iar altele bogate, trufase, prihanite,
Purtând în ele avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tamâia care cânta
Tot ce vrajeste mintea si simturile-ncânta."

Paul Verlaine
(1844-1896)
Afirmarea noii sensibilitati poetice
Reprezentant de seama al simbolismului francez, preocupat de muzicalitatea cuvântului si de valoarea lui magico-evocativa.Este autorul unor volume de versuri ca: „Poeme saturniene”, „Serbarile galante”, „Cântecul bun”, „Cândva si odinioara”, „Întelepciune”.
Simbolismul îsi structureaza liniile de forta pe un fundal de crizaă profundaă prin care trece Franta:razboaiele franco-germane si Comuna din Paris.Agravarea crizei face imposibilaă orice fel de compensatie în plan literar: romantismul şsi parnasianismul nu le puteau oferi în poezie, realismul si naturalismul-în proza.
Stéphane Mallarmé
(1842-1898)
De la parnasianism la simbolism
Asa cum creatia lui E.A. Poe a avut un rol modelator pentru Baudelaire, „Florile raului” împlinesc o functie similara în cazul lui Mallarmé, care intuieste linia de continuitate, stiind ca poezia nouaătrebuie saăcontinuie revolutia începutaăde Baudelaire în planul limbajului, unde trebuie saăinventeze o limbaăa poeziei, mai exact, o limbaă numai si numai a poeziei.
Mallarmé a trecut printr-o criza spiritualaă de mare intensitate în 1866, din care iese marturisind caă, dupa ce a gasit Neantul, a gasit Frumosul.Asadar, Neantul nu este capat, ci punct de plecare. Ca si Baudelaire, crede caă, prin analogii, poetul transcede realitatile cotidiene si ajunge la o esentaţidealaă.
Briza marinaă


„Mâhnita-i toata carnea, iar cartile, citite.
Sa fug!Sa fug aiurea!Sunt pasari fericite
Sa zboare între ceruri si spume neperechi!
Nimic, nici oglindite-n priviri gradini prea-vechi
În calea unei inimi care închinaămarii
O, nopti!nici ocrotite, de raul calimarii,
Foi, goale-n clar de lampa, de catre propriul alb
Nici tânara femeie, la sân cu prunc rozalb.
Tot am saă plec!Fregataă-n tresalt de mari pavoaze,
Sus ancora spre darnici atoli şsi blânde oaze!”
Jean Moréas este cel care da numele curentului in articolul manifest intitulat ,,Le symbolisme” (18 sept. 1886), publicat in suplimentul literar al ziarului ,,Le Figaro".În acel articol, Jean Moréas vorbește despre o artaăcare va fi inamica declamației, a didacticismului sau a falsei sensibilitați și proclama ca poezia trebuie saăsugereze, nu să descrie. La acestea adaugaă folosirea cuvintelor rare, a metaforelor rafinate și prețioase și a versurilor impare ce ar permite reînnoirea limbajului poetic.

Deși simbolismul francez a durat foarte puțin, el a fertilizat poezia moderna, negând gândirea științifica, raționalista. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Les Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu de simboluri".Același Jean Moréas va întemeia împreuna cu Gustave Kahn revista Le Symboliste.
Numele propus de Moréas se va impune in fata denumirii orientarii moderniste lansate de gruparea lui Paul Verlaine, decadenții, si de revista Le Décadent, aparuta tot in 1886.


Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artaă.







Jean Moréas(1856-1910)
Alexandru Macedonski(1854-1920)
Primele idei care prefigureaza simbolismul la români și care încearcaăsa-l teoretizeze apar odataă cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”.
Încaă în 1880 aparuse în "Literatorul" articolul intitulat “Despre logica poeziei”, în care erau formulate idei care anticipau anumite judecați ale lui Mallarmé. Nu numai ca se faceau apropieri între poezie și muzica, dar se releva deosebirea de structuraă dintre poezie și proza. Poezia - accentua Macedonski - își are logica ei particulara, deosebita de logica prozei: ”Logica poeziei e, dacaăne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim”. Întrucât tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”.Puncte de vedere presimboliste conțin și alte articole publicate de Macedonski în “Literatorul”, ca "Despre poezie" sau "Despre poema" (1881), în care poetul pledeaza pentru concentrare și sintezaă liricaă, pentru poezia care saă adune în ea, imprevizibil, mișcari sufletești contrastante.In numele simbolismului, Macedonski a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia româneascaă de pânaă atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea impresiona prin neobișnuit și bizar. Desi se simte atras,fara indoiala,de unele idei și motive poetice simboliste (suferința, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, neîncrederea, revolta, disprețul, soarta femeii în societatea burgheza, evadarea în vis, orientul, erotica etc.), Macedonski ramane un poet predominant romantic, în a carui operaă poeticaă au lasat urme și unele elemente simboliste, faraăa-i modifica sau altera adevarata substanța, alaturi de elemente și motive naturaliste și parnasiene
Ion Minulescu(1881-1944)
Ion Minulescu a fost un poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc.Cultivând motive lirice tipic simboliste, poezia sa cânta mirajul ținuturilor exotice, marea, aspirația spre un absolut indefinisabil, starile sufletești enigmatice apasate de melancolie, ispitaăeroticaăși moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioaraăspecificaă. Viziunea sa este în cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist.
Minulescu se prezintã ca un poet al tuturor, nu doar al elitelor, asa cum s-a erijat Macedonski. Are o liricã dinamicã, lipsitã de orice sterilitate, cu o preferinsã vãditã pentru trãiri, nu pentru concepte. La el imbolul devine alegorie, imaginile se succed dinamic, nu difuz, sinesteziile si corespondentele sunt speculative, misterul nu are sens în sine, ci ca un pretext de efecte retorice. De altfel opera sa stã sub auspiciile zodiei retorice, are o acusticã deosebitã, o magie bazatã pe sonoritate. Melodia este la el simbol. Un simbol al personalitãtii sale, care trebuie sã se exprime, nu sã rãmânã interiorizatã.
Stefan Petica(1877-1904)
Considerat de critica primul poet simbolist autentic din literatura noastra, PETICA a lasat un numar relativ mic de versuri, caracterizate insa printr-o remarcabila unitate tematica, formala si de valoare. Multe dintre ele sunt, de altfel, grupate in cicluri (Fecioara in alb. Cand vioarele tacura, Moartea visurilor. Serenade demonice. Cantecul toamnei); piesele acestora, numerotate doar, in ciuda diferentelor prozodice uneori destul de mari (doar Moartea visurilor e, din acest punct de vedere, unitar, format exclusiv din sonete), se inlantuie intr-un flux poematic continuu, care creeaza o atmosfera si o lume imaginara cu trasaturi puternic personalizate, inconfundabile.
Arthur Rimbaud
(1854-1891)
Arthur Rimbaud, copilul de aur al simbolismului francez, a scris unele dintre cele mai remarcabile poezii si proze ale secolului al XIX-lea. Opera sa este extrem de expresiva, subtila, ingenioasa, fiind parca extrasa din adancul subconstientului sau framantat. Rimbaud a fost catalogat drept unul dintre creatorii versului alb datorita ritmurilor neobisnuite pe care le-a experimentat in poemele sale in proza, “Iluminatiile”.
In 1873 a scris poemul in proza Une Saison en enfer si ciclul de poeme in proza Les Illuminations, creatii pline de secvente poetice ce depasesc tiparele conventionale.
Fragmentele de proza poetica din cele doua volume depasesc structurile prozodoice traditionale (strofa, vers, masura, rima). Regasim in “Iluminatii” o serie de tehnici literare specifice simbolismului: folosirea simbolurilor, a sinesteziilor, a corespondentelor, a sugestiilor, a reperelor livresti, muzicalitatea versurilor, cultivarea categoriilor psihice negative (estetica uratului, gustul pentru macabru, morbid, nevroza etc), mediul citadin, poezia simbolista fiind o poezie a orasului, a spatiilor artificiale.
Dumitru Iacobescu(1893-1913)
Sub influenta simbolistilor francezi (din care a si tradus), D. Iacobescu ne lasa o poezie in care se reintalnesc multe din motivele simboliste cunoscute: spleenul, blazarea, izolarea, vagabondajul sub alte zodii, exotismul, „hemoragiile solare, efecte sinestezice de certa muzicalitate. Poezia lui a ramas insa doar in acest stadiu al neimplinirii.

O parte din poezia lui, risipita prin periodice, va fi adunata de Perpessicius intr-un volum, cu titlul Quasi, care a aparut in 1930 la Bucuresti, la Editura Cultura Nationala.
Dimitrie Anghel(1872-1914)
Dimitrie Anghel este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în literatura româna. El cultiva mediul naturii artificiale, umanizate, al gradinilor și procedeul sinesteziilor. Este un contemplativ, un visator, care aduce în poezie tema calatoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbina în poezia lui cu notele romantice.

Proza sa vadește înzestrare picturala, eleganța a stilului și verva polemica.
Poezii: "Balul pomilor"; "Calatorii"; "Cantec"; "Criszanteme", "Cum canta marea"; "Curcubeul", etc.

Proza: "Intr-un amurg de toamna"
Demostene Botez(1893- 1973)
Poezia sa sta de la inceput sub semnul simbolismului, cu implicatii semanatoriste sau moderniste. Fara evolutii spectaculoase, ea ramane elegiac-sentimentala, evocand plictisul, tristetea, monotonia existentei provinciale, teme atat de mult exploatate de poetii si prozatorii vremii. Consemnand ca „motivul liric preferat al lui Demostene Botez e letargia provinciala, criticul literar Ov. S. Crohmalniceanu ii stabileste filiatii: „poezia aceasta descinde din Bacovia, dar se inrudeste mult mai intim cu literatura sadoveniana consacrata lumii targurilor moldovenesti de ieri.
Full transcript