Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Argumentare si gandire critica - curs 3

Curs tinut pe 4.03.2010 la Facultatea de filosofie, Universitatea Bucuresti.
by

Gheorghe Stefanov

on 4 March 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Argumentare si gandire critica - curs 3

Argumentare si gandire critica - curs 3 Ce fel de activitate este cea de a argumenta? Care sunt caracteristicile unei situatii argumentative? Exista mai multe feluri de argumentari? Care sunt acestea? Argumentarea poate fi privita ca produs (aici avem in vedere, in principal, textele argumentative) sau ca activitate.
Contexte in care se argumenteaza: in dezbaterile din diferite foruri de decizie, in pledoariile din justitie si in motivarea hotararilor judecatoresti, in confruntarile electorale, in discursuri si in dezbateri publice, in cadrul predicilor religioase, in situatii obisnuite din viata de fiecare zi etc. Orice argumentare presupune existenta unui vorbitor (sau argumentator) si pe cea a unui auditoriu (acesta e de obicei distinct de argumentator, dar nu neaparat)
Argumentarea este o activitate sociala: in anumite forme de organizare sociala reprezinta alternativa la violenta
Argumentarea este o activitate intelectuala (sunt utilizate mijloace rationale pentru a schimba convingerile auditoriului, dar nu numai). Argumentarea este o activitate verbala, constand in enuntarea unei teze si a temeiurilor pentru aceasta (ac. activitate se distinge de: oferirea de informatii, punerea de intrebari, formularea unor comenzi, rugaminti, amenintari etc.)
Actul argumentarii presupune formularea a cel putin doua propozitii.
Se poate argumenta in scris sau in forma orala. Situatia argumentativa: ansamblu format din:
argumentator
auditoriu
teza
circumstantele in care are loc argumentarea Argumentatorul crede:
ca teza nu face parte dintre credintele auditoriului
ca auditoriul e dispus sa accepte premisele argumentarii
ca auditoriul va privi argumentele in favoarea tezei drept temei pentru acceptarea acesteia

Daca aceste credinte sunt contrazise, argumentarea e abandonata, modificata sau refacuta integral. Argumentarea
ca activitate sociala intelectuala verbala Argumentatorul intentioneaza:
sa comunice teza si argumentele in favoarea ei
sa convinga auditoriul sa o accepte

Auditoriul intentioneaza:
sa inteleaga formularile vorbitorului
sa evalueze forta argumentelor acestuia. Dupa tipul tezei pentru care se argumenteaza putem avea:
argumentari cu teza factuala (texte istorice, stabilirea faptelor intr-o cauza de judecata, ipoteze stiintifice, everyday life)
argumentari cu teza evaluativa (criterii de apreciere: bine, rau, drept, nedrept, legitim, ilegitim, acceptabil, inacceptabil etc.)
argumentari cu teza actionala (influentarea deciziilor practice si a comportamentelor auditoriului) Argumentare cu teza factuala:
“Adevarurile le cunoastem in doua moduri: pe unele direct si prin ele insele; pe altele prin intermediul altor adevaruri. Primele sunt obiectul intuitiei [...], celelalte al inferentei. Adevarurile cunoscute prin intuitie sunt premisele initiale din care se infera toate celelalte. Asentimentul nostru la concluzie fiind sprijinit pe adevarul premiselor, nu am putea niciodata sa ajungem prin rationament la vreo cunoastere daca n-am putea cunoaste anumite lucruri anterior oricarui rationament.” (J. S. Mill – A System of Logic) Argumentare cu teza evaluativa:
“Descrierea modului de desfasurare a unui proces este un exercitiu valoros din doua motive. In primul rand, ea te obliga sa te asiguri ca ai inteles cum se desfasoara. In al doilea rand, te obliga sa te asiguri ca cititorul il va intelege la fel de bine ca tine” (W. Zinser, On Writing Well) Argumentari cu teza actionala:
“Din acte asemanatoare se nasc dispozitii habituale de aceeasi natura. De aceea, trebuie sa fim atenti la calitatea actelor pe care le indeplinim, caci dupa diferentele dintre ele se modeleaza diferit si deprinderile. Si nu e de mica importanta felul in care ne obisnuim din frageda copilarie, ci de una foarte mare, ba chiar totala” (Aristotel, Etica Nicomahica)

“Sa nu stea departe de viata si sarcinile publice nici un om care se simte intelept, caci este un sacrilegiu sa se sustraga de la ajutorarea celor care au nevoie de dansul, este josnic sa cedeze in fata celor de rea credinta si o nechibzuinta sa accepte o conducere rea, decat sa carmuiasca intelept el insusi.” (Seneca, Fragmente) Avand in vedere pozitiile de argumentator si auditoriu, putem distinge intre:
argumentari monologale - rolurile de argumentator si auditoriu nu se schimba pe parcursul argumentarii
argumentari dialogale - fie rolurile se schimba la un moment dat, fie argumentarea e construita in functie de reactiile auditoriului In functie de atitudinea argumentatorului fata de teza aflata in discutie putem distinge intre:
argumentari pozitive (argumentatoriul vizeaza sa produca temeiuri in favoarea acceptarii unei opinii)
argumentari polemice (argumentatorul urmareste sa diminueze acceptabilitatea unei opinii) Exemplu de argumentare polemica:
“Teza celor care sustin ca intre faptele penale si faptele extra-penale nu exista alta deosebire decat aceea derivand din gravitatea cantitativa a consecintelor este dezmintita de realitatea faptelor. De exemplu, o persoana care nu plateste la timp o datorie poate pricinui pagube imense, poate ruina pe creditor si abate mizeria asupra familiei sale; desi ne gasim in fata unor consecinte atat de grave, neplata datoriei la scadenta ramane totusi un fapt ilicit extra-penal.

Dimpotriva, cand un om fura, de pilda, o paine de pe taraba unui negustor cauzand o paguba de cativa lei, cu toate ca consecintele sunt neinsemnate, faptul ramane ilicit penal. Urmeaza deci ca altceva decat simpla gravitate a consecintelor pagubitoare deosebeste ilicitul penal de ilicitul extra-penal; acest ceva trebuie cautat in natura faptelor, in deosebirea calitativa dintre ele.” (Vintila Dongorz, Drept penal) In functie de circumstantele in care are loc argumentarea, putem distinge intre:
argumentari “libere”
argumentari cu reguli prestabilite (in afara celor intelese de la sine: argumentatorul nu trebuie sa-si retraga adeziunea la enunturile pe care le-a folosit ca argumente, sa nu sustina in cadrul aceleiasi argumentari afirmatii incompatibile, sa nu atribuie auditoriului credinte pe care nu le impartaseste si sa nu refuze sa raspunda la obiectii): regulile privesc alocarea timpului sau a spatiului tipografic, tipuri de argumente admisibile s.a. In functie de domeniul lor, argumentarile mai specializate pot fi:
argumentari istorice
argumentari juridice
argumentari etice
argumentari filosofice
argumentari teologice
argumentari politice s.a. Bibliografie:

Dragan Stoianovici, Argumentare si gandire critica, Editura Universitatii din Bucuresti, 2005, Capitolul 3 - Argumentarea ca proces, pp. 30 - 35; Capitolul 4 - Tipuri de argumentare, pp. 36-45.

La seminariile de saptamana viitoare vom lucra pe baza exercitiilor 1-2 de la paginile 157-159.
Full transcript