Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Studiu de caz

No description
by

Oana Mărgărit

on 4 June 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Studiu de caz

Prezentare generala
Romanul modern
Roman de analiza
Roman ionic
Romanul traditional
Romanul realist
Romanul obiectiv
Romanul doric
Studiu de caz 8
Modele epice in romanul interbelic

Perioada interbelica este perioada dintre cele doua razboaie mondiale, respectiv perioada dintre anii 1918-1939.
Perioada interbelica se constituie intr-un cadru fertil pentru dezvoltarea romanului romanesc,atat prin dezbaterile teoretice,dar mai ales prin amploarea pe care o ia dezvoltarea speciei.Se poate spune ca aceste doua decenii au reprezentat momentul emanciparii romanului.
O sincronizare a prozei interbelice cu literatura europeana se produce prin romanele scrise de Hortensia Papadat-Bengescu,Camil Petrescu,Mircea Eliade,M Blecher si Anton Holban.
Ion(1920)
Rascoala(1932)
-de Liviu Rebreanu
Baltagul
-de Mihail Sadoveanu(1930)
Enigma Otiliei -de George Calinescu(1938)
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi (1930);
Patul lui Procust(1933) -de Camil Petrescu
Adela -de Garabet Ibraileanu(1933)
Maitreyi(1933)
Nunta in cer(1939)
-de Mircea Eliade
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este un roman scris de Camil Petrescu și publicat în 1930,dupa ce a fost schimbat titlul initial de "Proces verbal de dragoste si razboi".
Titlul se construieste pe baza unei duble antiteze “ultima/intaia”
si “dragoste/razboi”,exemplificand,astfel,o atitudine polemica la adresa literaturii de senzatie,de tip romantic.El indica temele acestui roman,iubirea si razboiul.Substantivul “noapte”-metafora timpului psihologic,exprima trairea in constiinta si abolirea principiului cronologic.Cuvintele “ultima” si “prima” sunt frontierele temporale ale analizei careia ii sunt supuse cele doua trairi,iubirea si razboiul ca experienta a mortii,dar si a solidaritatii umane.

Teme precum intelectualul si conditia sa,lumea burgheza vazuta din unghiul unor vicii sau din perspectiva comportamentului snob,experiente de cunoastere si asumarea acestora,inclusiv experienta razboiului sau cea erotica vazuta dintr-o perspectiva absoluta,probleme ale realizarii existentei fiintei umane prin cunoastere si traire,devin parte din peisajul prozei interbelice romanesti.Modelul epic si dezbaterile teoretice se realizeaza avand ca puncte de referinta autori francezi precum Andre Gide sau Marcel Proust,la care esentiala este concentrarea naratorului asupra universului interior,subiectivizarea persectivei si a instantelor narative.
„Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” este un roman modern,subiectiv de analiza psihologica,in care autorul valorifica o noua estetica,aceea a autenticitatii.Este un roman modern de tip proustian pentru ca:mediul rural este inlocuit cu cel citadin;sunt prezentate preocuparile omului de la oras si modernitatea existentei sale;protagonistul este un individ trecut prin Universitate,licentiat;se descrie mediul universitar;personajul principal este un idealist,un intelectual inadaptat.Este totodata si un roman subiectiv,de analiza psihologica deoarece:protagonistul este narator,iar evenimentele sunt povestite la persoana I,asadar,perspectiva narativa este subiectiva;epicul dezvolta trairile interioare ale personajului;naratorul isi analizeaza cu luciditate gandurile si sentimentele folosindu-se de introspectie; intregul roman se transforma intr-un monolog interior,deoarece pe tot parcursul acestuia,protagonistul se confeseaza,isi descrie propriile stari sufletesti si problemele sale .
Orientare curent literar
Tema fundamentala o constituie conditia intelectualului,marcata de cele doua aventuri existentiale-aspiratia spre iubirea absoluta si tragedia razboiului-aceasta directie tematica constituind o iulstrare a modernismului care sustine citadinizarea,intelectualizarea prozei si accentuarea investigatiei psihologice.
Stefan Gheorghidiu,protagonistul romanului,este tipul intelectualului insetat de cunoastere,a inadaptatului social si sublocotenent intr-un regiment de infanterie in Primul Razboi Mondial.
Relatia lui Stefan cu Ela,se constituie initial,datorita sentimentelor ei si modului in care aceasta le manifesta.La randul sau,protagonistul isi construieste sentimentul de dragoste pornind de la vanitatea magulita-se simta mandru de a fi iubit “de una dintre cele mai frumoase studente”.Cei doi traiesc cu iluzia detasarii.Ei ignora aspectele concrete,materiale,acceptand cu senitate precaritatea propiei situatii.Primirea mostenirii unchiului avar constituie o lovitura de teatru care le influenteaza nefast destinul,avand un impact imprevizibil asupra unitatii cuplului.Finalul romanului reprezinta un deznodamant in raport cu evolutia cuplului,in sensul ca surprinde destramarea acestuia.
Personajul principal
Baltagul
Date despre opera
Baltagul este un roman interbelic polimorf,in sensul ca el este roman traditional,realist si simbolic,mitic si social,este un roman de dragoste si un roman cu intriga politista;este o epopee a vietii taranesti,structura sa find una baladeasca,deoarece trateaza mitul baladei “Miorita”,mit pe care M.Sadoveanu il apropie de cotidian si il indeparteaza de simbolurile profunde ale alegoriei moarte-nunta.
Romanul a fost scris in 17 zile si a parut in anul 1930.Sursele de inspiratie ale autorului sunt constituite de trei balade:Solga,Dolca si Miorita.

Titlul este sintetic fiind format din punct de vedere morfologic dintr-un substantiv articulat.Din punct de vedere stilistic este un simbol ce pune intregul univers romanesc sub semnul dualitatii:baltagul este un topor cu doua taisuri,este unealta si arma figurand simbolic viata si moartea.
Tema vietii si a mortii,cea a cautarii adevarului si a savarsirii actului justitiar intemeiaza epic pe motivul ordonator al calatoriei explorative si initiatice.Alte teme identificate in opera sunt:iubirea,viata pastoral,familia,natura,miturile,intelepciunea,cunoasterea,conditia omului care traieste la granita dintre vechi si nou.


Vitoria Lipan
Personajul principal este o femeie voluntara,curajoasa,inteligenta si lucida,Vitoria Lipan,care apare in toate scenele romanului si prin intermediul careia se realizeaza actiunea,dar se si configureaza alte portrete.S-a consacrat in constiinta publicului cititor formula romanului unui “suflet de munteanca”,prin care se certifica un mare adevar-nu subiectul confera spectaculozitate operei,ci eroina,modul ei specific de a se raporta la existent.
Personajul Vitoria Lipan este descris in text in trei ipostaze si anume:cea de sotie de oier,cea de mama a doi copii si cea de detectiv.
Vitoria cucereste si prin frumusetea si farmecul ei fizic,caci,”la cei patruzeci de ani ai sai,ochii ei caprui rasfrangeau lumina castanie a parului”.
In relatia sa cu copii,de dovedeste toleranta cu Gheorghita pentru ca il vede sfios si nesigur si pentru ca acest flacau mandru si voinic este dragostea ei din tinerete pe care i-a purtat-o sotului.Cu fata,Minodora,este mai aspra,mai neinduratoare,pentru ca vrea sa o educe in spiritul traditiei,pornind de la imbracaminte,preocupari si comportament moral si urmarind s-o casatoreasca cu un gospodar cu casa si avere.

Limbajul sadovenian are o parcurgere melodioasa,de poveste spusa domol,cu respectivul cuvenit cuvintelor ca parte a unui Logos creator de lume.
In romanul “Baltagul”,limbajul are in primul rand o motivatie realista,pentru ca reconstituie,in datele ei esentiale,o lume in care s-a petrecut o crima.Situatia insa la interferenta lumii arhaice cu cea moderna,lumea evocate reflecta aceasta particularitate si in limbaj.Un ton ceremonios strabate opera in cele mai multe pagini ale ei,fie ca se aude vocea naratorului,fie a personajelor.M.Sadoveanu stie ca in cuvant se ascund tainele lumii si ca a-l rosti implica un act de participare la creatie.

Particularitati ale limbajului
Enigma Otiliei
“Enigma Otiliei” este un roman interbelic(aparut in 1938),realist si obiectiv,de tip balzacian,un roman citadin incadrat in formula realismului clasic,cu accente romantice si chiar moderniste,fundalul acestei scrieri fiind reprezentat de viata bucuresteana de la inceputul secolului al xx-lea.In conceptia criticului,un roman este viabil in masura in care aduce existenta unei lumi de tipuri,motiv pentru care prozatorul devine adeptul spiritului clasicist,pledand pentru cautarea permanentelor si pentru fixarea universalului intr-un roman in care alege deliberat formula balzaciana.In scrierile sale,Calinescu depaseste realismul clasic,creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie,realizand tipologii,modernizeaza tehnica narativa,foloseste detaliul descrierii arhitecturale si analiza personajelor,inscriindu-se,astfel,in realismul secolului al xx-lea.
Titlul initial al romanului a fost “Parintii Otiliei”,acesta sugerand felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei.La sugestia editorului de a atrage privirile publicului,titlul a fost schimbat in “Enigma Otiliei”,formulare care se reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central.Sortita sa oscileze “intre da si nu,intre solar si mister,intre real si utopic[..]inscriindu-se simultan in etrnul feminin si in clipa”(C.Ciopraga),Otilia ramane,pana la sfarsit,o fiinta enigmatica.
Tema o constituie soarta cuplului Otilia-Felix pe fundalul vietii burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al xx-lea,intr-o societate degradata sub puterea mistificatoare a banului,intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu,care concentreaza faptele si reactiile tuturor celorlalte personaje,interesate mai mult sau mai putin de mostenire.
Otilia
Mos Costache este personajul central al romanului si intruchipeaza avarul.Direct sau indirect,el hotaraste destinele celorlalte personaje care roiesc in jurul averii sale,in goana dupa mostenire.El este unnchiul lui Felix,cumnat cu doctorul Iosif Sima,care avusese o singura sora,casatorita cu Costache,dar care murise demult.Dupa moartea doctorului,Costache devenise tutorele lui Felix.Giurgiuveanu este tatal vitreg al Otiliei,deoarece fusese casatorit,a doua oara,cu mama acesteai care murise si ea,dar batranul n-o infiase oficial pe fata.Costache Giurgiuveanul este tipul de avar,inscriindu-se in descendenta lui Hagi-Tudose al lui Delavrancea,dar se distanteaza de acestia prin incercarea de a-si depasi conditia.G.Calinescu isi apara personajul,negand inscrierea lui in sirul avarilor si aducand ca argument faptul ca Giurgiuveanu este umanizat de dragostea lui sincera pentru Otilia,chiar daca nu reuseste sa o materializeze.
Costache Giugiuveanu
Este un personaj tipic de feminitate enigmatica pentru toate personajele romanului.Subiectivismul cu care este privita din mai multe unghiuri de vedere,foarte diferite,oscileaza in mod fericit puritatea cu farmeculnatural al varstei,Otilia fiind de o tulburatoare seriozitate sau zvapaiata ca o fetita,ceea ce da o fascinatie cuceritoare personajului.Amestecul teribilelor copilarii,ca de exemplu,placerea de a alerga desculta prin iarba,cu seriozitatea si ratiunea rece prin care judeca si explica imposibilitatea mariajului dintre ea si Felix nedumereste si fascineaza.
Nunta in cer
"Nunta in cer" a fost publicat in 1933,la trei ani dupa romanul lui Camil Petrescu,"Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi.O asemenea apropiere cronologica a momentului aparitiei celor doua romane nu putea sa ramana fara urmari.
O adevarata directie a dezvoltarii romanului interbelic o constituie proza autenticitatii sau a experientei.In cazul lui M.Eliade insa,scrierile sale se dezvolta,cel putin formal,pe doua directii:una realista si alta fantastica,Realitatea este ca aceste doua directii sunt complementare,comunica prin diverse canale,incat se poate spune,ca intr-o anumita masura ambele se revendica "din estetica autenticitatii".
Romanul erotic “Nunta in cer” de Mircea Eliade ilustreaza mitul Androginului, celebru in Grecia antica si simbolizeaza ideea unitatii primordiale a fapturii omenesti.Cuvantul “androgin” vine de la grecescul “aner, andros”, care inseamna “barbat” si de la grecescul “gyne", insemnand “femeie”, sensul intregului cuvant fiind acela de “barbat-femeie” ca fiinta unica Mitul Androginului este o legenda mitologica straveche, care explica, alegoric, atractia erotica pe care o exercita -reciproc -barbatul si femeia. Mircea Eliade ilustreaza in acest roman erosul si mitul Androginului pentru a reface unitatea si plenitudinea fiintei umane prin comuniune erotica, dorind sa reconstituie unitatea primordiala a spiritului uman. In aproape toate operele lui Mircea Eliade, mitul dragostei eterne si al cuplului predestinate sa se regaseasca, formeaza prezente constante, dar in romanele "Maitreyi" si "Nunta in cer", ele constituie insasi substanta lor narativa
Iubirea perfecta inseamna predestinare, regasirea jumatatii-perecne, refacerea fapturii primordiale unice (mitul AndroginuluI). Omul este dator sa caute marea iubire, sa se pregateasca pentru ea ca sa fie demn si capabil de a face fata exigentelor pe care i le impune. Comuniunea erotica este sinonima cu unirea deplina, desavarsita, in care se contopesc barbatul si femeia. Ca ideal erotic, nunta vesnica este posibila numai in cer, unde sufletele se impletesc in eternitate: "noi amandoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o altfel de nunta".

Semnificatia titlului
Romanul "Nuntă în cer" are un moto biblic, exprimând sugestiv ideologia prozei erotice a lui Mircea Eliade, incipitul fiind o interogaţie retorică a lui Mavrodin despre ce s-ar fi întâmplat dacă un oarecare întâlnit pe stradă ar fi fost tatăl lui. Romanul are o singură eroină feminină, Ileana-Lena, care întâlneşte două versiuni erotice, concretizate prin cei doi bărbaţi ce par a fi în opoziţie ideatică, deoarece unul doreşte să obţină de la ea exact ceea ce respinsese celălalt. Fiecare dintre cei doi eroi îşi povesteşte, la persoana I, experienţa erotică celuilalt, astfel fiecare dintre ei este, pe rând, personaj-narator, iar din punct de vedere al timpului cronologic, întâmplările sunt inversate.
Cei doi bărbaţi, Mavrodin şi Hasnaş, personajele-naratori ale romanului, nu rezistă la incandescenţa iubirii totale şi se prăbuşesc din cerul pasiunii, ispăşind fiecare în felul lui păcatul neputinţei: Hasnaş, resemnat, se recăsătoreşte în scopul declarat de a avea urmaşi, iar scriitorul Mavrodin refuză perpetuarea pentru a-şi apăra creaţia artistică. Romanul este o confesiune lucidă, ca o ispăşire a nefericirii celui ce a fost pedepsit de a rămâne singur.
Full transcript