Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Grad I

null
by

raducu roman

on 23 June 2016

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Grad I

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
FACULTATEA DE LITERE ȘI ȘTIINŢE ALE COMUNICĂRII

LUCRARE METODICO-ŞTIINŢIFICĂ
PENTRU OBŢINEREA GRADULUI DIDACTIC I

PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII NUVELEI ÎN GIMNAZIU

COORDONATOR
Conf. Univ. Dr. Claudia COSTIN
CANDIDAT:
Prof. Răducu ROMAN
Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Dersca
Dersca, Botoșani
SUCEAVA
SERIA 2012-2014
CAPITOLUL I.
Evoluţia nuvelei
în literatura română
CAPITOLUL III.
Scenarii didactice ameliorative
în predarea nuvelei
PLANUL LUCRĂRII
CAPITOLUL II.
Strategii de lectură
I.1. Conceptul de nuvelă
I.2. Promotori ai nuvelei
I.3. Tipuri de nuvele întâlnite în gimnaziu
II.1. Conceptul de predare
II.2. Lectura- consideraţii generale
II.3. Apetenţe de lectură
II.4. Niveluri de înţelegere
II.5. Lectura din afara clasei
II.6. Lectura şi mass media
II.7. Tehnologia reinventează lectura

III.1. Formularea ipotezei de lucru
III.2. Stabilirea obiectivelor şi a calendarului cercetării
III.3. Etapele studierii textului literar în gimnaziu
III.4. Prezentarea metodelor şi tehnicilor de predare a nuvelei în gimnaziu
III.5. Analiza documentelor şcolare
III.6. Metode de cunoaştere a colectivelor de elevi
III.7. Metode de colectare a datelor cercetării
III.8. Derularea cercetării
III.9. Prelucrarea statistică a datelor
III.10. Concluzii ale experimentului
Se ştie că la ora actuală se citeşte din ce în ce mai puţin. Condiţiile care au determinat îndepărtarea tinerilor de lectură sunt cunoscute tuturor. Trăim într-un secol al vitezei, deci accesul la internet şi la informaţii este la îndemâna oricui. E mult mai util să dai un click şi să obţii informaţiile necesare în locul unei lecturi cronofage. În asemenea situaţii, profesorul de literatură română nu poate face abstracţie de schimbările majore. Acesta trebuie să se adapteze la noile situaţii şi să joace un rol în fiecare oră. Va fi pentru elevii săi un regizor care va încerca să-i atragă spre lumea lecturii.


Structurată în trei capitole, lucrarea va urmări, începând cu primul capitol, să evidenţieze locul nuvelei în istoria literaturii române, indicând promotorii: Costache Negruzzi, Ioan Slavici I. L. Caragiale, Fănuş Neagu şi tipurile de nuvele întâlnite în gimnaziu: nuvela istorică, nuvela realistă, nuvela psihologică și nuvela fantastică.
Nuvela este o naraţiune în proză constituită pe baza unui singur fir narativ și a unui conflict unic, concentrat, de regulă, în jurul personajului principal - protagonistul. Spre deosebire de povestire, cu care este adeseori asemănată, nuvela se distinge printr-o relativă obiectivitate în prezentarea faptelor epice și printr-o mai mare atenţie acordată personajului.
Di Francia, un teoretician literar italian scria că meritul nuvelistului constă tocmai în capacitatea de a ști să aleagă subiecte interesante, să le adapteze cu abilitate scopurilor sale și, mai ales, să imprime semnătura de neșters a stilului, culturii și artei lui asupra unei materii care, înainte să încapă pe mâinile sale, fie nu avea o fizionomie proprie, fie avea una foarte diferită.
În forma actuală, specia a apărut în Renaștere, părintele ei fiind considerat G. Boccaccio. Specia cunoaște o perioadă de maximă înflorire în romantism, apoi în realism și naturalism, ducând la nuanţarea și diversificarea modelului originar: filosofică, fantastică, istorică, realistă, psihologică, umanistă, de moravuri etc.
Arta nuvelistului constă în a sugera cât mai multă viaţă într-un spaţiu relativ restrâns și cu economie de mijloace
În literatura română, nuvela a cunoscut forme diferite de exprimare, în funcţie de curentul literar și de epoca în care a fost creată: istorică (C. Negruzzi, Alexandru Lăpusneanul), romantică (M. Eminescu, Sărmanul Dionis), realistă (I. Slavici, Moara cu noroc), fantastică (M. Eliade, La țigănci), psihologică (I.L. Caragiale, În vreme de război), naturalistă (B. Ștefanescu-Delavrancea, Zobie), postmodernă (M. Nedelciu, Aventuri într-o curte interioară).
Concluzii

Sub aspect formativ: le-a dezvoltat gândirea, imaginaţia şi capacitatea de comunicare.
Sub aspect cognitiv: le-a îmbogăţit orizontul de cultură, mişcându-i pe verticale temporale şi orizontale spaţiale distincte, prezentându-le evenimente din existenţa universului, a comunităţilor umane şi a indivizilor.
În cel de-al doilea capitol se va realiza o teoretizare a lecturii. Pentru a transforma elevii în buni cititori este nevoie de o viziune integratoare, de o regie, de o „punere în scenă”, regizorul aşteptat devenind profesorul, iar primul pas al acestei puneri în scenă este clarificarea ţintelor lecturii în şcoală, a competenţelor şi atitudinilor pe care profesorul îşi propune, conform programei, să le formeze prin studiul literaturii.
Principiul după care se conduce procesul de predare-învăţare este acela care presupune participarea activă și conștientă a elevului la asimilarea cunoștinţelor și formarea personalităţii sale. Acest lucru se referă la dezvoltarea unor strategii cognitive concomitent cu însușirea conceptelor știinţifice fundamentale.
Într-o formulare succintă putem spune că predarea este concomitent tehnică și artă. Ca tehnică ea poate fi învăţată și perfecţionată prin efort, în condiţiile unei pregătiri sistematice și în activitatea practică de la catedră; ca artă este mai degrabă un har și poate fi nuanţată și îmbogăţită cu noi elemente de exprimare.
Mai mult decât atât, în didactica actuală se abordează noţiuni precum predare integrată și predare interdisciplinară.
Actul lecturii presupune existenţa unei relaţii active între cititor și text, în care cititorul este în întregime implicat, cu întreaga sa cultură, cu mediul social în care trăiește, cu dispoziţiile psihologice ale momentului.
Având în vedere relaţia cititor-text, J. Langer, R. Scholes și D. Barnes au realizat trei scenarii de lectură.
Pornind de la cele trei modele se poate contura un model didactic complet, cuprinzând trei mari etape:
prelectura
,
lectura propriu-zisă
şi
postlectura.

Lectura din afara clasei
Însușirea unei culturi temeinice, ca suport spiritual al vieţii, nu se poate realiza decât prin realizarea unei lecturi globale. Lecturile elevilor se pot grupa în lecturi obligatorii și lecturi facultative. Lecturile facultative se pot împărţi în lecturi particulare și extrașcolare.
Lectura şi mass-media
Referindu-se la paralelismul dintre lectura propriu-zisă, alfabetică, și lectura iconică intermediată de cinematograf sau TV, Paul Cornea formulează următoarea concluzie: Pentru a înţelege adecvat diferenţa dintre cele două demersuri, trebuie să recurgem la termeni calitativi, nu cantitativi. Un travaliu intelectual se desfășoară în ambele cazuri, deosebirea e că direcţia comprehensiunii în roman e de la abstract spre concret, iar în film de la concret la abstract. Limbajul iconic e direct, limbajul scriptic e mediat.

Tehnologia reinventează lectura
Nici televizorul, nici internetul nu sunt, prin natura lor, dușmani ai lecturii; numai frecventarea lor necorespunzătoare poate sabota lectura și dragostea de carte. Dimpotrivă, o frecventare inteligentă pe internet poate stimula considerabil gustul lecturii, conducându-ne la concluzia că revoluţia electronică are capacitatea de a contribui substanţial la culturalizarea publicului. Dar pentru asta este nevoie de o educaţie pe care școala în primul rând este capabilă s-o asigure.
Capitolul al treilea este consacrat cercetării ştiinţifice asupra scenariilor didactice ameliorative în predarea nuvelei. Principala funcţie a predării este aceea de a prezenta cunoştinţele noi elevilor. În acest scop, profesorul este cel care poate experimenta metode diverse pentru a ajunge la sensibilitatea educabilului şi astfel vocaţia sa pedagogică să se realizeze.
Având în vedere tema pe care ne-am propus să o tratăm în lucrarea de faţă, am stabilit pentru partea de cercetare următoarea ipoteză: dacă se utilizează diferite tipuri de itemi, pentru rezolvarea cărora elevii sunt antrenaţi prin metode tradiţionale îmbinate cu metode moderne, se obţin rezultate superioare faţă de cele obţinute doar prin aplicarea unor metode tradiţionale.

OBIECTIVELE CERCETĂRII
Calendarul cercetării
Pentru validarea ipotezei se au în vedere următoarele obiective:
Stimularea implicării active a elevilor în sarcina didactică;
Exersarea capacităţilor de analiză ale elevilor;
Stimularea iniţiativei elevilor în rezolvarea sarcinilor de lucru;
Asigurarea unui demers interactiv al actului de predare-învăţare;
Valorificarea potenţialului creativ al elevilor;
Dezvoltarea gândirii critice a elevilor;
Încurajarea autonomiei elevului şi promovarea învăţământului prin cooperare.
Vom pleca de la premisa că predarea tradiţională în sensul în care profesorul ţine o prelegere, face o demonstraţie, iar rolul elevilor este acela de a urmări, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.
Cercetarea s-a desfășurat pe parcursul anului școlar 2012-2013, la clasele a VII-a A și a VII-a B, din cadrul Școlii Gimnaziale Nicolae Iorga Dersca.
BIBLIOGRAFIE
Derularea cercetării
În cadrul orelor de literatură, de la clasele a VII-a A și a VII-a B, am observat că folosirea permanentă a metodelor tradiţionale conduce la un apetit scăzut pentru lectura literară, la o comprehensiune lentă a textelor propuse, la o incapacitate de comunicare, la o exprimare greoaie şi incoerentă, deficienţe care conduc la rezultate scăzute la examenele de final de ciclu.
Am ales ca suport al cercetării propuse unitatea de conţinut referitoare la nuvelă. La clasa a VII-a A, considerată clasă experimentală, am utilizat cu precădere metode activ-participative în cadrul lecţiilor curente de literatură și folosirea tehnicilor de exersare a lecturii.


Pentru a observa mai clar efectul produs de introducerea acestor mijloace didactice, am ales drept clasă - martor, clasa a - VII-a B căreia i s-a predat folosind doar metode tradiţionale. Am realizat un studiu comparativ al rezultatelor obţinute de elevii acestor clase reprezentat grafic prin poligonul frecvenţelor, diagrama procentuală și curba Laplace-Gauss.

Metode de cunoaştere a colectivelor de elevi
Prelucrarea statistică a datelor
Prelectura
, numită și lectură mediatoare, reprezintă orizontul de așteptare pe care cititorul și-l formează în urma contactului direct cu cartea/opera. Elevul trebuie să știe, în primul rând unde să caute o anumită informaţie. Între cititor și text se interpune un câmp intermediar care modelează orientarea și stilul receptării individuale. Este ceea ce Paul Cornea numește
avantext
. Pe de altă parte, același autor evidenţiază existenţa unui alt factor cu rol important în selectarea viitoarei lecturi, și anume
paratextul
. Elementele paratextuale sunt: ambalajul (coperte; numele editurii, al colecţiei; numele autorului; precizări referitoare la gen – roman de dragoste, poliţist, SF, povestiri, etc.; existenţa unor subtitluri, a unor motto-uri; diverse inserturi editoriale – o banderolă, recomandări de pe ultima copertă etc.), titlul, vecinătăţile (o poezie într-un volum, o povestire într-o culegere, un roman faţă de seria celor precedente etc.), prefeţe, postfeţe, rezumatul sau sumarul, citatul. Înainte de lectura propriu-zisă a unei cărţi, se formează în jurul ei rumoarea, ca sumă a tuturor informaţiilor despre aceasta, obţinute din diverse surse: școală, părerile celorlalţi, critica literară.

Lectura propriu-zisă
cuprinde lectura textului și aplicarea tehnicilor de lectură care-i permit cititorului să-l înţeleagă, în funcţie de intenţia de lectură. Aici se pot identifica două subetape: lectura inocentă și lectura explicativă.

Lectura inocentă
reprezintă primul contact cu textul. Acesta se poate realiza fie prin lectura în gând, fie prin ascultarea unei lecturi expresive realizate de altcineva. Principala funcţie a acestui tip de lectură este faptul că oferă elemente de trăire afectivă, de plăcere.

Lectura explicativă
este etapa intermediară între lectura inocentă și lectura interpretativă, etapă în care se stabilește ce și cum spune textul. Se pot identifica următorii pași: recitirea (prin diferite tehnici: citire în lanţ, citire selectivă, citire pe roluri, citire orientată), înţelegerea sensurilor literare (se poate face înainte de lectura textului, înainte de discuţiile pe marginea textului sau după etapa de receptare sensibilă) și identificarea cuvintelor care introduc ambiguitate – premeditat sau nepremeditat. Se face apel la indicii referenţiali, textuali și gramaticali. Discursul didactic trebuie să favorizeze descoperirea de sensuri, semnificaţii, alegorii.

Postlectura
reprezintă etapa în care se meditează asupra celor citite și se organizează achiziţiile.

Lectura interpretativă
este un mod de a produce text despre text, după înţelegerea referenţială. Prin acest tip de lectură se urmărește stabilirea unor aspecte legate de opera literară precum sesizarea instanţelor lecturii, reliefarea temei, a planului de idei, a elementelor de construcţie specifice operei epice/lirice/dramatice sau pentru încadrarea într-un curent, pentru realizarea de corelaţii între opere, între autori etc.
Lectura evaluativă
presupune exprimarea gusturilor și a opiniilor cititorului faţă de text, a legăturilor personale pe care le stabilește cu acesta prin experienţele de viaţă sau de lectură a altor texte.
Lectura critică
trebuie privită ca un mod de a produce text împotriva textului, cu orientare înspre instituirea unei perspective critice, a unei vederi de deasupra, o distanţare faţă de text.
Niveluri de înţelegere
Chestionar de evaluare a capacităţilor metacognitive
Chestionar de evaluare a lecturii
În cercetările lui Hahn, elevii care au obţinut la chestionarul de evaluare a capacităţilor metacognitive un rezultat sub medie (M= 3, 4) au fost plasaţi în grupa elevilor slabi în metacogniţie. La clasa martor s-au obţinut 7 rezultate peste medie, 3 rezultate medii și 2 rezultate sub medie, de unde rezultă că unii elevii din această clasă și-au dezvoltat până la această vârstă capacităţile metacognitive, în timp ce alţii mai au nevoie de exersare a lecturii intensive. Rezultatele obţinute de elevii din clasa experimentală sunt următoarele: 11 elevi au obţinut rezultate peste medie, 2 elevi au obţinut 3, respectiv 4 puncte, iar patru elevi au obţinut rezultate sub medie. Concluzia la care s-a ajuns în urma analizei rezultatelor este aceeași ca și pentru clasa martor.
În urma aplicării chestionarului de evaluare a lecturii, se pot trage următoarele concluzii:
- majoritatea elevilor au încredere în selecţiile făcute de cei avizaţi în ceea ce privește alegerea textelor de studiat în timpul orelor de literatură, respectiv de către profesori sau autori de manuale;
- elevii sunt interesaţi mai mult de cărţile care le oferă acţiune intensă, personaje active în desfășurarea acţiunii;
- elevii își doresc ca textele studiate în continuare să îndeplinească aceste condiţii;
- în timpul lecturii unii elevi au folosit strategii de lectură ca: au alcătuit rezumatul textului, au realizat fișe de lectură, au subliniat unele cuvinte pentru a le reţine sau pentru a le căuta în dicţionar ulterior;
- alţi elevi au spus că nu au folosit strategiile de lectură învăţate, deoarece li s-a părut că nu sunt necesare și că durează prea mult acest procedeu.

Analizând rezultatele înregistrate în grafic, se constată că, la testul iniţial, doi elevi, adică 18% din total, au obţinut nota 4, doi elevi au obţinut nota 5, un elev, adică 9%, a obţinut nota 6, patru elevi, adică 36%, au obţinut nota 7, iar doi elevi au obţinut nota 8. Media aritmetică a notelor obţinute la clasa martor, la testul iniţial este 7,55.
La clasa experimentală, conform graficului, patru elevi, adică 22% din total, au obţinut nota 4, un elev (6%) a obţinut nota 5, doi elevi (11%) au obţinut nota 6, patru elevi au obţinut nota 7, un elev a obţinut nota 8, iar şase elevi au obţinut nota 9. Media pe clasă a fost 7,23.
Etapele studierii textului literar în ciclul gimnazial:
Lectura operei literare;
Conversaţia de orientare;
Explicarea cuvintelor și a expresiilor necunoscute întâlnite în text;
Elaborarea planurilor de text;
Reproducerea conţinutului textului literar;
Caracterizarea personajelor.

Metode și tehnici de predare a nuvelei în gimnaziu
Exerciţiile de încălzire, numite și exerciţii de spargere a gheţii (ice-breaking)
Brainstormingul
Votaţi un citat
Metoda piramidei
Bulgărele de zăpadă
Anticipări
Prelegerea intensificată
Cvintetul
Scaunul autorului
Ciorchinele
Pălăriile gânditoare
Frisco
Diagrama Venn
Eseul de cinci minute
Metoda cubului
Metoda horoscopului
Metoda cadranelor
Lectura și rezumarea unui text în perechi
Jurnalistul cameleon
Stabilirea succesiunii evenimentelor
Explozia stelară (starbursting)
Test iniţial
Media pe clasă -
7,55
Test final
Media pe clasă -
6,7
Analiză comparativă - clasa experimentală
Test iniţial
Media pe clasă -
7,23
Test final
Media pe clasă -
7,37
În urma prelucrării testelor finale, se constată că la clasa martor se înregistrează o scădere a mediei, ca urmare a predării folosind doar metode tradiţionale, în timp ce la clasa experimentală se înregistrează un progres, datorită îmbinării metodelor tradiţionale cu cele moderne.
Interpretarea rezultatelor a condus la confirmarea ipotezei de lucru: utilizarea metodelor activ-participative și a tehnicilor de lectură a contribuit la optimizarea procesului instructiv-educativ prin contribuţia sa la dezvoltarea personalităţii elevilor din mai multe puncte de vedere
Sub aspect educativ: le-a oferit exemple de conduită morală superioară, le-a prezentat cazuri de comportamente care-i îndeamnă la reflecţii, pentru a distinge binele de rău şi a urma binele.

Opera
Caragiale, I. L.- Nuvele, Editura Gramar, București, 2007
Neagu, Fănuș - Dincolo de nisipuri, Editura Academiei Române, București, 2007
Negruzzi, C. – Alexandru Lăpușneanul, Editura Demiurg, Iași, 2008
Slavici, Ioan – Nuvele, Editura Corint, București, 2002


Referinţe critice
Călinescu, Alexandru,
Caragiale sau vârsta modernă a literaturii
, Ediţia a II-a, Editura Institutul European, Iași, 2000
Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1986
Cioculescu, Șerban, Caragialiana, Editura Eminescu, București, 1974
Cornea, Paul, De la Alecsandrescu la Eminescu, Editura pentru Literatură, București 1966
Dimisianu, Gabriel, Introducere în opera lui Constantin Negruzzi, Editura Cartea Românească, București, 2007
Ibrăileanu, G., Studii literare, Editura Albatros, Bucureşti, 1976
Iosifescu, Silvian, Istoria literaturii române, vol. III, Editura Academiei Române, București, 1973
Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008
Micu, D. Scurtă istorie a literaturii române Vol. III. Editura Iriana, Bucureşti, 1996
Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, Editura pentru literatură, București, 1968
Negoiţescu, Ion, Istoria literaturii române.1800-1945, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Papadima, Ov., Istoria literaturii române, vol III, Editura Academiei Române, București, 1973
Papu, Edgar, Din clasicii noștri, Editura Eminescu, București , 1977
Piru, Alexandru, Costache Negruzzi, Editura Tineretului, Bucuresti, 1966
Piru, Alexandru, Valori clasice, Editura Albatros, București, 1978
Piru, Alexandru, Varia, vol II, Editura Eminescu, București, 1973
Popescu, Magdalena, Slavici, Editura Cartea Românească, București, 1977
Rotaru, Ion, Analize literare și stilistice, Editura Ion Creangă, București, 1972
Simion, E. Scriitori români de azi, Vol. III. Editura Litera, Chişinău, 1998
Slavici, Ioan, Lumea prin care am trecut, Editura Institutului Cultural Român, București 2004
Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, Editura Gramar, București, 2002

Bibliografie metodică
Cerghit, I. (coord.), Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001
Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Polirom, Iași, 1998
Costea,Octavia, Didactica lecturii – o abordare funcţională, Editura Institutul European, Iași, 2006
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, Editura Emia, Deva, 2011,
Eftenie, N., Metodica studierii limbii şi literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000
Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ediția a IV-a, Editura Paralela 45, Pitești 2008
Ilie, Emanuela, Didactica literaturii române, Editura Polirom, Iași 2008
Joiţa, Elena, Pedagogie și elemente de psihologie Școlară, Editura Arves, Craiova, 2008
Nicola, I., Tratat de pedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
Pamfil, Alina, Limba şi literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, 2007
Parfene, C., Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Ghid teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iaşi, 1999
Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Corint, București, 2010
Secrieru, Mihaela, Didactica limbii române, Editura StudIS, Iași 2008
Șchiopu, Constantin, Metodica predării literaturii române, Editura Carminis Educaţional, Pitești, 2009


Analiză comparativă - clasa martor
Scopul principal al activităţilor de lectură a fost dezvoltarea gustului pentru citit, căruia i
s-au adăugat şi stimularea interesului pentru cunoaşterea realităţii, sporirea volumului informativ, îmbogăţirea vieţii sufleteşti, cultivarea trăsăturilor morale pozitive.
Full transcript