Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

prezentare toni NCPC

conferinta constanta
by

Alexandru Paul Dimitriu

on 13 February 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of prezentare toni NCPC

Renuntarea la drept Perimarea
cererii Renuntarea la judecata Sediul materiei - art. 406-407 NCPC Sediul materiei - 408-410 NCPC Renuntarea la drept Perimarea cererii Titularul cererii de renuntare.
Reclamantul, paratul care formuleaza cerere reconventionala, intervenientul principal Elemente de noutate

Spre deosebire de vechea reglementare (art. 247 CPC din 1865) care nu avea în vedere decât renunţarea la drept în prima instanţă şi în apel, actuala reglementare consacră in mod expres posibilitatea renunţării la drept inclusiv în căile extraordinare de atac. Renuntarea la judecata Titularul cererii de renuntare:
reclamantul,
paratul care formuleaza cerere reconventionala,
intervenientul principal Elemente de noutate:
Spre deosebire de vechea reglementare [art. 246 alin. (4) CPC din 1865], CPC restrânge termenul în care reclamantul poate renunţa la cererea sa fără ca actul său de dispoziţie să poată fi influenţat de poziţia părţii adverse.
Totodata, CPC, prevede în mod expres posibilitatea renunţării la judecata atât în apel cât şi în căile extraordinare de atac, caz în care instanța va lua act de renunţare şi va dispune anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. Suspendarea
judecatii Cand se poate renunta la drept

Spre deosebire de renunțarea la judecată care permite reclamantului să introducă o nouă cerere de chemare în judecată având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, renunţarea la însuşi dreptul pretins îl pune pe pârât în afara pericolului de a mai fi chemat în judecată pentru valorificarea respectivului drept. Aceasta este şi raţiunea pentru care renunţarea la drept operează in tot cursul procesului fără a fi necesar acordul pârâtului în acest sens. Suspendarea judecatii Cheltuielile de judecata Cheltuielile
de judecata Vă mulţumesc!

Avocat partener Catalin Antonache Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii -Modalitatea de renuntare la judecata.
Pentru protejarea intereselor părţii, legea impune ca o atare cerere să fie făcută ori personal ori prin mandatar cu procură specială (art. 81 NCPC) în acest sens.
În condiţiile în care sunt îndeplinite aceste cerinţe cu privire la titularul cererii, renunţarea va putea fi făcută atât verbal, în faţa instanţei de judecată, cât prin cerere scrisă, chiar şi sub semnătură privată. -Cand se poate renunta la judecata Cai de atac:
Hotărârea prin care se constată renunţarea la judecată este supusă recursului, cu excepţia situaţiei în care renunţarea are loc în faţa unei secţii a ICCJ, când hotărârea va fi definitivă.
Cererea de renuntare la judecata poate fi promovata oricand.
În funcţie de momentul procesual ales de parte, implicaţiile cererii de renunţare vor fi diferite:
In cazul în care cererea de renunţare se formuleaza după comunicarea cerii de chemare în judecată către parat, acesta din urma poate să solicite obligarea reclamantului renunțător la plata cheltuielilor de judecată.
In cazul în care cererea de renunţare se formuleaza fie la primul termen la care părţile sunt legal citate, fie ulterior, renunţarea va avea efect doar dacă pârâtul îşi va exprima, expres sau tacit, acordul cu privire la respectiva cerere. Modalitatea de renuntare la drept
NCPC prevede atat posibilitatea renunţării verbale, în şedinţa de judecată, precum şi pe cea a renunţării prin act autentic. Cai de atac

Hotărârea prin care se ia act de renunţare este susceptibilă de recurs care se va judeca de către instanța ierarhic superioară. Întrucât ICCJ este instanța de la vârful sistemului judiciar, în cazul în care renunţarea are loc în faţa unei secţii a ICCJ, recursul se judecă de Completul de 5 judecători, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 410 NCPC Sediul materiei art. 411-415 CPC Suspendarea voluntară Cazurile de suspendare voluntara

amandoua partile solicita instantei suspendarea cauzei
niciuna dintre parti nu se infatiseaza la strigarea cauzei Suspendarea de drept Cazurilor de suspendare de drept prevăzute de fostul art. 243 CPC din 1865 le-au fost adăugate prin NCPC, alte două situaţii nereglementate până în prezent de procedura de drept comun în materie civilă: situaţia în care judecarea cauzelor se suspendă când persoana juridică este dizolvată, până la desemnarea lichidatorului, precum şi cea în care instanța formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană.
Procedura întrebărilor preliminare, instituită de art. 267 TFUE, are rolul obţinerii unei interpretări unitare a dreptului uniunii europene, singura în măsură să ofere conţinutul adecvat noţiunilor autonome ale dreptului uniunii europene fiind CJUE. Suspendarea facultativă Cazurile de suspendare facultativa prevazute de art. 413 CPC:
1. dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;
2. s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel Instanţa va trebui, în funcţie de împrejurările concrete ale pricinii, să dispună suspendarea în situaţiile în care există riscul pronunţării unor hotărâri contradictorii. Faptul că instanţa nu este însă obligată să pronunţe soluţia suspendării va da acesteia posibilitatea de a aprecia şi dacă nu cumva litigiul în temeiul căruia se solicită suspendarea este declanşat în scop pur șicanator, pentru a tergiversa soluţionarea cauzei a cărei sistare se solicită. Enumerarea cazurilor de suspendare facultativa nu este una limitativă. Un asemenea caz este prevăzut chiar de art. 307 NCPC care reglementează suspendarea procesului şi sesizarea parchetului în situaţia de denunţare ca fals a unui înscris. Tot un caz de suspendare facultativă este prevăzute şi prin dispoziţiile art. 520 alin. (4) NCPC care instituie posibilitatea suspendării unor cauze similare în cazul sesizării (într-o altă cauză) ICCJ în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Suspendarea pe care o dispune instanța va dura, până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă. Instanta poate reveni motivat asupra suspendării:
- în situaţia în care urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză.
- în situaţia în care constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluţionarea acestuia. Hotărârea de suspendare.
Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.
NCPC aduce un important element de noutate în ceea ce priveşte atacarea încheierilor prin care se dispune suspendarea: posibilitatea atacării cu recurs a încheierilor de suspendare pronunţate în etapa procesuală a recursului. Vor fi însă exceptate de la calea de atac a recursului acele încheieri prin care ICCJ dispune suspendarea. Judecata cauzei suspendate se reia:
1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;
2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6;
3. în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene;
4. prin alte modalităţi prevăzute de lege. Sediul materiei: art. 416-423 NCPC Cererile supuse perimării:
Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Acelaşi termen de perimare este reglementat şi în materie de executare silită (art. 696 NCPC) Întreruperea cursului perimării.
Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Suspendarea cursului perimării.
Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413 (suspendare facultativa), precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţa a părţilor în judecată.
În cazurile prevăzute la art. 412 (suspendare de drept), cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.
Perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege. Procedura perimării.
Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.
Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie în camera de consiliu sau în şedinţă publică.
Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanța de apel.
Indiferent dacă constatarea perimării va opera din oficiu ori la cererea părţii interesate, instanța, repunând cauza pe rol în sensul arătat, va trebui să citeze părţile pentru ca aspectele legate de îndeplinirea condiţiilor necesare intervenirii perimării să fie discutate în condiţii de contradictorialitate (art. 14 NCPC). Hotărârea de perimare.
Dacă instanța constată că perimarea nu a intervenit, pronunţă o încheiere care poate fi atacată odată cu fondul procesului.
Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători. Efectele perimării.
Perimarea lipseşte de efect toate actele de procedură făcute în acea instanță.
Când însă se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanță socoteşte că nu este necesară refacerea lor.
Odată cu constatarea perimării, prin hotărâre rămasă definitivă, dispare inclusiv efectul întreruptiv de prescripţie pe care art. 2537 pct. 2 NCC îl conferă introducerii cererii de chemare în judecată. Perimarea instanţei.
Orice cerere adresată unei instanțe şi care a rămas în nelucrare timp de 10 ani se perimă de drept, chiar în lipsa unor motive imputabile părţii. Dispoziţiile art. 420 se aplică în mod corespunzător. Art. 696
Termenul de perimare
(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perima de drept.
(2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului. Art. 81
Limitele reprezentării. Continuarea judecării procesului
(1) Renunţarea la judecată sau la dreptul dedus judecăţii, achiesarea la hotărârea pronunţată, încheierea unei tranzacţii, precum şi orice alte acte procedurale de dispoziţie nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviinţarea prealabilă a instanţei sau a autorităţii administrative competente.
(2) Actele procedurale de dispoziţie prevăzute la alin. (1), făcute în orice proces de reprezentanţii minorilor, ai persoanelor puse sub interdicţie şi ai dispăruţilor, nu vor împiedica judecarea cauzei, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acestor persoane. Art. 246

(4)Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi. Indreptarea hotararii

Sediul materiei: art. 442 NCPC Legiuitorul nu a prevăzut un termen în care poate fi cerută îndreptarea hotărârii, o astfel de solicitare putând fi promovată oricând. Erorile, omisiunile precum şi celelalte erori materiale cuprinse in hotarari sau incheieri vor putea fi îndreptate atât la cerere cât şi din oficiu. Judecata cererii de îndreptare va avea loc în camera de consiliu, cu sau fără citarea părţilor. Prin cererea de îndreptare va trebui să se identifice eroarea sau omisiunea care fac obiectul cererii precum şi să se arate care sunt probele din care rezultă greşeala a cărei corectare se solicită.
Dacă în urma depunerii cererii de îndreptare instanța va aprecia că se impune ca părţile să dea anumite lămuriri, se va proceda la citarea acestora. Încheierea prin care se soluţionează cererea de îndreptare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea. Lămurirea hotărârii şi înlăturarea dispoziţiilor contradictorii.
Sediul materiei: art. 443 NCPC Procedura lămuririi hotărârii şi a îndreptării dispoziţiilor contradictorii are în vedere situaţiile în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii respectiv cele în care dispozitivul cuprinde dispoziţii contradictorii. Spre deosebire de îndreptarea hotărârii, care poate opera şi din oficiu, procedura lămuririi se va derula numai la solicitarea părţilor si numai cu citarea acestora. Legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru depunerea cererii de lămurire, însă momentul până la care poate fi promovată o atare cerere trebuie apreciat în corelaţie cu dispoziţiile art. 711 alin. (2) NCPC, care reglementează contestaţia la executare pentru aspecte ce ţin de lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu. In situația în care a fost demarată procedura executării silite, cererea de lămurire nu va mai putea fi promovată în condiţiile prevăzute de art. 443 NCPC, părţile având la îndemână procedura contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 711 alin. (2) NCPC. Spre deosebire de reglementarea anterioară [art. 400 alin. (2) CPC din 1865], în prezent, contestaţia la executare vizând aspecte ce ţin de lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, va putea fi formulată doar dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de textul în discuţie. Completarea hotărârii.
Sediul materiei: art. 444 NCPC Procedura completarii hotararii are in vedere situatiile in care, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale precum şi pe acelea in care instanța a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor. Cererea se poate promova în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat completarea. În privinţa compunerii completului de judecată care va soluţiona cererea de completare, pentru respectarea principiului continuităţii, se impune ca o atare cerere să fie soluţionată chiar de către judecătorii care au pronunţat hotărârea a cărei completare se solicită. Aceasta întrucât, hotărârea ce se va pronunţa asupra cererii de completare rezolvă practic fondul cauzei în limitele aspectului omis iniţial de către instanță. Sediul materiei: art. 451-455 NCPC Cuantumul cheltuielilor de judecată.
Art. 451 (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.
(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).
(4) Nu vor putea fi însă micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1). Dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată va trebui făcută cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, pentru că la acel moment părţile vor putea cunoaşte în totalitate cuantumul cheltuielilor pe care le-au avansat în cauză. Acesta va fi şi momentul până la care părţile pot solicita cheltuieli de judecată deşi, de obicei, cererea de acordare a cheltuielilor se face de către reclamant prin cererea de chemare în judecată şi de pârât prin întâmpinare. Acordarea cheltuielilor de judecată.
Expresie a principiului disponibilităţii reglementat prin dispoziţiile art. 9 NCPC, cheltuielile de judecată nu se vor acorda din oficiu ci doar la solicitarea părţii care a câştigat procesul.
Există situaţii în care instanța va admite numai în parte cererea reclamantului, caz în care aceasta va stabili, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, cuantumul cheltuielilor de judecată la care va fi obligat pârâtul.
Dacă însă pârâtul a formulat cerere reconvenţională, admisă, ca şi cererea reclamantului, numai în parte, instanța va aprecia măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând proceda la compensarea cheltuielilor de judecată acordate. Art. 711
Obiectul contestaţiei
Alin. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Cazurile de suspendare de drept prtevazute de art. 412 NCPC:

1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora

2. prin interdicţia judecătorească sau punerea sub curatelă a unei părţi, până la numirea tutorelui sau curatorului;

3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar;
4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului, până la numirea unui nou tutore sau curator;

5. când persoana juridică este dizolvată, până la desemnarea lichidatorului;

6. prin deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, dacă debitorul trebuie reprezentat, până la numirea administratorului ori lichidatorului judiciar;

7. în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană;
Full transcript