Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Tipuri de argumentare inductiva

No description
by

Irina Taga

on 6 June 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Tipuri de argumentare inductiva

Logica inductiva

Proprietatile
argumentelor inductive

Inductie completa

Inductie incompleta
Urmariti pe parcursul prezentarii acesti termeni pentru a intelege lectia cat mai bine
Termenii cheie
Logica inductivă
se ocupă cu studiul raţionamentelor de la particular la general, adică se ocupă cu studiul argumentelor bazate pe generalizare.

Intr-un argument inductiv concluzia spune mai mult (este mai generală) decât premisele din care a fost obţinută.
Porcul mistreţ este omnivor.
Ursul este omnivor.
Omul este omnivor.
Porcul mistreţ, ursul şi omul sunt (unele) mamifere.

Toate mamiferele sunt omnivore

Francis Bacon (1561-1626) este considerat a fi întemeietorul logicii inductive moderne
Proiect realizat de:
Alexandru Madalina
Sandu Bianca
Cartas Sorana
Leizeruc Diana
Taga Irina
Vornicu Ilinca
Sirbu Oana
Ilascu Alexandra
Bombea Delia
Bombea Alina
Acatrinei Alexandra
Iamandi Stefania

Tipuri de argumentare inductiva
Francis BACON
(1561-1626)

Cancelar al Angliei si filosof, scrie eseuri de morala si politica,
Novum Organum
(1620).
Considera logica stiinta intrebuintarii corecte a intelectului, ea constituind o stiinta mai abstracta decat orice alta stiinta.
Proprietatile argumentelor inductive
Principalele tipuri de argumentare inductiva
Inducţia completă este, în fond, o argumentare deductivă care presupune că:
1. Există o clasă de obiecte al cărei număr de elemente nu este mare (clasă finită);
2. Fiecare obiect/element al clasei poate să fie examinat (individual);
3. Fiecare obiect/element al clasei are o anumită proprietate;
4. Se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva proprietate.


Inductia completa
Observaţia este un procedeu utilizat în cunoaşterea ştiinţifică ce constă în contemplarea metodică şi intenţională (într-un anumit scop) a unui obiect sau a unui proces.
Observatia
a1 este P
a2 este P
.
.
.
an este P
a1, a2, …, an sunt unii S

(Probabil) Toti S sunt P

Inductia incompleta (amplificatoare)
Inducția incompletă este o modalitate de raționament ipotetic, deoarece, deși, premisele sunt adevărate, concluzia rămâne totuși probabilă, motiv pentru care poate fi numită ipoteză. Trecerea de la un număr determinat de cazuri la toate cazurile „amplifică” concluzia care rămâne probabilă, deoarece inducția incompletă respectă principiul identității, non-contradicției terțului exclus, însă ea nu poate satisface în întregime principiul rațiunii suficiente (prin aria lor de cuprindere limitată, premisele, deși adevărate, nu pot constitui un temei suficient pentru concluzie).


Un rol important îl au condițiile care măresc probabilitatea concluziei. Astfel, simpla enumerare a unui număr mic de cazuri nu este suficientă pentru a descoperi conexiunile existente, trebuie ca numărul cazurilor studiate să fie cât mai mare, cazurile nu trebuie selectate la întâmplare, ci trebuie alese cazuri semnificative pentru fenomenul studiat. (J.E. Creighton)
Inductia prin simpla
enumerare
Inductia stiintifica
Vom distinge între observaţia întâmplătoare şi cea ştiinţifică (pe care am definit-o mai sus).

Observaţia poate fi
simplă
(realizată cu ajutorul organelor de simţ) sau
complexă
(realizată cu ajutorul unor aparate care prelungesc performanţele organelor noastre de simţ şi care sunt utilizate pentru înregistrarea şi măsurarea datelor). Fiecare etapă a observaţiei trebuie să se încheie cu înregistrarea şi clasificarea datelor obţinute.
Inducţia ştiinţifică este o inducţie bazată pe reguli bine determinate, pe utilizarea observaţiei riguros organizate, a experimentului ştiinţific şi a unor metode speciale de cercetare inductivă ( numite şi metode cauzale).

Ea tinde să stabilească că ceea ce se repetă la fel într-un număr mai mic sau mai mare de cazuri este în acelaşi timp şi necesar.


În cunoaşterea ştiinţifică,
observaţia
se îmbină cu
experimental ştiinţific
care constă în provocarea deliberată a unor procese direct legate de fenomenul studiat.

Există situaţii în care folosirea experimentului în sens strict nu este posibilă (ex. fenomenele cosmice nu pot fi provocate, ci cel mult stimulate, modelate).
Dacă ne interesează eficienţa experimentului în cunoaşterea ştiinţifică, acesta trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
1. Se alege un grup (eşantion) reprezentativ pentru fenomenul studiat şi se împarte în două grupuri egale a şi b, unul dintre grupuri fiind grup de control;
2. Cele două grupuri se formează înainte de debutul experimentului independent de orice prejudecăţi referitoare la ele;

1) Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a fost obținută (în timp ce fiecare premisă vorbește despre un anumit mamifer care are proprietatea de a fi omnivor, concluzia este mai generala decât fiecare dintre premisele din care a fost obținută afirmând că toate mamiferele sunt omnivore).
Din acest exemplu, pot fi observate proprietățile argumentelor inductive ->
2) Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost obținută (chiar dacă premisele sunt adevărate nu putem fi sigur de adevărul concluziei, adică premisele nu constituie un temei suficient pentru concluzie, concluzia rămânând, totuși, probabilă).
Inducția incompletă (amplificatoare) este
fundamental deosebită de inducția completă, deoarece se trece de la un număr finit de
cazuri la un număr infinit de cazuri
(sau chiar dacă clasa de obiecte este finită,
numărul de elemente este prea mare pentru
a putea fi cercetată element cu element ca în cazul inducției complete). Acesta este motivul pentru care se numește și “inducție amplificatoare sau incompletă”, deoarece presupunem că numărul elementelor dintr-o clasă de obiecte depășește posibilitățile noastre de cercetare, vom examina un număr finit de cazuri și vom conchide că întreaga clasă are proprietatea P, argumentul având următoarea schemă de inferență:
Inducția prin simplă enumerare este numită și inducție populară, atunci cand se desfășoară la nivelul cunoașterii comune, însă ea se poate desfășura și la nivelul cunoașterii științifice. În primul caz, ea se bazează pe simpla repetare a unor constatări și pe absența oricărui extra-exemplu. Ea nu urmărește descoperirea legăturilor cauzale și, de aceea, gradul de probabilitate al concluziei este foarte redus pentru că există situații când din
premise adevărate
se obțin
concluzii false.

Uneori întâlnim astfel de argumente:„
La ora 10,00 văd strada plină de elevi, așa că elevii chiulesc de la școală” sau „N-am întâlnit încă un om care să fie sincer cu dușmanii lui, așa ca toți oamenii sunt prefăcuți (mincinoși) cu dușmanii lor.”
Eroarea care apare aici se numește „
generalizare pripită
” și este cea mai răspândită, însă poate să se producă și eroarea numită

tratarea simplei succesiuni drept o relație cauzală”
(prejudecățile legate de cifra 13, de întâlnirea cu o pisică neagră,etc.)
3. Mijloacele utilizate vor fi adecvate scopului
urmărit și însușirilor celor două grupuri;
4. Desfășurarea experimentului va fi urmărită pas cu pas, înregistrându-se toate datele, acestea fiind clasificate și analizate pentru eventualele corectări în desfășurarea ulterioară a experimentului;
5. Durata experimentului trebuie să fie convenabilă și adecvată scopului urmărit;
6. Pentru a fi concludent, experimentul trebuie să fie realizat simultan sau succesiv mai multor perechi de clase constituite după criterii diferite.

În cazul argumentării științifice,
plecându-se de la premise adevărate
se obține o concluzie cu un grad mare
de probabilitate datorită utilizării
metodelor de cercetare inductivă
care sunt fundamentale ele însele pe
observație și pe experiment științific.
Definitie
Inductia prin enumerare este cea mai simpla forma de inductie. Ea se bazeaza pe simpla trecere in revista a unui numar cat mai mare de cazuri din care nici unul nu contrazice rezultatul spre care tindem.

Inductia prin simpla enumerare are urmatoarea schema de inferenta ->
Toate cazurile cercetate satisfac proprietatea P si nu se cunoaste nici un caz care sa contrazica aceasta proprietate:

Deci toate cazurile din clasa data satisfac proprietatea P.
1. Toate lebedele sunt albe, pentru ca toate lebedele observate (pana la descoperirea lebedelor negre din Australia) sunt albe.

2. Toate metalele sunt solide, pentru ca toate metalele cunoscute (pana la descoperirea mercurului) sunt solide.
MULTUMIM PENTRU ATENTIE!

Bibliografie:

Manualul de logica cl a IX a
Google imagini
Full transcript