Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Critica literară postbelică

No description
by

Mureşan Mihaela

on 19 May 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Critica literară postbelică

După al Doilea Război Mondial, cel puțin în primele două decenii, critica literară e silită să-și abandoneze funcțiile specifice și să urmeze o direcție improprie cu efecte nefericite asupra creației, receptării și evaluării operei literare. Instituția critică devine un instrument ideologic de "măsurare" a fidelității creației și a devotamentului scriitorului față de doctrină și un model politic.
Începând cu deceniul al șaptelea, critica literară revine, treptat, la funcțiile și la instrumentele ei specifice. Critici aparținând unor generații diferite, indiferent de metoda sau modelul critic din care se revendică, au contribuții individuale semnificative la refacerea autorității principiului estetic în literatură.Câteva sunt sensurile cele mai importante ale demersurilor lor: refacerea imaginii asupra valorilor literare care fuseseră marginalizate datorită unei viziuni deformatoare, afirmarea noilor valori și susținerea acestora de pe pozițiile judecății estetice, sintetizarea celor mai semnificative fenomene sau epoci literare în studii riguroase și relevante.
Critica literară postbelică
Eugen Simion
Și-a făcut studiile secundare la Liceul ”Sfinții Petru si Pavel ” (devenit ”I.L.Caragiale”) din Ploiești , fiind aici coleg cu Nichita Stănescu . A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1957, ca șef de promoție , dar prezența sa ca martor al apărării în procesul intentat unui profesor indezirabil politic (D.D. Panaitescu) îl constrânge la șomaj vreme de cinci ani. Lucrează , în calitate de colaborator ,timp de șapte ani în colectivul ”Eminescu” al Academiei Române , coordonat de Perpessicius.
Debut editorial , cu volumul ”Proza lui Eminescu” (1964) , este unul dintre efectele concrete ale acestei cercetări. Debutul publicistic avusese loc in 1958 , în revista ”Tribuna” , criticul colaborând , în următorii ani , la ”Contemporanul” si ”Gazeta literară” .
Nicolae Manolescu
S-a născut într-o familie de profesori de liceu.În anul 1953, după arestarea părinților săi din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern și a luat numele acestuia, Manolescu.
În 1956 Nicolae Manolescu a absolvit liceul din Sibiu.
În 1962 devine licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București.
În 1974 obține titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din București.
A debutat editorial cu volumul "Lecturi infidele" în anul 1966.
Al Piru
Alexandru Piru se naște în anul 1917,in județul Bacău. A fost critic și istoric literar român, profesor de literatură la Facultatea de Litere a Universității din Bucuresti.
A fost unul dintre asistenții lui George Călinescu, alături de Dinu Pillat și Adrian Marino, pâna la îndepărtarea acestuia din Facultate. A îngrijit re-editarea monumentalei “Istorii a literaturii române de la origini și pâna în prezent”,semnând prefata editiei a doua,publicata in 1982 de Editura Minerva.
Profesorul, Alexandru Piru, s-a stins din viața în anul 1993 la București, la onorabila vârsta de 76 de ani.
S-a format si afirmat la școala exigentă a Jurnalului literar. Înca de la inceput, G. Călinescu remarca la elevul său ambiția “de a se documenta în articole speciale,încet si adânc ,preocupat îndeosebi de stabilirea valorilor. El este un spirit critic tinzând la construcție.”

Critica literară postbelică
În mod firesc însă, în prim-planul criticii literare postbelice s-au impus câteva nume a căror autoritate rezultă atât din susținerea consecventă a unor rubrici de cronică literară, cât și din avengura spațiului de cuprindere a operelor. Astfel îi amintim pe Al. Piru, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Alex. Ștefănescu și Liviu Papadima.
S-a născut la 6 noiembrie 1947 la Lugoj
Tata, Alexandru Ştefănescu a fost inspector financiar, iar mama - Florica Ştefănescu – profesoară de lucru manual.
Şcoala primară şi liceul le-a urmat la Suceava, între 1954-1965.
A fost licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, în 1970.


Alex. Ștefănescu
Liviu Papadima
27 noiembri 1939
Opera
Nicolae Manolescu a publicat peste 40 de volume dintre care se pot aminti cele care sunt considerate cele mai importante:
1966- "Lecturi infidele"
1968-" Metamorfozele poeziei"
1970-" Contradicția lui Maiorescu"
1971-1988-"Teme"
1980-1983-"Arca lui Noe"
1990-"Istoria critică a literaturii române"
1995-"Cărțile au suflet"
1999-"Poeți Romantici"(prima parte din al doilea volum al "Istoriei critice a literaturii române")
2002-"Literatura română postbelică"
2003-"Cititul și scrisul"

Este fiul criticului interbelic Ovidiu Papadima, unul dintre asistenții lui G. Călinescu.
1977-1981-student la Facultatea de Litere (Facultatea de Limba și Literatura Română) din București, specialitatea română-engleză.
1995-1996 a fost bursier al New Europe College din București.
Debutează editorial cu volumul "În livada de cremene", în anul 1981.
n. 1957, București
Opera
Volume individuale:
"Literatură și comunicare. Relația autor – cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă", 1999
"Mai are timpul răbdare?" Studii și eseuri istorie și de critică literară, 2007
Beletristică
"În livada de cremene", 1981,
Ediţii:
"Comediile lui I. L. Caragiale"
"The Canonical Debate. Crossing Disciplinary and Cultural Boundaries",2011
Recenzii
A publicat aproape 100 de recenzii, cele mai multe dintre ele în revista Tribuna României, dar și în România literară.
"Mai are timpul răbdare?", volumul de publicistică al lui Liviu Papadima, apărut la editura Curtea Veche, are un mare avantaj.
Scopurile acestui volumului sunt formulate chiar de autor: "Într-o perioadă agitată de inerente bătălii canonice, revizuiri, lupte generaţioniste sau între modele culturale concurente, întrebarea pe care mi-am pus-o adesea, al cărei ecou răzbate în rândurile acestui volum, a fost: Mai are timpul răbdare? Sau, altfel formulat: Unde ne-a fost trecutul? Unde ne e prezentul? Cum să reaşezăm literatura în timp, fără a recurge nici la foarfeci şi ghilotine, nici la pasta de lipit şi corsetul de ghips?"
În prima secţiune a cărţii, "Texte, scriitori, lecturi", Liviu Papadima înregistrează par­ti­cularităţile stilistice ale unor scriitori importanţi din litera­tura română, surprinzând la fiecare felul cum a fost receptat de critică. Găseşte, în însăşi structura operelor, perspective noi de a-i citi pe autorii pentru care timpul nu mai e un avantaj în apropierea faţă de cititori. Nu propune răsturnări de canon, îndreptările sale vizează mai ales nuanţa, caracteristicile subtile ale creaţiilor.
Creangă e un mare scriitor şi pentru că stăpânea "arta despărţirii": "[...] Creangă scrie splendide pagini despre copilărie şi de-ale copilăriei pentru încântarea adulţilor; aşterne pe hârtie ţărănii potrivite mai cu seamă pentru gustul pricepător al celor cultivaţi."
Când scrie despre Caragiale - specialitatea lui, s-ar putea spune -, o face cu o precizie de chirurg. Se declară împotriva modei "contemporaneizărilor" şi se întreabă, la final, ce se află dincolo de toate interpretările date operei lui Caragiale.
În articolul
Rebreanu versus Rebreanu
, notează diferenţele dintre stilul nuvelelor şi cel al romanelor autorului lui Ion, observând că primele nu anunţau deloc creaţiile epice urmă­toare.Iar când discută receptarea lui Arghezi, observă just că nu a existat niciodată un moment de maximă receptare a operei lui.
În partea a doua a cărţii, "Istoria literară în dialog intercultural", autorul creionează câteva tablouri dense ale teatrului românesc până la cel de-al Doilea Război Mondial şi ale literaturii române din timpuri mai vechi sau mai noi, toate pe un ton echidistant, făcute pentru a fi expuse pentru un public străin, la propriu, de cultura română.
În "Mai are timpul răbdare?", Liviu Papadima survolează aproape întreaga literatură română modernă şi, fără să-şi refuze o anumită pornire didactică, îi cartografiază relieful, uneori până la detalii infinitezimale, ignorate de oricare alt "ochi" critic.

25 mai 1933
Volume publicate
⦁ Proza lui Eminescu, 1964
⦁ Orientări în literatura contemporană, 1965
⦁ Eugen Lovinescu, scepticul mântuit –  1971 (ediția a doua, 1994)
⦁ Scriitori români de azi, I, 1974 (ediția a doua, 1978)
⦁ Scriitori români de azi, II, 1977
⦁ Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediție, 1979, a treia ediție, 1986, a patra ediție, 1999 )
⦁ Dimineața poeților, 1980, (a doua ediție, 1995, a treia ediție, 1998) 
⦁ Întoarcerea autorului, 1981; ediția a II-a, 1993; ediția a III-a, 2005
⦁ Scriitori români de azi, III, 1983
⦁ Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1085, ediția a II-a, 1999
⦁ Scriitori români de azi, IV, 1989
⦁ Moartea lui Mercutio, 1993
⦁ Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994

Opera
"Scriitori români de azi"

În 2008, criticului Nicolae Manolescu i-a apărut „Istoria critică a literaturii române“, cu subtitlul „5 secole de literatură“, care a fost un mare succes editorial al Editurii Paralela 45. Criticul, în vârstă de 75 de ani, s-a documentat aproape 25 de ani pentru scrierea acestei „Istorii critice“, care are 1.528 de pagini.


”Scriitori români de azi” rămâne cartea cea mai caracteristică. Dacă privim ,în totalitate , analizele de poezie ale criticului , ne dăm seama mai bine de un lucru : există în ele o indenegabilă potrivire între obiectul dezvăluit și metoda folosită. Obiectul , de regulă , e un anumit conținut spiritual-afectiv – teme , motive , atitudini, obsesii- și simbolistica în stare să-l traducă. Orientarea spre ”existețial” a criticii îi hotărăște intrumentele , care nu țintește decât atât cât e necesar expresivitatea propriu-zisă, limba , structurile materiale ale discursului , situându-se de obicei in planul valorilor morale, filosofice , ”vitale” , ale liricii. Elementele cu care operează criticul sunt , de aceea, mult mai des acelea individuale , empirice , irepetabile, și care țin de o experiență a ființei , și doar accidental acelea generale, categoriale, recurente, revelând o experință de limbaj. Critica de poezie a lui Eugen Simion reprezintă o variantă personală a criticii profunzimilor, înclinată spre tematism și nu spre structuralism. În alți termeni , nivelul ei privilegiat este conținutul formei și nu forma conținutului. ”

Am ales să vorbesc despre "Scriitori români de azi", volumul IV pentru că enunță scriitor români din perioada 1945-1983, ultimii scriitori studiați de noi la limba română, pe care eu îi consider importanți pentru literatura noastră pentru că sunt originali, chiar dacă au în spate foarte multe modele.
Principalii reprezentanți ai acestui volum sunt Nicolae Labiș, Ana Blandiana, Eugen Uricaru, Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina și Nicolae Iliescu.
Nicolae Labiș : ”Nicolae Labiș reprezintă în poezia românească mitul rimboldian al poetului adolescent.”
”L-am numit, odată , și cred că nu am greșit , buzduganul unei generații . A debutat, (…) in niște vremuri puțin favorabile pentru poezie…”
Ana Blandiana :”Poezia ei , cu adevărat , dansează, are forță și grație ( o grație a ideilor în primul rând) , caută , mai ales la început , materiile sonore și transparente și lasă impresia unui joc superior al spiritului.”
Eugen Uricaru : ” Prin stilul și opțiunile lor tematice, romanele lui Eugen Uricaru se singularizează în literatura din ultimele decenii.”
Mircea Cărtărescu :”Mircea Cărtărescu gândește poezia tînără , s-a văzut , în funcție de conceptele de realism , biografism și post-modernitate . Ochiul liric trebuie să fie în stare să vadă ”concretițea infinitizimală” a obiectului.”
Alexandru Mușina :” O poezie despre proza existenței , discret ironică și sentimentală , pe alocuri ocută și mușcătoare.”
Nicolae Iliescu :”Povestirea este un fragment și , puse laolaltă, fragmentele epice dau o sugestie despre coincidențele temporale și impuritățile realului.”
1917-1982

De-a lungul vietii a publicat o multime de carti, printre care le amintim:
”Literatura romîna veche”, ediția I, 1961
”Literatura romîna premodernă”,1964
“Istoria literaturii romîne de la origini pana in 1830” 1977;
”Istoria literaturii romîne de la început pana astăzi”,1981
” Istoria literaturii române, ediția revizuita de autor, aparut postum, 1993
”Istoria literaturii române”, 1994
”Monografii critice”
”Viața lui G. Ibrăileanu”, 1946
”Opera lui G. Ibrăileanu”, 1959
”Liviu Rebreanu”, 1965
”C. Negruzzi”, 1966
”Ion Eliade Rădulescu”, 1971

Opera

Una dintre cele mai importante cărți a lui Al. Piru este "Istoria literaturii române de la început până azi".
Cartea începe cu " Perioada veche", apoi prezintă "Epoca de tranziție premodernă", urmată de "Perioada modernă", perioada dintre 1893-1918, numind-o "Sfârșit și început de secol", dar și "Perioada contemporană între cele două războaie", nu in ultimul rand prezintă "Literatura română actuală( 1948-1980)".

Am ales să vorbesc despre ultimul capitol al acestei cărţi deoarece literatura română actuală mi se pare un subiect interesant pentru că există multe puncte de vedere divergente referitoare la tematica şi interpretarea acestei.
Poezia acestui capitol este restrânsă într-un subcapitol "Poezia.De la Radu Stanca la Adrian Păunescu" , despre care Al. Piru afirmă că “ Izbește peisajul specific medievalizat , cu castele, turnuri, trubaduri, studenți, alchimiști și fantome, decor potrivit fanteziei romantice, cît despre balade, ele sînt pretexte pentru întîmplari fabuloase, precum cel Fata cu vioara... ”


"Poezia. De la Radu Stanca la Adrian Păunescu"

"Istoria critică a literaturii române "
⦁ Preludiu, 1977
⦁ Jurnal de critic
⦁ Tudor Arghezi interpretat de...,
⦁ Între da şi nu
⦁ Dialog în bibliotecă
⦁ Introducere în opera lui Nichita Stănescu
⦁ Prim-plan
⦁ Istoria literaturii române contemporane (1941-2000)
⦁ Jurnal secret. Noi dezvăluiri, ilustraţii de Florin Ştefănescu
⦁ Cum te poţi rata ca scriitor. Câteva metode sigure şi 250 de cărţi proaste,
⦁ Jurnal secret. Dezvăluiri complete.
⦁ Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări. Viniete de Florin Ştefănescu.
⦁ Cum se fabrică o emoţie, 2010


Opera
"Istoria critică a litraturii române"
Am ales să vorbesc despre capitolul "Contemporanii" deoarece unii oamenii nu ştiu că există şi o literatură contemporană .Am să vorbesc în special despre poeţii acestui volum care, chiar dacă nu sunt atât de bine cunoscuţi ,totuşi, au modernizat literatura prin tema şi viziunea lor despre lume şi prin imaginarul poetic.
O să amintesc doar patru dintre aceştia, pentru "Generaţia '40" l-am ales pe Nicolae Labiş, pentru "Generaţia '60" am ales doi poeţii , Marin Sorescu şi Nichita Stănescu, iar pentru "Generaţia '80" pe Mircea Cărtărescu.
Nicolae Labiş : "Acest copil minune al poeziei..."
Nichita Stănescu:"Probabil cel mai original poet român de după al Doilea Război."
""Necuvintele" lui nu sunt altceva decât cuvintele în deplină libertate."
Marin Sorescu:" era un spirit funciar antidogmatic într-un moment în care apele dogmatismului începeau să se retragă."
Mircea Cărtărescu:"Rareori un poet a fost astfel vorbit de cuvintele sale ca Mircea Cărtărescu. [...] cuvintele ies, țâșnesc curg ca dintr-un corn al abundenței..."

Nicolae Manolescu, despre...

Ștefan Augustin Doinas :” Baladele sale surprind prin actualizarea unor motive mitice , legendare, apocrife, satirice, precum basmul.[...] Acela care nu se temea de nimic[...] Leandru înecat în Helespont pentru Hero, toate cu admirabile versuri descriptive, parnasiene."
Nicolae Labiș : ”O existența meteorică a avut Nicolae Labiș, exprimînd in "Primele iubiri" (1956) tristeţea ieșirii din vîrsta candorii, brutala ncesitate de a trăi prin sacrificiul ființelor inocente , constiința unui destin inedit, plutonie. “
Nichita Stănescu: "încearcă o întoarcere a poeziei din interior spre exterior, o reafirmare a lirismului împotriva anecdoticului şi reportajului, pe urmele lui Eminescu şi Arghezi.”
Ion Barbu: ” Ion Barbu apelează la descînntec şi bocet, imaginând un copil, atras de miracolul vieţii, trezite, la chemarea magică, înainte de vreme, şi compune un poem de o mare candoare, o capodoperă pe tema inocenței si a fragilitații.Presimțea el că în această direcție va fi concurat de Arghezi? ”.



Al. Piru, despre...
Referinte criticie
ANA BLANDIANA: „O lucrare de anvergură ca "Istoria literaturii române contemporane", 1941-2000 de Alex Ştefănescu trezeşte stima înainte de a trezi dorinţa de analiză şi spiritul critic. Şi asta nu numai pentru că este vorba de o construcţie de mari dimensiuni, ci şi pentru că asemenea construcţii nu sunt prea numeroase în zona de obârşie a Meşterului Manole.”
EUGEN SIMION: „Citind Istoria lui Alex Ştefănescu, m-a surprins faptul că, vorbind de scriitorii de azi, criticul nu uită să precizeze, cu o insistenţă pe care nu o înţeleg, cu cine votează aceştia după 1990.”
GHEORGHE GRIGURCU: "Istoria..." lui Alex Ştefănescu? E ca un centaur. Jumătatea omenească ar fi cea a unui remarcabil dar literar, a unei capacităţi de analiză penetrantă pe făgaşul unei fericite individualizări expresive. Jumătatea cabalină ar ţine de «terestritatea» unor prejudecăţi, a unei forţe inerţiale, a unei – să folosim cuvântul adecvat – eugensimionizări.”
Concluzii
Al. Piru rămâne un important critic literar a perioadei postbelice, iar cartea sa este o adevărată "Istorie a literaturii române". Este declarat membru al Academiei Romane postmortem.
Eugen Simion este ( ramane) un critic literar important deoarece ii continua pe Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu si George Calinescu , sustinand cu mijloacele unei critici autonomia esteticului.
Nicolae Manolescu rămâne cel mai important critic literar din perioada neomodernismului şi postmodernismului, "Istoria critică a literaturii române" rămâne cea mai importantă carte a sa.Ea rămâne importantă prin noutăţile pe care le aduce în ceea ce priveşe literatura postbelică.
Alex. Ştefănescu rămâne un critic literar important, care este membru al Uniunii Scriitorilor din România încă din 1977.
Liviu Papadima este unul dintre cei mai tineri critici ai literaturii române şi chiar dacă nu are o "Istorie " a literaturii volumul prezentat este important pentru operele epice româneşti.

Bibliografie
1."Literatura română postbelică", Nicolae Manolescu, editura AULA
2."Istoria critică a literaturii române", Nicolae Manolescu, editura PARALELA 45
3."Mai are timpul răbdare?", Liviu Papadima, editura CURTEA VECHE
4."Istoria literaturii române de la început până azi", Al. Piru, editura UNIVERS
5."Fragmente critice", Eugen Simion, editura UNIVERS ENCICLOPEDIC
6."Scriitori români de azi", Eugen Simion, editura CARTEA ROMÂNEASCĂ
7.http://www.universulcartii.ro/carte/mai-are-timpul-rabdare-studii-si-eseuri-de-istorie-si-critica-literara--i9819
8."Dicţionar biografic al literaturii române(m-z)", Aurel Sasu, editura PARALELA 45
Proiect realizat de:
Mălădean Ana
Mureşan Sorina Mihaela
Stoica Liviu
Terec Bianca
Zaha Raluca
Full transcript