Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Rolul literaturii in perioada pasoptista

No description
by

mama tata

on 9 January 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Rolul literaturii in perioada pasoptista

Reviste
*Curierul romanesc (8 aprilie 1829 si 19 aprilie 1848)-Heliade Radulescu >in Muntenia
Scriitorii pasoptisti
Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice, au ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a patriotismului ardent şi natura - coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura populară şi mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi contestatar sunt câteva trăsături ale scriitorilor paşoptişti.
Idei principale
Definitie
Caracterizată prinr-o puternică manifestare a constiinţei naţionale în toate provinciile romaneşti, perioadă fixată cu aproximaţie între 1830-1860 delimitează o epocă distinctă în evoluţia istorică a literaturii romane, numită în mod curent epoca paşoptistă.
Perioada paşoptistă este o epocă de afirmare a literaturii naţionale.
Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţională, de militare pentru realizarea Unirii.
Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.


Afirmarea romantismului
Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale secolului XVIII în Europa care a durat mare parte din secolul XIX.A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase perioada neoclasică
Rolul literaturii in perioada pasoptista
Trecerea, in evolutia istorica romaneasca, de la secolul luminilor (al XVIII –lea) la secolul natiunilor (al XIX-lea)
Câteva secole de dominaţie otomană, acutizată de peste o sută de ani de fanariotism, situau spiritul public românesc într-o inerţie balcanică şi feudală, de care cu greu se putea elibera. Titu Maiorescu considera că, pana la 1820, lumea românească era cufundată în “barbaria orientală”, fiind trezită ”din letargia ei” de ideile ‘’Revoluţiunii franceze ‘’ care iradiau în toată Europa şi orientată treptat către cultura şi civilizaţia occidentală.
Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, poeţi ce oscilează între romantism şi clasicism.
În al doilea pătrar al veacului al XIX-lea, civilizaţia şi cultura din ţările romane încep să se orienteze spre Occident. Redirecţionarea are două cauze importante: pe de o parte criza Imperiului Otoman, iar pe de altă parte, într-un context mai larg european, trezirea conştiinţei naţionale.
Independenţa politică şi libertatea naţională devin coordonatele fundamentale ale acestei perioade. Epoca paşoptistă marchează începutul literaturii noastre moderne, iar prin opera scriitorilor se instaurează un nou climat literar si o nouă stare de spirit.
Funcţia literaturii nu mai rămane doar aceea de a răspandi cultura, de a “lumina”. Conceptul de literatură include acum noi valenţe: transmiterea emoţiilor estetice, trezirea sentimentului national, educaţia morală, mesianismul social.

Prima jumătate a secolului al XIX-lea reprezintă, în planul succesiunii generaţiilor, trecerea de la boierii vetuşti cu işlic şi şalvari la tinerii bonjurişti care se întorc de la studii din străinătate în haine „evropeneşti” şi aduc ideile revoluţiilor de la 1848 şi proiectele reformării societăţii româneşti şi ale constituirii statului român modern. Apar acum, în limba română, elementele de jargon şi, odată cu aceste tendinţe, creaţiile dramatice cu caracter satiric, “Comodia vremii” sau „Franţuzitele”(1833), de Constantin Faca, ori, ceva mai tarziu, ciclul Chiriţelor al lui Vasile Alecsandri.
În acest cadru istoric, în literatura română se constată un efort de recuperare al unei întarzieri din ce în ce mai vizibile faţă de sensibilitatea europeană, ceea ce a adus la receptarea aproape simultană a influenţelor clasice, iluministe şi romantice, într-un sincretism constatat de multe ori în opera aceluiaşi scriitor. Aşadar, principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.
O direcţie clasică în literatura română cuprinde ultimile decenii ale secolului al XVIII-lea , pană către 1830, incluzând creaţia literară cea mai însemnată a Şcolii Ardelene, “Ţiganiada” lui Ion Budai Deleanu şi poeţi din Principate: Văcăreştii, Costache Conachi, Barbu Paris Mumuleanu, Dimachi, a căror creaţie se încadrează în ceea ce se mai numeşte şi “micul clasicism”-expresie a recuperării influenţelor clasicismului în literatura română.
* Samuil Micu, V.Aron şi Ion Alexi traduc sau adaptează texte din anticii Esop si Xenofon sau din clasicii Marmontel, Klopstok, Mademoiselle de Scudery.
* Poeţii din Molova şi din Ţara Romanească, Văcăreştii, Gheorghe Asachi, se orientează către literatura anacreontică, a fericirii rurale, citand şi din Ovidiu şi Vergiliu, dar şi din italienii Torquatto Tasso, Ariosto, Petrarca, Metastasio.
*Văcăreştii, Mumuleanu, Conachi, scrie, astfel, poezie erotică inspirată din Anacreon şi neoanacreontici, ode şi imnuri patriotice cu motive din mitologie.

Romantismul pătrunde în literatura română după 1830, cu oarecare întârziere, prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu.
Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist, presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”, şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul strigoiului, evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibilă a timpului, omul nemuritor, nopţile, titanismul, natura, geniul, ierarhia divină.Romantismul se traduce prin ironie, prin satiră, prin demonism, promovând meditaţia, nuvela şi romanul istoric, epopeea sociogonică.
Reprezentanţii romantismului de acum dau operei lor un pronunţat caracter militant ei fiind deopotrivă scriitori şi revoluţionari.
Andrei Muresanu
(n. 16 noiembrie 1816, Bistrița - d. 12 octombrie 1863, Brașov)
Poemul său "Un răsunet", scris la Brașov, denumit ulterior "Deșteaptă-te, române!", a devenit imn revoluționar - fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”.
Grigore Alexandrescu
(n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București)
A fost un poet și fabulist român. Dintre operele sale : "Câinele și cățelul", "Boul și vițelul", "Dreptatea leului", "Vulpea liberală" etc.
Ion Heliade-Rădulescu
(n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște — d. 27 aprilie 1872, București)
A fost un scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc (1829) și Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic.
Un moment important pentru literatura romana a fost aparitia revistelor:
*Albina romaneasca (1 iunie 1829)-Gheorghe Asachi >in Moldova
*Gazeta de Transilvania (12 martie 1838) & Foaia peentru minte, inima si literatura (2 iulie 1838-24 februarie 1865) George Baritiu >in Transilvania

*Dacia literara (30 ian 1842)-Mihail Kogalniceanu
*Propasirea (9 ianuarie-29 octombrie 1844)-Kogalniceanu, Alecsandri, Ion Ghica si Petre Bals)
*Convorbiri literare ( 1 martie 1867)
Curierul romanesc
Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor ruseşti, care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată, gazetă care pune bazele presei româneşti.
În Curier se naşte critica literară în literatura română. Ea se înfăţişează prin mici notiţe, în care se apreciază valoarea scriitorilor şi a celor ce publică scrierile lor în diferite broşuri.
Marea influenta pe care Ion Heliade a avut-o asupra scriitorilor epocii s-a exercitat mai ales prin articolele sale teoretice publicate in ziarul "Curierul romanesc", prin care autorul a indemnat in primul rand la scris si mai putin la spirit critic.
Albina românească
Albina românească a fost o gazetă politico-literară, editată de Gheorghe Asachi la Iaşi.
Apare la 1 iunie 1829 si i se adaugă in 1837 suplimentul literar “Alăuta românească”, sub îndrumarea lui Mihail Kogălniceanu.

Dupa Courrier de Moldavie, tipărit la Iaşi in limba franceză, Albina Românească este primul ziar în limba română din Moldova, care alături de Curierul Românesc redactat de I. Heliade Rădulescu, la Bucureşti, si de Gazeta de Transilvania a lui G. Bariţiu de la Braşov pune bazele presei periodice româneşti.
Dacia literară
Revista marcheaza un punct de cotitura in literatura romaneasca in care redactorul responsabil al revistei isi fixeaza ca obiectiv exclusiv literatura fara a parasi insa telurile politice si nationale pe care mersesera predecesorii sai.
In Introductie, articol aparut in primul numar al revistei sunt prezentate realitatile vremii in privinta publicatiilor nationale.Astfel, “Dacia literara” este prima revista care se angajeaza sa publice doar lucrari literare originale din toate provinciile romanesti, pentru a fi un repertoriu general al literaturii romanesti.
”Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana” , iar obiectivul era acela de a oferi tarii “o limba si o literatura nationala”.
Mihail Kogalicenu, redactorul responsabil al revistei traseaza directiile pe care ar trebui sa se dezvolte literatura autentica sugerand posibilele surse de inspirtatii in maniera romantica: istoria nationala, natura si obiceiurile, traditiile noastre; stabileste tinta redactiei, cat si rostul criticii care se va practica:


Dacia literara a fost pulicata pentru a redresa literatura romana si a oferit impulsul necesar pentru dezvoltarea unei adevarate literaturi nationale.
Propăşirea
Revista săptămânală de cultură, sub redacţia lui Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica si Petre Balş. Primul număr, în care se publică articolul-program, este interzis de cenzură, de aceea revista continuă să apară sub titlul „Foaie ştiinţifică şi literară”.
Articolul - program subliniază ideea unei reviste care trebuie să se ocupe mai puţin de treburile politice ”dinafară şi dinăutru” şi mai mult de „adevăratele materiale si intelectuale a romanilor”, care să limiteze ca şi „Dacia literară”, mania traducerilor, „izgonind orice traduceri din scrieri străine, care neavând niciun interes pozitiv pentru noi nu ne pot imbogăţi literatura”.
În revistă vor fi promovate numai „compuneri originale românesti”, stiintifice si indeosebi literare „tot felul de articole originale, proza si poezie, viata celor mai cunoscuţi autori, traduceri si extrase din cărţile publicate in ţări străine, dar al căror subiect se atinge de noi priviri asupra limbii, bucăti umoristice si, in sfarsit, critica si instiintarea tuturor scrierilor noi româneşti”. „Tendinţa de căpetenie” a revistei este”îndemnul si răspandirea cunoştinţilor şi literaturii naţionale”.
Convorbiri literare
Revista Convorbiri literare, in paginile careia s-au publicat in timp cele mai multe dintre operele marilor clasici: Eminescu, Caragiale, Maiorescu, Creanga, Slavici, devine curand dupa aparitie cea mai importanta publicatie a epocii.
Numit profesor la Universitatea Bucuresti in 1885, Iacob Negruzzi ia cu el si Convorbirile de la Iasi, mutare ce avea sa consolideze si mai mult noua filiala.
Curand dupa aceasta cei mai multi scriitori ai Junimii incetasera sa scrie: Eminescu era bolnav si nu mai daduse dupa 1883 nimic semnificativ; Creanga,din ce in ce mai slabit de crizele epileptice nu poate raspunde cererilor insistente de texte noi ce veneau la redactie; Caragiale se abtine de la scris dupa esecul comediei D’ale carnavalului si va reveni abia spre sfarsitul deceniului.Despre o noua generatie de scriitori nu putea fi vorba.
Negruzzi ia decizia la 1 ianuarie 1895 sa se retraga de la conducerea revistei, lasand-o pe mana tinerilor,care ii vor schimba radical orientarea. Acesta este practic inceputul sfarsitului, caci fenomenul cultural junimist se incheiase.
Scriitori pasoptisti : Nicolae Balcescu, Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alecsandrescu, Vasile Alecsandri, Andrei Mureşanu.
*Nicolae Bălcescu
(n. 29 iunie 1819, București — d. 29 noiembrie 1852, Palermo)
A fost un istoric, scriitor și revoluționar român. Scrie “Românii supt Mihai Voievod Viteazul”, Bălcescu reconstituie nu numai istoria marelui voievod , ci, de câte ori are prilejul, descrie cu deosebit simţ artistic şi locurile în care se desfăşoară evenimentele, cu alte cuvinte mai tot pământul românesc.
*Costache Negruzzi
(n. 1808, satul Hermeziu, județul Iași – d. 24 august 1868)
A fost un om politic și scriitor român. Prezintă, în “Alexandru Lăpuşneanul”, “destinul unui domnitor infernal ca Richard al III-lea” (Paul Cornea).
*Mihail Kogălniceanu
(n. 6 septembrie 1817, d. 1 iulie 1891)
A fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, Prim-ministru. Publică, în 1849, un prim capitol de roman, “Tainele inimii”
*Ion Ghica
(n. 12 august 1816, București - d. 22 aprilie 1897)
Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic, Ion Ghica a fost prim-ministru de cinci ori. Abordând “stilul scrisorilor”, pline de informaţii despre personajele şi epoca respectivă, scrie “Scrisori către Vasile Alecsandri”.
*Alecu Russo
(n. 17 martie 1819, Chișinău - d. 5 februarie 1859, Iași)
A fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generației de la 1848. Compune “Cântarea României” şi culege, în 1846, balada “Mioriţa” pe care i-o trimite spre publicare lui Vasile Alecsandri.
*Dimitrie Bolintineanu
(n. 14 ianuarie 1819 (sau 1825 după alte surse), — d. 20 august 1872)
A fost un poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848. Scrie ”Legende istorice”, arhicunoscute fiind “Muma lui Stefan cel Mare”, “Mircea cel Mare şi solii”, “Daniil Sihastrul”, “Codrul Cosminului”, în care cultivă imaginea eroului romantic desprins din cadrele istoriei naţionale; scrie epopeea “Traianida”, o amplă lucrare de sinteză a trecutului istoric, călătoreşte prin Asia Mică, Palestina, şi Egipt, ciclurile “ Macedonele” şi “Florile Bosforului” fiind rodul acestei inedite expierenţe romantice; scrie “Cântece şi plângeri”, “Poesii vechi şi noue”, “Manoil”(roman publicat in 1855 in “România literară” a lui Alecsandri) ş.a.

*Vasile Alecsandri
(n. 21 iulie 1821, Bacău — d. 22 august 1890, Mircești, județul Iași)
A fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea
“In Alecsandri vibrează toată inima, toată mişcarea compatrioţilor săi, câtă s-a putut întrupa intr-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbii române în poezia populară el ni l-a deschis; iubirea omenească şi dorul de patrie în limitele celor mai mulţi dintre noi el l-a întrupat;frumuseţea proprie a pământului natal şi a aerului nostru el a descris-o;"(Titu Maiorescu,1886)
*Paşoptismul cuprinde perioada literară dintre 1840 si 1860, perioadă care pentru literatura română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului şi de fundamentare a majorităţii speciilor.
*Debutul perioadei este legat de ieşirea ţărilor române de sub dominaţie otomană de începutul unei energizări economice şi al dobandirii libertăţilor politice.
*In jurul anului 1848 romantismul este un curent la modă în toată Europa, astfel încât el ajunge şi în ţările române sub o formă moderată însă, fiind mai ale un curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari.
*Reprezentanti: Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu s.a.

*Poezia paşoptista este cea care pune bazele liricii moderne româneşti.
*Speciile literare cultivate in aceasta perioadă reprezintă receptarea aproape simultană a influenţelor clasice şi romantice din literatura europeană a vremii şi un sincretism al metodei de creaţie ce se poate recunoste chiar in opera aceluiaşi scriiitor.:elegia, epopeea istorică, epopeea cosmogonică, epistola, odă, balada istorică, balada fantastică, meditaţia, satira, fabula, comedia.

*Totodata un rol deosebit l-au avut si scriitorii prin operele lor lasandu-si amprenta asupra literaturii. Scrierile lor sunt freamatul vechi al epocii glorioase ce au starnit admiratie imnica de-alungul secolelor.
*In concluzie, putem spune ca literatura a avut un rol deosebit de important fiind ca un aer diafan ce a invaluit secolul natiunilor cu mireasma modernizarii. Conceptul de literatura inclunzand transmiterea emotiilor estetice, trezirea sentimentului national, educatia morala, mesianismul social.

Proiect realizat de :
Cristea Diana
Lazar Beatrice
Pocovnicu Gabriela
Sbintu Mariami
Sofron Bogdan
Vamanu Razvan,
clasa a XI-a B
Full transcript