Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Regina Maria

No description
by

Andraaa And

on 3 May 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Regina Maria

Primul Razboi din perspectiva Reginei Maria
O mare războinică şi o „eminenţă cenuşie”
„Cu adevărat, în acel moment al istoriei, Maria a fost singurul bărbat al României.”
Regina Maria împreună cu soţul ei, Ferdinand I
Maria îngijind răniţii
O iubitoare a frumosului
Concluzii
„Cea mai frumoasă legendă”
Inteligența sa sclipitoare, frumusețea ieșită din comum și firea pasională au transformat-o atât într-un simbol, cât și într-una dintre cele mai apreciate femei care și-au pus amprenta asupra acestui popor. Recunoaşterea calităţilor sale de lider, şi pe cele de excelent diplomat, într-o societate exclusiv patriarhală, reprezintă un prim pas în acceptarea valorilor feministe.

După război, Regina Maria şi-a dat seama cât de important este să schimbe percepţia americanilor. Aşa că Familia Regală şi autorităţile din Bucureşti au început să invite jurnalişti americani în România, jurnalişti care să scrie despre situaţia adevărată din Transilvania. Un exemplu este Milton G. Lehrer, care a devenit unul dintre cei mai mari susţinători ai cauzei româneşti. Tot mai numeroasele articole despre România din presa americană au schimbat, încetul cu încetul, imaginea României. Aşa că, în anul 1926, Regina Maria a decis să viziteze, împreună cu Principele Nicolae şi cu Principesa Ileana, Statele Unite ale Americii.
În Parisul și Londra anului 1919, Regina Maria a jucat un rol extrem de important în câștigarea popularității și simpatiei pentru cauza României. Niciodată înainte sau după aceste evenimente n-a mai avut un asemenea rol internațional. Înzestrată cu o vastă inteligenţă, dar şi cu o bogată cultură politică, ea a reuşit sa demonstreze prin argumente atât istorice, geografice, militare dar şi politice dreptul românilor din provinciile istorice de a se uni cu patria mamă. Sacrificiul ostaşilor români însumând 339.117 morţi, 299.000 grav răniţi şi 116.000 prizonieri sau dispăruţi, pe fronturile primului război mondial nu a fost în zadar. Memoriile ei debordează de emoția și, totodată, de mândria care au pătruns-o când a pledat pentru cauza României în fața oamenilor de stat ce decideau soarta Europei la Versailles. Prin farmec și multă diplomație, Regina a obținut condiții mai bune și compensații teritoriale pentru țara noastră.

O minte magică, o putere inefabilă
Anul 1914 a adus moartea regelui Carol I si urcarea pe tron a regelui Ferdinand. Devenită suverană într-un moment critic al istoriei naţionale, debutul primei conflagraţii mondiale, Regina Maria s-a implicat in viata politica a tarii, cu tact şi îndrazneala. Regina Maria a susţinut politica promovată de către Ferdinand, căutând soluţii diplomatice viabile în vremuri de criză. În ciuda presiunilor financiare și morale atât din partea Antantei, cât și a Puterilor Centrale, România a rămas credincioasă neutralității în decursul primilor doi ani ai primului război mondial. Țara nu era pregătită de război. Reginei Maria nu-i plăcea neutralitatea. Aceasta o făcea „să-și controleze fiecare cuvânt", ceea ce, după cum spunea ea, „era cu totul în afara felului meu de-a fi". Regina era de asemenea foarte încrezătoare în capacitatea regelui Ferdinand de a rezista presiunilor interne și externe și de a acționa doar în interesul țării.
Asfinţitul „reginei–soare” a început în anii ’30, odată cu întoarcerea pe tronul ţării a fiului său, Carol al II lea. În urma deselor conflicte, Maria a cedat şi s-a retras la Balcic. Odată cu anul 1936, încep să circule tot mai multe zvonuri despre boala Mariei.
Tot mai slăbită şi dorind să se întoarcă în ţară, regina a cerut fiului său, Carol al II lea, să-i trimită un avion. Motivând că România nu putea face faţă unor astfel de cheltuieli, Carol a refuzat cererea mamei sale. În aceste condiţii, Adolf Hitler a oferit Mariei un avion sanitar. Regina prea mândră, nu a acceptat oferta. Obligată să se întoarcă în ţară cu trenul, Maria a fost supusă pe drum unui adevărat calvar. Din cauza deselor hemoragii, trenul a oprit mereu, iar soarele ardea insuportabil, încingând tabla vagonului. Cei care i-au venit în ajutor au fost ţăranii ei dragi, pe care i-a iubit atât. Aceştia, aflând traseul pe care urma să sosească „regina inimilor” lor, au venit înspre trenul regal pentru a-l acoperi cu ramuri de copaci şi pentru a-l stropi cu apă. Din gara Sinaia, regina Maria a fost transportată cu salvarea la Pelişor. S-a stins din viaţă în ziua de 18 iulie 1938, la Pelişor, la vârsta de 62 de ani. Henri Prost nota: „Dispariţia sa a stârnit durere în întreaga naţiune. Dintre toţi membrii familiei regale, ea era de departe cea mai iubită. Când apărea în public era primită cu nenumărate aclamaţii de o sinceritate emoţionantă. Greşelile sale, pe care ambiţia o împinsese să le comită, erau uitate. Ea reprezenta doar marea Regină a războiului. Rămânea pentru toţi obiectul unei mari veneraţii. La auzul morţii sale, mulţi români au avut sentimentul că o bună parte din spiritualitatea ţării se ducea cu ea.”

Regina Maria reprezintă un simbol al feminităţii. Din păcate, societatea românească, fiind una patriarhală, este foarte sceptică în ceea ce priveşte promovarea femeii. Prin evocarea repetată a acestui exemplu de reuşită, sper ca minţile oamenilor să se deschidă. ESTE NEVOIE DE O SCHIMBARE!
Între anii 1914-1918, şi-a îndeplinit cu prisosinţă îndatoririle de „Mamă a Românilor”. Îmbrăcată în uniforma surorilor de caritate, a fost deseori în tranşee, printre soldaţi, în spitale de campanie, printre răniţi şi bolnavi, alinându-le suferinţa. Îndurând ea însăşi condiţiile vitrege ale refugiului, atunci când o mare parte din teritoriul ţării a fost ocupat de inamic, iar conducerea statului şi armatei se afla la Iaşi, împărtăşind cu cei din jur durerile provocate de război, regina devenise un simbol al rezistenţei şi patriotismului.

Regina l-a câștigat de partea ei și pe principele moștenitor Carol, care în Consiliul de Coroană din 3 martie 1918 s-a opus semnării păcii separate, spunând: „Sper ca în această țară se va găsi un om de stat care să ajute pe Rege să nu semneze o pace înjositoare”. Perspectiva divizării monarhiei, dar și conștientizarea de către liderii politici că în situația disperată respectivă singura legătură viabilă a țării cu Antanta mai era reprezentată doar de regina Maria, l-a determinat pe Ferdinad să facă tot ceea ce a depins de el pentru a nu semna tratatul de pace separat.
.Atitudinea reginei Maria de respingere a păcii cu Puterile Centrale a rămas aceeși pe tot parcursul anului 1918. În lunia august a stârnit o furtună diplomatică vizitând unele sate care urmau să fie cedate Austro-Ungariei, conform tratatului de pace. Primul ministru Marghiloman s-a deplasat la Bicaz spre a-și exprima față de Rege dezaprobarea față de gestul reginei.
Şi eroii cad...cu glorie deplină
Intuiţia Reginei
Evoluțiile viitoare vor confirma punctul de vedere al reginei, din acel moment Puterile Centrale nefăcând altceva decât să „strângă șurubul angrenajului” conducând în numai trei luni la semnarea umilitoarei păci separate de la Buftea Bucuresti. Incapacitatea conducerii politice a țării de a identifica o soluție viabilă, precum și contextul extern defavorabil, l-au silit pe Regele Ferdinand să accepte o întâlnire cu ministrul Imperiului Austro-Ungar, contele Czernin, la 27 februarie 1918, care, pe un ton arogant și umilitor, îi cere să semneze pacea sau va fi înlocuit cu un alt rege din casele regale austriecă sau germană. „Regele a plâns și a lăsat impresia că ar vrea să facă pace dar că este încă în mâinile celor ce-l înconjoară”, consemnează Alexandru Marghiloman.
Un erou. Un înger.
Regele și guvernul se resemnează și, în lipsa altor opțiuni, decid să înceapă negocierile pentru o pace separată, deși erau conștienți că odată încheiată o astfel de păce, în conformitate cu prevederile tratatului din august 1916, România se autoexcludea din Antantă și implicit ar fi fost în imposibilitatea de a putea participa ca țară aliată la conferința de pace, în cazul unei victorii a Antantei. Regina Maria s-a opus cu vehemență semnării acestei păci, fapt ce îi va atrage reproșuri din partea lui Ferdinand, Brătianu și Știrbey. Într-un act fără precedent și care nici nu a mai fost repetat ulterior, regina îi înfruntă pe aceștia, demonstrând pentru prima dată că poate fi un factor politic de care trebuie să se țină seama.
Cu o voinţă nemaipomenită, ea a susţinut ideea rezistenţei Armatei române în „triunghiul morţii”, petecul de pământ ce mai rămăsese liber din România. După semnarea Armistițiului de la Focșani cu Puterile Centrale la 26 noiembrie 1917, relațiile dintre Regina Maria pe de o parte, regele Ferdinand, Ion I.C. Brătianu și Barbu Știrbey se deteriorează, ca urmare a situării pe poziții divergente privind acțiunea viitoare.. Maria consideră armistițiul un angrenaj în care România și-a prins mâna, în vreme ce Brătianu și Știrbey îl consideră o manevră diplomatică menită să câștige timp.
Full transcript