Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Rolul Literaturii in Perioada Pasoptista

No description
by

Gigi Cavou

on 14 January 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Rolul Literaturii in Perioada Pasoptista

Rolul literaturii in perioada
paş
opt
istă

FONTS
Poezia pașoptistă
Poezia lirică:

pastelul (Vasile Cârlova, Înserare, Ruinurile Tărgoviştii, Vasile Alecsandri, Pasteluri),
idila (Vasile Alecsandri, Rodica)
elegia (Vasile Cârlova, Păstorul întristat, Dimitrie Bolintineanu, O fată tânără pe patul morţii, Vasile Alecsandri, Steluţa)
meditaţia (Grigore Alexandrescu, Meditaţie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848, Ion Heliade-Rădulescu, Visul, O noapte pe ruinele Tărgovişteî)
oda şi imnul (Vasile Cârlova, Marşul oştirii romane, Vasile Alecsandri, Odă ostaşilor romani, Hora Unirii, Deşteptarea României, Andrei Mureşanu, Un răsunet)
satira şi epistola (Grigore Alexandrescu, Satiră, Duhului meu, Vasile Alecsandri, Epistolă generalului Florescu).

Poezia epică:

balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu, Zburătorul)
balada istorică (Dimitrie Bolintineanu, Muma lui Ştefan cel Mare, Mircea şi solii)
poemul (Vasile Alecsandri, Dumbrava Roşie, Dan, căpitan de plai)
legenda (Vasile Alecsandri, Legenda ciocârliei, Legenda rândunicăi)
fabula (Alexandru Donici, Fabule, Grigore Alexandrescu, Fabule)
snoava în versuri (Anton Pann, Povestea vorbei)
epopeea (Ion Heliade-Rădulescu, Anatolida, Mihaida, Dimitrie Bolintineanu, Traianida).




Teatrul paşoptist
Teatrul romanesc a inceput cu jocurile de marionete ce aveau loc in balciuri.
Prima reprezentatie cu actori in limba romana pe scena a fost data in Moldova in anul 1816 cu o piesa a lui Gh. Asachi
Prinzand curaj, directorii de trupe au inceput sa joace piese straine traduse in limba romana.
Primul roman care a scris o piesa de teatru romana a fost M. Kogalniceanu cu opera “Doua femei impotriva unui barbat”, o piesa adaptata dupa idei franceze.
Dupa Kogalniceanu, urmatorul poet ce a inceput sa scrie piese de teatru a fost Vasile Alecsandri care continua sa scrie piese pana ajunge la operele care l-au facut celebru.
Inspirat de principiile revistei “Dacia literara” , un alt poet roman care si-a dat interesul in dezvoltarea teatrului romanesc a fost Costache Negruzzi care a inceput cu opere mai slabe, ajungand in final sa scrie cateva comedii bune.
Pasoptismul a acordat teatrului o imensa pretuire scotandu-l drept unul dintre cele mai eficiente mijloace de promovare a valorilor pozitive de conduita si moralitate, de educatie estetica si perfectionare a limbii.
Pe langa factul ca greutatile economice pareau de neinvins, teatrul romanesc a avut o competitie serioasa, trupele straine care se bucurau de success.


Concluzii
Literatura pasoptista e o literatura cu mesaj, al carei program poate fi definit in urmatoarele puncte:
• Subordonarea creaţiei fata de idealul eliberarii si unitatii nationale
• Simpatia pentru clasele dezmostenite si, in primul rând, pentru taranime
• Tendinta autohtonarizarii inspiratiei, îndrumând-o spre trecut, folclor si realitatea locala
• Critica neajunsurilor epocii de tranzitie si a viciilor orînduirii feudale
• Credinta în puterea educativa a artei si literaturii, în primatul utilului asupra esteticului si al interesului obstesc asupra celui personal


Prin urmare, daca nu încape îndoiala ca spiritul literaturii pasoptiste se hraneste din solul autohton, nu e mai putin adevarat ca pe acest fond originar s-au grefat din afara, ajutând la elucidarea impulsurilor latente. Rolul istoric al pasoptismului a fost tocmai de a cerne ideile sociale, politice si estetice ale Europei prin sita specificului national. Astfel, prin raportul dialectic dintre traditia locala si interferentele straine, miscarea difuza a ideilor s-a vertebrat ca ideologie, iar cultura româna moderna şi-a gasit formula proprie.
Dacia literară

Direcţii principale sau programul :

cresterea interesului pentru crearea unei literature romane, prin realizarea de “compuneri originale”, de productii romanesti “fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune”
inlesnirea colaborarii scriitorilor din toate tinuturile romanesti in paginile revistei, “fiestecarelea cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau”
realizarea unei limbi si a undei literaturi unice, deoarece este foarte important ca “romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti”
combaterea imitatiei creatiilor literare straine, prin semnalarea pericolului plagiatului, argumentand ca “dorul imitatiei s-au facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national”
traducerile operelor din alte literature sa fie ale celor de valoare, desi “traductiile insa nu fac o literatura” national, ba,mai mult, sunt “ucigatoare a gustului original”
pastrarea specificului national in opera literara, a originalitatii creatiei, care constituie “insusirea cea mai pretioasa a unei literature”
folosirea surselor de inspiratie din istoria poporului roman – “istoria noastra are destule fapte eroice” - ; din frumusetile patriei – “frumoasele noastre tari sunt destul de mari” - ; si din folclor – “obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta san e imprumutam de la alte natii”
afirmarea criticii literare obiective, “critica noastra va fi nepartinitoare, com critica cartea, iar nu persoana”, precum si a unei critici de directie
scriitorii sunt datori sa contribuie prin operele lor la implinirea idealului tuturor romanilor, Unirea Principatelor.

Perioada paşoptistă


Orientarea către Occident ;
Nevoia de emancipare multilaterală a societăţii româneşti ;
Unirea si căutarea unei identitaţi culturale,unui specific naţional ;
Culturalizarea ;
Trezirea constiinţei naţionale , civice şi patriotice ;
Dezvoltarea rapidă a unei literaturi originale ;

Paşoptismul românesc are ca nucleu revoluţia anului 1848, dar implică o perioadă mai îndelungată de pregătiri şi una de consecinţe, delimitată între 1830 şi 1860. Ca mişcare politică şi culturală, paşoptismul are un rol decisiv în procesul de modernizare a societăţii româneşti. Paşoptiştii din cele trei provincii româneşti erau diferiţi prin origine socială, formare şi studii, însă îi unea conştiinţa misiunii lor istorice : atingerea unităţii naţionale .

Cele două generaţii ale paşoptismului românesc :

1. Prima generaţie , naiva si entuziasmata , are meritul de a crea climatul cultural, publicând primele ziare în limba română, cu suplimente culturale.

• În Muntenia: Ion Heliade Rădulescu – „Curierul românesc” (1829)
• În Moldova: Gheorghe Asachi – „Albina românească” (1829)
• În Transilvania: George Bariţiu – „Gazeta de Transilvania” (1838)

2. A doua generaţie , matura si lucida , se compune din personalităţi provenite din familii boiereşti sau burgheze, cu studii în Franţa, unde dobândesc idei noi pe care le aplică în diverse domenii, după întoarcerea în ţară.
• În Muntenia: Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu
• În Moldova: Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo
• În Transilvania şi Banat: Eftimie Murgu, Simion Bărnuţiu, Andrei Mureşanu
Scriitorii şi oamenii politici implicaţi în evenimente organizează Revoluţia de la 1848, trăiesc apoi în exil, atrăgând interesul unor personalităţi din Franţa pentru cauza patriei lor, iar creaţia lor literară oglindeşte experienţele trăite.


















Dacia Literară
Partea întâi :




“compuneri originale” ale scriitorilor colaboratori

Partea a doua


reproducerea unor articole din alte publicatii


Partea a treia
critica operelor nou aparute :

”Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana” , iar obiectivul era acela de a oferi tarii “o limba si o literatura nationala”.
Partea a patra
“Telegraful Daciei” – contine informatii despre cartile in curs de aparitie, despre evenimente culturale sau despre scriitori, adica “tot ce poate fi vrednic de insemnat pentru publicul roman”.

Nr. 1 :
Scene istorice din cronicile Moldaviei, Scene pitoreşti din obiceiurile poporului, Alegeri din alte foi româneşti (texte reproduse din „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Curierul Românesc” şi „Albina românească”), Telegraful Daciei (ştiri culturale);

Nr. 2 :
Scene pitoreşti din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cîntece populare a Moldaviei), Literatură străină (fragmente din jurnalul de călătorie în Banat, Valahia şi Moldova de D. A. Damidoff, şambelan al împăratului Rusiei, cu prezentare şi comentarii de M. Kogălniceanu), Poezie , Alegere din alte foi româneşti, Critica, Telegraful Daciei;

Nr. 3 :
Scene contemporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia), Literatură străină, Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi româneşti, Telegraful Daciei.

Din porunca domnitorului, după primele trei numere, revista este suspendată şi va mai apărea abia după 1859, în ediţia a doua.





"
Si-acel rege-al poeziei, vesnic tinar si ferice,
Ce din frunze iti doineste, ce cu fluierul iti zice
Ce cu basmul povesteste-veselul Alecsandri,
Ce-nsirind margaritare pe a stelei blonda raza,
Acum secolii strabate, o minune luminoasa,
Acum ride printre lacrimi cind o cinta pe Dridri?
"
(M.Eminescu)













Vasile Alecsandri
Nuvela istorică este specia literară fundamentală care se impune in perioada paşotistă având ca şi caracteristici esenţiale:
- insistenţa asupra stratului epic;
- diminuarea subiectivităţii specifice povestirii;
- fapte,întâmplări credibile, verosimile;
- intrigă puternică;
- conflict susţinut;
- discurs narativ dens, concentrate;
- focalizarea asupra unui personaj principal;
- compoziţie riguroasa, coerentă dar concisă ;
- artă narativă expresivă, sugestivă;

Proza paşoptistă
„ Productul mintii si a invataturilor unei natie se numeste literatura,si partile ei sunt poezia, filozofia,istoria si retorica.Aceste invataturi se numesc cu drept cuvant si umanitate , caci prin ele omul castiga cugetari de moral , simtiri delicate , cei filantropi”.(Gh.Asachi)
Full transcript