Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

carstologie

No description
by

Cucu Gianini

on 27 April 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of carstologie

Pesterile subacvatice
Peşterile subacvatice au reprezentat o lume mai puţin cunoscută de către om, însă acum datorită curiozităţii fără limite şi echipamentelor moderne, aceste capodopere ale lumii marine au devenit din ce în ce mai explorate şi studiate.
Astăzi nu se cunoaşte un număr exact al acestor peşteri subacvatice, deoarece de foarte scurt timp acestea au început să fie descoperite şi studiate, însă printre cele mai cunoscute se remarca: Peştera Fingal, Peştera Albastră, Marea Gaura Albastră, Tunelul Atlantida
Peştera lui Fingal
Peştera lui Fingal face parte din categoria peşterilor formate prin abraziune marină, care i-au naştere în falezele stâncoase de pe malurile mărilor sub acţiunea efectului mecanic al valurilor şi curenţilor. Valurile ce izbesc ţărmurile pătrund pătrund printre discontinuităţile rocilor scobite în acestea, rezultatele fiind cavităţi ce poartă numele de grote.
Efectul abraziunii este amplificat de antrenarea de către masă lichidă, a nisipului, pietrişului şi cochiliilor. Deoarece energia cinetică scade rapid în adâncime, peşterile de abraziune debutează cu intrări mari, dar se efilează (îngustează) având profil de până.
Localizare
Această grotă marină poate fi găsită pe insula pustie Staffa, aflată la şase mile vest a Isle of Mull in Inner Hebrides, în largul coastei de vest a Scoţiei.
Informaţii generale

Formată integral din coloane hexagonale din bazalt, peştera lui Fingal are această dispunere unică, graţie modului de depozitare al masei de lavă care s-a răcit şi s-a micşorat apoi, formând pilastrii supuşi mai apoi acţiunii de eroziune. Dimensiunea şi acoperişul boltit, dimpreună cu sunetele bizare produse de ecoul izbiturii valurilor, dau peşterii o atmosferă de catedrală naturală, numele său galic, Uamh-Binn, înseamnând “peştera melodioasă”.Peştera are o intrare sub formă de arcadă şi este umplută cu apă de mare; cu toate acestea, bărcile nu pot intra în ea, vizitarea de către turişti fiind posibilă numai pe jos.
Scurtă legendă

Dacă ar fi să credem legenda, Fingal a fost un gigant gal, care a avut un conflict cu un gigant din Ulster. Acesta a construit un drum pietruit între Irlanda şi Scoţia, astfel încât cei doi ar putea lupta. Odată ce drumul a fost distrus, tot ce a rămas au fost cele două capete, unul la Staffa şi celălalt, Giant’s Causeway in Antrim, Irlanda de Nord. Peştera lui Fingal are aproximativ 150 de metri lungime, 46 metri lăţime şi 72 metri înălţime. Din cauza dimensiunii sale şi acoperişul arcuit, a fost comparată cu o catedrala naturală, ecouri ale undelor producând sunete stranii şi muzicale provenind aparent din interior.
Cand compozitorul Felix Mendelssohn a vizitat pestera in 1829, el a fost imediat inspirat de tonurile melodice si a compus Uvertura Hebridelor Opus 26, cunoscuta sub numele de Fingal’s Cave Overture, intr-o incercare de a le reproduce.
Potenţialul turistic

Desi insula este acum un loc protejat de catre National Nature Reserve, este inca posibil sa fie vizitata. Excursii cu barca pleaca de pe continent si insulelele din apropiere intre perioada Pastelui si luna septembrie. Această peşteră mai este preferată si de iubitorii de scuba-diving datorită senzaţiilor tari şi peisajelor subacvatice oferite de aceasta. E bine de stiut insa ca Staffa nu are port natural iar eventuala acostare, va depinde de conditiile dictate de catre mare.
Pentru atragrea mai multor turişti ar fi necesar pe aceaată insulă construirea unui port şi a unui aeroport, pentru transportul mult mai facil al turiştilor, dar daca s-ar construi toate acestea am da în cealaltă extremă, şi aceea de a dăuna mediului natural şi peisajelor foarte bine conservate.
Grotta Azzura

În Marea Mediterană se pot întâlni aproape toate tipurile cunoscute de peşteri marine. Numai în Falezele Insulei Capri şi Ale Golfului Napoli se cunosc cam 100 de astfel de cavităţi, săpate fie în tufuri vulcanice, fie în calcare, şi ele sporesc şi mai mult faima, şi aşa bine statornicita, a acestor ţărmuri de azur. Printre toate aceste cavităţi, cea mai vestită este Peştera Albastră (Grota Azzurra) este cea mai renumită peştera din Italia, rivalizând din acest punct de vedere cu Postojnka (Postoina) din Slovenia şi Altamira din Spania.
Localizare
Această peşteră Grota Azzura este situată în N-V insulei Capri, la N de insulă aflăndu-se Golful Napoli, iar la S Golful Salermo. Insula este amplasată în imediata apropierea a Italiei, în dreptul oraşului Napoli, la doar 5 km distanţă.
Informaţii generale

Situată imediat deasupra nivelului Mării Tireniene, ea are o deschidere de 2 m lărgime şi 1,8 înălţime, prezentând o sală mare de 52/32m, ocupată total de apa mării, adâncă aici de 20 m. O deschidere submarină de 15 m, permite pătrunderea luminii, care conferă întregii peşteri o culoare de un albastru fascinant.
Această grotă este una dintre primele cavităţi în care a fost studiată fauna cavernicolă marină, de către naturalistul Hans Hass.
Celebra încă de pe timpul Împăratului Tiberius, Grotta Azzura a fost dată uitării secole de-a rândul, fiind redescoperita abia în 1826, an după care şi-a mărit faima continuu.
Potenţialul turistic
Orice turist ajuns la Napoli visează vizitarea insulei Capri, iar cel care a pus piciorul pe această “palmă de pământ” n-o părăseşte înainte de a fi văzut Peştera Albastră. La Capri se poate ajunge cam în 40 de minute plecând din portul Forio dâIschia cu feribotul, principala poartă de intrare în insulă fiind Marina Grande. De la Napoli sunt curse zilnice, cam 20 în 24 de ore, la un preţ mediu de 16 euro pe călătorie, la fel şi din oraşele de pe continent, Amalfi, Positano şi Sorento. Din portul Marina Grande, un funicular transportă turiştii spre oraşul Capri. De aici, cea mai romantică exursie se face spre Grota Albastră, cea mai spectaculoasă privelişte a insulei. Intrarea în grotă este îngustă şi poate fi folosită doar la reflux, şi atunci accesul se poate face numai cu o ambarcaţiune mică. "Minunea" grotei este dată de reflexia soarelui în apă, care o colorează în turcoaz. O călătorie la grotă costă 9 euro, iar pentru a beneficia la maximum de această experienţă este bine de ştiut că, în timpul fluxului sau al valurilor mari, accesul în grotă este blocat.
Anual, aceasta peşteră primeşte peste 350000 de vizitatori, remarcându-se drept cea mai căutată peştera din Italia.
Great Blue Hole

Localizare
Marea Gaură Albastră (în engleză Great Blue Hole) este denumirea unei găuri albastre de mari proporții situat în mijlocul recifului Lighthouse (atol al recifului de barieră din Belize). În ciuda izolării acestui loc (distanța până la orașul Belize alcătuiește în jur de 96 km.
Informaţii generale

Aceasta are forma circulara, cu diametrul de patru kilometri si este situata exact in centrul barierei de corali a Belizelor. In interiorul gaurii, adancimea apei este de 145 de metri, ceea ce face ca apa ce umple gaura sa para mult mai inchisa la culoare decat cea din jur.
Pana la adancimea de 33 de metri, peretii fosei sunt drepti. Pe masura ce cobori in adancuri, incepi sa observi stalactite si formatiuni calcaroase care mai de care mai ciudate. Vazand toate acestea, nu poti sa nu te miri la gandul ca muntele se afla odata mult deasupra nivelului marii. Oceanul este aproape nemiscat, iar vizibilitatea ajunge chiar si pana la 60 de metri cand te apropii de o anumita adancime. Pestii si celelalte vietati fac peisajul marin si mai interesant: poti inota alaturi de testoase si poti admira coralii prinsi in peretii grotelor.
Inițial, această gaură albastră reprezenta un sistem de peșteri calcaroase, formate în timpul ultimei ere glaciare. Pe atunci nivelul mării era cu mult mai scăzut, dar când acesta s-a ridicat bolta peșterii a cedat, formând o dolină carstică, formă de relief răspândită de-a lungul litoralului Belizelor.
Fosa este inconjurata aproape in totalitate de bariera de corali. Au ramas doua canale inguste care permit zecilor de barci pline cu turisti sa ajunga in mijloc. La reflux, bariera de corali se poate vedea la suprafata apei, oferind un spectacol impresionant. Vazute de sus, Gaura Albastra si bariera de corali seamana cu un ochi pierdut in largul Caraibelor.
Scurtă istorie

Marea Gaură Albastră a devenit cunoscută datorită cercetătorului francez Jacques-Yves Cousteau, care a inclus-o în lista celor mai bune 10 locuri pentru scufundări. În anul 1972, a măsurat de pe vasul său Calypso adâncimea găurii albastre și a confirmat ipoteza formării ei. Explorând gaura cu ajutorul unui submarin monoloc, participanții expediției lui Cousteau au descoperit stalactite imense, pantele unora dintre ele formând un unghi de 10–13° față de verticală.
Potenţialul turistic

Marea Gaură Albastră este cel mai bun loc catalogat de majoritatea iubitorilor de scufundări şi visul multor alţii care nu au avut încă şansa să se scufunde în acest loc dumnezeiesc pentru scufundările recreative. Scafandrii pot întâlni aici diverse specii de pești, printre care bibanul-crestat, rechinul infirmieră și câteva tipuri de pești de recif, de exemplu rechinul caraibian de recif, sau peisaje cu stalactite immense şi de o frumuseţe rară.
Tunelul Atlantida

Tunelul Atlantida este o extraordinară peştera vulcanică submersa,. Aceasta a fost descoperită în expediţia internaţională din anul 1983 condusă de Thomas Iliffe.
Localizare
Tunelul Atlantida este amplasat in Oceanul Atlantic în N insulei Lanzarote.
Informaţii generale
Peşterile vulcanice sau tuburile de lavă sunt goluri primare formate în topituri vulcanice prin curgerea sau expandarea pneumatică a unui miez încă lichid înconjurat de o crustă în curs de solidificare. Acest proces are loc în trei faze. Prima fază o reprezintă erupţia în sine, când dintr-un crater vulcanic ţâşneşte lavă care se revărsa pe povârnişul conului, formând albii late de câţiva zeci de metri şi mai mulţi kilometri lungime. Când emisia de lavă încetează, prin pierderea căldurii, se solidifica mai întâi acoperişul, fiind în contact cu aerul, apoi pereţii laterali şi podeaua. Se formează o coajă întărită prin care miezul încă fierbinte îşi continua curgerea. Când materialul lichid este evacuat în totalitate, în urma să rămâne un gol cu secţiune eliptică sau circulară. Există o serie de parametri restrictivi care determină formarea unui tub de lavă, aceştia fiind viscozitatea iniţială a topiturii, conţinutul în volatile unghiul de panta şi durata curgerii.
Potentialul turistic

Tunelul Atlantida reprezinta o atractie turistica pentru iubitorii de scufundari, scuba diving deoarece pot trai momente de neuitatat si pot vedea peisaje fabuloase. O alta atractie o mai reprezinta pentru omaneii de stiinta, care pot face turism de cercetare. Acestia pot studia in tunel structuraacestuia, endemismele din el sau alte lucruri.
Aceste stalactite sunt aglomerări proeminente de schelete de Vermilopsis glandigera (anelide, serpulide) şi alge calcaroase. Deşi au împrumutat habitatul vieţuitoarelor cavernicole, ele încă prefera lumina pentru de care este dependentă.
În timp ce bază stalactitelor este formată din schelete calcaroase moarte, vârfurile lor sunt alcătuite din organisme vii, orientate spre lumină. Scheletele moarte suferă un proces de impregnare secundară cu saruri din apa mării, în deosebi cu carbonaţi de magneziu microcristalinizat, fapt ce conferă aglomerărilor un aspect compact, mineral.
Vă mulțumesc pentru atenția acordată!!!

Faza de consolidare a tubului iniţial este urmată de o fază de remodelare şi finisare, al cărui motor este combustia gazelor acumulate şi golul deja creat. Alimentate de aerul care pătrunde prin crăpături ale crustei, arderile pot ridica local temperatura până la 12000C. Ca urmare, se produc retopiri, învelişul moale este remodelat şi prin expandarea gazelor se formează protuberanţe şi cupole, chiar baloane de lavă.
Din tavan cad jerbe de picături de topitura, formând stalactite şi stalagmite incandescente de o surprinzătoare fineţe şi într-o mare varietate de tipuri morfologice, în timp ce pereţii sunt îmbrăcaţi într-o glazură sticloasă şi multicoloră.

În sfârşit a treia fază, ca urmare a unei posibile scufundări a uscatului, eveniment întâlnit frecvent în regiunile vulcanice, apele marine vor năvăli în tuburile de lavă, pe care le inunda.
Expediţiile internaţionale care au avut loc în anul 1983 au avut că urmări identificarea unor noi specii de animale, şi a permis topografierea unei galerii în lavă de 1377 m în întregime submersă.
Pe parcursul explorării au fost observate câteva aspecte inedite. În unele sectoare, tubul era dublat de coridoare paralele, despărţite de pereţi subţiri de lavă. În galeria principală a fost urmărit pe distanţe mari, un fel de canion dezvoltat în podeaua cavităţii, pus pe seama menţinerii în activitate a unui torent de lavă cu debit mai redus care a continuat să curgă prin tubul deja consolidat.
Full transcript