Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Echilibrul ecologic si mecanismele lui

No description
by

Catalina C

on 28 May 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Echilibrul ecologic si mecanismele lui

Amintiţi-vă că populaţiile se hrănesc succesiv una pe seama alteia, formând lanţuri trofice, ca în modelul următor:


Masuri de combatere a dezechilibrelor ecologice
Echilibrul ecologic si mecanismele lui
Cauzele dezechilibrelor ecologice
În materia vie este o continuă mişcare.
Un organism preia din mediu materie şi energie, construindu-se pe sine şi în acelaşi timp, cedează materie şi energie mediului.
Organismul este străbătut permanent de un flux material şi energetic şi cu toate acestea, el continuă să existe. Mai mult: el nici n-ar putea exista fără acest flux, iar între ceea ce primeşte şi ceea ce elimină trebuie să existe un echilibru.
P
C1
C3
P
C1
C2
S.O.
S.O.
S.O.
P=producători;
C1=consumatori primari;
C2=consumatori secundari;
C3=consumatori terţiari;
S.O.=substanţe organice (care sunt purtătoare de energie).
Se pune problema şi în cazul nivelurilor supraindividuale de organizare a materiei vii:
-populaţie;
-biocenoză;
-biosferă;
Fiecare dintre aceste sisteme supraindividuale realizează schimburi echilibrate cu mediul său, rezultând de aici chiar echilibrul ecologic.
Între cele patru populaţii din model există un echilibru cantitativ: există atâţia indivizi într-o populaţie câţi poate hrăni populaţia anterioară
această relaţie cantitativă dintre nivelurile trofice poate fi redată grafic printr-un desen în formă de piramidă: piramida trofică
Dezechilibrele ecologice au atins un punct critic. De aceea omenirea trebuie sa acţioneze acum, deoarece mai târziu va fi prea târziu.
Piramida trofica
Echilibrul dintre două verigi învecinate ale lanţului trofic nu este fix. El este permanent modificat de factorii întâmplători care fac să crească sau să scadă efectivul uneia dintre populaţii.
Lanţurile trofice se întretaie deoarece fiecare populaţie de regulă face parte în acelaşi timp din mai multe lanţuri trofice, rezultând reţeaua trofică.
Cu cât o biocenoză este mai bogată în specii, cu atât ea se echilibrează mai rapid.
În biocenoze există un echilibru între cele trei categorii trofice: producători, consumatori şi descompunători.
Relatii trofice intre descompunatori
Dezechilibre ecologice
La nivel planetar există un echilibru între fotosinteză şi respiraţie prin care se menţine constantă compoziţia atmosferei
Civilizaţia umană exercită cele mai periculoase influenţe destabilizatoare la nivelul întregii biosfere.
Supraexploatarea resurselor biosferei.

Prin supraexploatare înţelegem extragerea unei cantităţi de biomasă mai mare decât sporul ei natural. Rezultatul este distrugerea speciilor asupra cărora se exercită.

Omul nu consumă biomasă numai pentru nevoile biologice, ci şi pentru utilizări tehnologice sub formă de combustibil şi materii prime.
Tehnologia modernă pune la dispoziţia unei societăţi lacome mijloace de distrugere înspăimântător de puternice.

Supraexploatarea nu se rezumă la câteva populaţii ci afectează ecosisteme întregi: Exploatări forestiere iraţionale fac să dispară anual milioane de hectare de pădure, iar suprapăşunatul determină deşertificarea unor întinse suprafeţe cu pajişti naturale.
Cadrul legislativ
Măsurile de ocrotire trebuie legiferate de autoritaţile statale si internaţionale. Exista numeroase reglementări în acest domeniu şi ele sunt în plin proces de perfecţionare.
Restrângerea biodiversităţii.
Cea mai evidentă consecinţă a supraexploatării este dispariţia unor specii. Ecosistemele naturale devin tot mai sărace în specii şi, din această cauză, din ce în ce mai nestabile.

Restrângerea ecosistemelor naturale.
Omul primitiv, culegător şi vânător se integra organic în ecosistemele naturale. Treptat, el şi-a schimbat statutul pe planetă: nu se mai adaptează biologic la mediu, ci adaptează mediul în funcţie de nevoile lui .
Restrângerea ecosistemelor naturale pune în primejdie multe specii, mai ales pe consumatorii de vârf, care au nevoie de un spaţiu mai mare de hrănire. Ea nu are numai un înţeles geometric. Multe specii nu se mai pot reproduce deoarece chiar în spaţiul care le-a mai rămas nu au liniştea necesară sau nu mai au baza trofică suficientă pentru reproducere. De exemplu, marile păsări răpitoare care se hrănesc cu cadavre nu se pot hrăni pe teritoriul unde trăiesc animale domestice (animalele care mor nu sunt lăsate în natură).
Organizarea
Măsurile legislative sunt eficiente numai dacă există structuri care să le aplice şi să urmărească respectarea lor de către cetaţeni.Asemenea structuri funcţionează şi în ţara noastră şi în alte ţări, dar ele pot fi dezvoltate.
Introducerea unor specii noi în ecosisteme.

O populaţie introdusă într-un ecosistem nou poate produce deyechilibre deoarece efectivul nu mai este controlat de duşmanii naturali din ecosistemul de origine. Menţionăm celebrul caz al dezastrului produs de aducerea iepurilor în Australia. Aceştia s-au înmulţit peste măsură şi au distrus pajiştile pe mari suprafeţe.
De exemplu, se ştie că deşeurile solide poluează , ocupând suprafeţe însemnate şi degajând substanţe poluante. În această privinţă natura ne oferă o lecţie admirabilă: ea nu produce deşeuri deoarece substanţele produse de o populaţie sunt consumate de altă populaţie. Gestionarea corectă şi refolosirea deşeurilor nu sunt simple dorinţe ci trebuie să fie activităţi ale unor structuri specializate.
Poluarea.
Diferite forme ale poluării afectează toate speciile. Poluanţii chimici şi radioactivi se concentrează progresiv de-a lungul lanţurilor trofice, atingând concentraţii mortale în organismul consumatorilor de vârf. Acest fapt este foarte important pentru echilibrul ecologic deoarece consumatorii de vârf au cel mai important rol în autoreglarea biocenozelor. Ei sunt puţini la număr şi se înmulţesc greu, de aceea sunt primii care dispar.
Educaţia
Fără schimbarea mentalităţii oamenilor nici una din una din măsurile enumerate nu are efect. Oamenii trebuie să fie înzestraţi încă din copilărie cu anumite cunoştinţe, convingeri şi deprinderi de comportare care să determine o relaţie corectă cu mediul.
Stabilirea unei strategii.
Echilibrele ecologice nu pot fi restabilite rapid.
Este nevoie de măsuri care sa fie aplicate decenii sau chiar secole de acum înainte.
Pentru speciile care nu sunt foarte grav ameninţate trebuie reglementată exploatarea. De aceea au fost reglementate vânătoarea şi pescuitul. În cazul unor specii (de exemplu, al caprei negre) suprafeţele ocupate sunt prea mici şi există pericolul suprapoluării, deci este necesară monitorizarea efectivelor şi selecţia.
Pentru speciile grav ameninţate se cere interzicerea exploatării şi monitorizarea individuală pentru a le da posibilitatea de a ajunge la efectivele viabile.
Pentru speciile aflate în pragul dispariţiei se impun măsuri de asigurare a supravieţuirii individuale şi a reproducerii pentru menţinerea speciei în patrimoniul genetic planetar, cu perspectiva repopulării zonelor de origine.
Multe specii sunt declarate monumente ale naturii şi exploatarea lor este total interzisă dar experienţa ultimelor decenii a dovedit că ele pot fi ocrotite mai eficient împreună cu ecosistemul respectiv. Pornind de la această idee, au fost înfiinţate rezervaţii naturale şi parcuri naţionale unde activităţile umane sunt restricţionate cu scopul de a se conserva ecosistemul în întregul său.
material digital by:
Katy Mateiciuc, An lll Silvicultură
Full transcript