Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Ion Liviu Rebreanu

No description
by

Turcu Madlina

on 12 May 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Ion Liviu Rebreanu

Ce este romanul?
Caracterizarea lui Ion
În constuirea personajului său, Liviu Rebreanu porneşte de la obsesia statornică a ţăranului român pentru pământ Ion, fiul lui Alexandru Glanetaşul, e un flăcău tânăr, harnic, însă e sărac şi în universul său, aceste calităţi nu valorează nimic daca nu sunt dublate de avere. Apreciat în sat pentru vrednicia şi isteţimea sa, el înţelege că doar prin muncă cinstită nu va putea ajunge printre cei cu "delniţi" multe şi cu un cuvant de care ceilalţi să ţină seamă.

Redus la esenţe romanul surprinde eternul ciclu al existenţei rurale care odată încheiat pentru un individ continuă pentru ceilalţi asemenea unui fluviu.

Alcătuit din 13 capitole romanul prezintă zbaterea disperată a personajului care urmăreşte să avanseze de la marginea societăţii către mijlocul ei unde consideră că ii este locul.

Teodosiu Elena - Alexandra
Turcu Ionela - Madalina

Ion
Ion Pop al Glanetaşului însuşi a existat aievea şi s-a numit aproape aşa, mărturiseşte Liviu Rebreanu despre personajul central al operei sale.
Prin Ion, prozatorul pune penru prima dată în literatura română problema tărănească dintr-o altă perspectivă, renunţând la viziunea idealizată în simplitatea sa complexă, fără ai pune în penumbră latura brutală, primitivă.
Structura compoziţională. Simetria
La realizarea structurii simetrice a romanului contribuie
mai multe elemente de compoziţie:
Romanul este o specie a genului epic în proză cu acţiune complexă si de mai mare întindere decat a celorlalte specii epice în proză desfăşurate pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi intragă complicată.



Naratorul este omiscient, relatând la persoana a III-a, neutru şi impersoanl, fără să emită judecăţi de valoare, să comenteze faptele sau să explice situaţiile.




Seducerea Anei devine în contextul acestei dorințe nebunești pentru pământ un act necesar, exprimând totodată o revoltă a individului, Ion se vede ”mare și puternic ca un uriaș din basme care a biruit în lupte grele o ceată de balauri îngrozitori”. Chiar şi pământul față de care se simțise „mic si slab cât un vierme pe care-l calci în picioare” pare acum „a se clătina în fața lui”
Ion pare a sfida destinul, fiind convins că nimic nu-i mai poate distruge statutul social dobândit. Nici nașterea copilului nu-i schimbă sentimentele față de Ana, acesta găsind în sinucidere singura modalitate de a se elibera din nefericirea căsniciei.
Dacă in acțiunea de dobândire a pământului, Ion se dovedește sa fie calm, lucid controlându-și acțiunile si gesturile, când este amenințat de pierderea acestuia, acționează încrâncenat, dar dezorganizat.
Romanul obiectiv este construit dupa principiul verosimilitatii, autorul dorind sa dea impresia prezentarii unei lumi reale, obisnuite.
Exponent al țăranimii prin dragostea pentru pămant „Ion este individualizat prin modul în care-l obține. Singularea in satul Pripas nu este căsătoria sărăntocului cu o fată cu zestre ci comportamentul acestuia. Ion este un personaj compex cu însușiri contradictorii viclenie si naivitate, gingășie si brutalitate, tenacitate și cinism.
Romantismul este sustinut de figura sugestiva a antitezei, utilizata in portret lui Felix si al lui Stanica, al Otiliei si al Auricai, precum si de motivul ruinelor , care apare in descrierea peisajului de la mosia lui Pascalopol:

,,Totul arata ca o ruina trista, prin materialul ei, un Pompei de lut, imposibil de a fi gandit cu oamani intr-insul, confundandu-se cu pamantul, parand o rana a lui, o musuroaie de furnici gigantice."
De asemenea, descrierea subiectiva a Baraganului si a cavalcadei turmei de bivoli este construita in formula estetica a romantismului, de proiectare a realitatii in fantastic

,,Campia era asa de plata si de intinsa , incat nu i se zarea nicio margine.
Realismul balzacian este insa de multe ori subminat de metode si tehnici ale modernitatii: personaje moderne, prezenatari ale unor cazuri psihiatrice, deviante, parodierea lumii descrise, limbaje diferite folosite in descrieri.
Astfel, predominant, realismul clasic balzacian are ca pilon formula romanului realist, de observatie sociala , la care se adauga tema operei, portretele personajelor , descrierile detaliate, tipologiile de personaje.
Arta narativa a lui Calinescu se caracterizeaza prin combinarea , dozarea elementelor ce tin de curente artistice diferite.
Fasii enorme de pamant, care fusesera lanuri de grau, erau aum numai niste intinse iristi ispravite spre orizont, din care se ridica un bazait formidabil, fara oprire de cosasi varsati in atata cantitate de camp, incat la
trecerea trasurii, sareau ca
niste stropi marunti de no-
roi [..], zarea era astupa-
ta cu desavarsire."
Naratorul impersonal împrumută, uneori, vocea unui personaj – în acest caz, cel mai frecvent vocea lui Felix, dar şi pe a lui Stănică Raţiu. Semnificativă în acest sens este scena din incipitul romanului, în care se prezintă mediul – strada Antim, casa - şi personajele convocate, în bloc, sub pretextul jocului de cărţi, din perspectiva lui Felix. Este o scenă în care naratorul apare ca „o voce neutră, asemănătoare cu aceea impersonală, dar care îşi însuşeşte până la identificare punctul de vedere al câte unui personaj.” ( Nicolae Manolescu, Arca lui Noe ).
Romanul Enigma Otiliei de George Călinescu este o operă realistă în care autorul apelează la un narator omniscient pentru a prezenta acţiunea şi personajele.
Prezentarea în detaliu a timpului şi a spaţiului, detaliile de mimică şi de gestică ale personajelor, înregistrate fidel pe parcursul acţiunii demonstrează omniscienţa naratorului.
Caracterizarea Anei Baciu

Ana, fiica înstăritului Vasile Baciu, pare născută sub semnul nefericirii, fiind predestinată unei existenţe tragice. Autorul o surprinde în trei ipostaze succesive care îi conturează treptat profilul moral prin analiza sufletului ei chinuit : cea de tânără femeie, îndrăgostită profund de Ion, căruia îi încredinţse cu generozitate viaţa, aceea de soţie, îndurând cu umilinţă vorbele grele şi loviturile bărbatului , şi aceea de mamă, ipostază care în circumstanţe normale ar fi putut-o salva de nefericirea căsniciei.

Întreaga existenţă a Anei este guvernată de iubire şi blândeţe, virtuţi care întregesc un profil moral superior. Ea este harnică, supusă, ruşinoasă, într-un fel prototipul femeii de la ţară.
Din punct de vedere fizic, Ana este insignifiantă; pentru Ion ea estte o fată slăbuţă şi urâţică. Lui George Bulbuc, flăcăul bogat pe care Baciul îl voia ginere, „Ana îi plăcea”, lui nu i se părea urâtă, însă nu zicea că-i „cine ştie ce frumoasă”.

Firavă şi fără personalitate, aşa cum pare la început, copleşită de voinţa lui Ion, vrăjită de cuvintele şi gesturile lui drăgăstoase, Ana va deveni o victimă uşoarăa flăcăului interesat numai de zestrea ei. În ciuda acestei firi slabe care se anunţă încă din primul capitol, va dovedi pe parcursul acţiunii o voinţă şi o putere de a răbda uluitoare.
Nu numai Ion e un revoltat, încălcând normele colectivităţii, Ana însăşi trăieşte aceeaşi condiţie, întrucât nesocoteşte obiceiul tipic lumii rurale din acea vremede a accepta căsătoria plănuită de părinţi în care latura sentimentală nu are importanţă „Ana lui Vasile Baciul îi era făgăduită lui George Bulbuc” de nevastă. Ea, fată cu stare, el fecior de bocotan, se potriveau. Din dragoste pentru Ion, Ana acceptă relaţia cu acesta şi chiar atunci când, însărcinată ajunge de râsul satului şi e crunt bătută de tatăl ei, nu-i reproşează nimic lui „Ionică”. Îşi înfruntă tatăl acceptând orice umilinţă din partea lui şi a colectivităţii.
Ceea ce o distruge însă este totala lipsă de afecţiune a lui Ion, pentru care sacrificase totul şi fără de care viaţa ei nu-şi afla rostul: „îşi zicea mereu că fără el ar trebui să moară”. Frământările fetei, nesigură de dragostea lui Ion, complexată de frumuseţea Floricăi, sunt surprinse cu finăintuiţie psihologică, autorul insistând mai ales pe deznădejdea ei care-i dă adesea gânduri de moarte.
Flăcăul are o structură de luptător,
este un revoltat, un împătimit de pământ.
Acesta i-a fost mai drag ca o mamă şi pentru a-l munci, a renunţat la şcoală rămânând aproape de sursa adoraţiei sale, veşnic înarmat într-o hotărâ pătimaşă: "trebuie să aibă pământ mult, trebuie."
Contexul operei
Viziunea despre lume
Sursa de inspira'ie
Tema
Contextul operei
Romanul realist interbelic implicit romanul realist modern debutează sub auspiciile lui Liviu Rebreanu a cărui operă stă sub semnul unei "poetici a organicului".
Apărut în 1920 "Ion" este primul roman obiectiv din literatura română ce prezintă universul rural in mod realist. Trecând prin doua faze monuscrie "Zestrea" şi "Ruşinea",cartea a cunoscut un lung şi complicat proces de elaborare care a durat 7 ani.
Viziunea despre lume
Ion face parte alături de "Răscoala" dintr-o proiectată trilogie pe tema pământului ce urmăreşte să surprindă condiţia ţăranului în toată complexitatea ei.

Pentru Liviu Rebreanu literatura trebuie să fie creaţie de oameni şi de viaţa, iar romanul să se întrepte spre un realism al esenţelor.
Sursa de inspiraţie
1. Nuvelele ce surprind conflictele dramatice din lumea satului ( "Răfuiala" );
2.Discuţia autorului cu un ţăran pe nume I.Boldijar al Glanetasului, un ţăran isteţ şi vrednic împovărat de greutăţi şi dezamăgit de faptul că nu are pământ;
3. O întamplare povestită de sora prozatorului Liviu Rebreanu despre o fată pe nume Rodovica, bogată şi îndrăgostită de un flăcău sărac cu care rămâne însărcinată. Este bătută crunt de tatăl său, un ţăran înstărit şi văduv.
Tema
Ion este o monografie a realităţiilor satului transilvănean din primele decenii ale secolului al XX-lea, surprizând lupta aprigă pentru pământ într-o societate în care statutul social al omului se stabileşte în funcţie de avere, fapt ce justifică acţiuniile personajului.
Tema romanului o constituie problematica pământului în satul ardelenesc, asociată cu tema iubirii, ambele configurând destinul lui Ion.
Prezentarea generală
Trăsături:
+ cea mai complexă creaţie epică;
+ are o structură narativă amplă;
+ prezintă medii de viaţă felurite.

Titlul
Aparent simplu, tilul este elocvent pentru evoluţia personajului principal.
Personaj eponim ( dă titlul carţii) Ion este reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte având o mentalitate specifică clasei ţărăneşti, dar şi vremurilor în care trăieşte.
Titlul
Perspectiva narativă
Naratorul omniscient, omniprezent aparent tradiţional demiurgic (ca un Dumnezeu) nu se implică în faptele relatate, lasă viaţa să curgă deşi prezintă drame umane, nu formulează naraţiuni şi nici judecăţi de valoare.
Perspectiva narativă
Glasul pământului
Hora
Imaginile iniţiale
şi finale
1. Titlurile celor 2 parţi:
"Glasul pământului" şi "Glasul iubirii"
Fiecare dintre cele două glasuri reprezintă o dominantă sufletească a protagonistului, o dorinţă mai puternică decât el însuşi. În scurta existenţă a lui Ion cele doua glasuri se întrepătrund, primul fiind mereu prezent.
2. Titlurile capitolelor :

"Începutul"
şi
"Sfârşitul"
Contribuie la impresia de sfericitate a operei sugerând bucla temporală în care se înscrie acţiunea şi cu precădere destinul personajului principal.
3. Imaginile iniţiale şi finale
ale romanului
Ce surprind drumul spre şi "dinspre" satul Pripas. Daca la început şoseaua "vine" sugerând intrarea în acţiune, în final ea se "pierde" odată cu plecarea învăţătorului Herdelea lăsând loc altei generaţii.
4. Hora
Este un alt element de compoziţie care deschide şi închide romanul având de fiecare dată o altă semnificaţie. În primul capitol la hora din curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea, participă aproape toate personajele antrenate în acţiune. În final ni se sugerează că dacă unii s-au stins alţii le-au luat locul, iar timpul necruţător acoperă tot.
Traseul existenţei sale este clar marcat în prima parte a romanului, scopul e precis, eroul e tenace, caută îndârjit doar modalitatea de a-şi atinge ţelul. Ion se impune în această etapă a evoluţiei lui prin stăpânire de sine şi determinare.
Pământul dă sens existenţei personajul la început către el îşi canalizează toate energiile, speranţele. Dorinţa de a avea avere este justificată de realitatea socială imediată a eroului. Pentru el, pământul înseamnă stabilitate, statut social, expresia calităţii sale, de gospodar, cea mai bună dovadă că aparţine categoriei învingătorilor.
Caracterizarea directă realizată de alte personaje se subordonează pluriperspectivismului: „Ion e un bărbat cumsecade- E muncitor, harnic, e săritor, e isteț(damna Herdelea), .. esti un stricat si un bătauș si un om de nimic..(preotul Belciug).
Caracterizarea indirecta se realizează prin fapte ce-i evidențiază trăsaturile. Este respectuos cu invățătorul si preotul, dar emblematic. Comportamentul sau reliefează intențiile față de celelalte personaje(la hora este tandru cu Ana, apoi este batjocoritor, indiferent, chiar brutal.
Inițial, dotat cu o serie de calități, in goana pătimașă dupa avere, se dezumanizează treptat, iar moartea lui e expresia intenției moralizatoare a scriitorului ardelean.
Ion
harnic
sărac
respectuos
bajocoritor
luptător
brutal
muncitor
Ana
firavă
harnică
ruşinoasă
nesigură
înstărită
blândă
supusă
Glasul iubirii
Full transcript