Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

manag. activitatii intelectuale si al invatarii eficiente

No description
by

Trifan Irina

on 21 October 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of manag. activitatii intelectuale si al invatarii eficiente

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII INTELECTUALE
ŞI AL ÎNVĂŢĂRII EFICIENTE
MANAGEMENT ESTE O ACTIVITATE, O ACTIUNE SAU UN PROCES CARE ASIGURĂ DESFĂȚURAREA EFICIENTĂ A UNEI ACTIVITĂTI SI URMĂRESTE

Orientarea către scop
Presupune orchestrarea eforturilor înspre atingerea unor obiective.
Obiectivele se stabilesc pornind de la punctele slabe existente, care vor fi convertite în nevoi de instruire şi autoinstruire.
Obiectivele în învăţare pot viza achiziţia de informaţii, formarea de abilităţi, formarea de comportamente sau dezvoltarea potenţialului de învăţare.
Obiectivele se stabilesc înainte şi în funcţie de ele se aleg conţinuturile şi procedeele.
Proiectarea activităţilor de învăţare eficientă se realizează prin obiective nu prin conţinut.

Echilibrul este elementul cheie al triunghiului eficienţei.

Eficienţa învăţării apare la intersecţia a trei coordonate, aflate permanent în echilibru: ideea, acţiunea şi rezultatul.

Ideea înseamnă a da semnificaţie personală învăţării, a urmări un scop.
Acţiunea înseamnă capacitatea de a investi în atingerea acelui scop.
Rezultatul este garanţia atingerii scopului.


centrarea pe idei şi principii duce la o învăţare teoretică,
centrarea pe acţiune duce la pierderea din vedere a scopului,
centrarea pe rezultate duce la tehnicizare şi pierderea semnificaţiei învăţării.

A învăţa eficient înseamnă a dori să atingi un rezultat, pe care îl stabileşti conştient drept scop al învăţării şi te implici activ în atingerea lui.
Reflecţia critică asupra alternativelor, acţiunea perseverentă, orientarea spre calitate şi utilizarea strategiilor metacognitive amplifică rezultatele pozitive ale învăţării eficiente.
Rezultatele măsurabile

Sunt un imbold pentru a continua investiţia de efort în învăţare.
Rezultatele se concretizează în aspecte imediate (examene promovate, concepte stpânite, idei însuşite), dar există şi rezultate care vor putea fi demonstrate în timp mai îndelungat (succes în profesie, performanţă intelectuală, comportamente în viaţa concretă).
Dezvoltarea personală este un continuum, nu se încheie odată cu dobândirea unei achiziţii sau obţinerea unui rezultat.
Calitatea este o coordonată cheie a rezultatelor obţinute prin învăţarea eficientă.


Identificaţi elemente concrete care pot produce dezechilibrarea triunghiului învăţării eficiente. Încercaţi să găsiţi modalităţi de depăşire a acestora.

Realizaţi o analiză SWOT privitoare la propria activitate de învăţare.

Gânditi, lucrati în perechi, comunicati
Metacogniţia - “cunoaştere despre cunoaştere”, “gândirea despre gândire”.
- este cogniţie orientată în sensul monitorizării şi controlului proceselor cognitive.
Monitorizarea
Controlul
pot lua forma: - verificării,
- planificării,
- selectării,
- inferării,
- autochestionării,
- introspecţiei,
- interpretării
experienţei cognitive în desfăşurare sau a simplelor judecăţi despre ceea ce ştie şi ce nu ştie subiectul în vederea rezolvării sarcinilor de lucru.
Achiziţiile metacognitive nu pot fi discutate în afara achiziţiilor cognitive (Flavell, 1979).

Delimitări conceptuale
- cogniţie, gândire, învăţare umană -

reprezintă ansamblul articulat şi flexibil al cunoştinţelor pe care le are subiectul cu privire la:
- caracteristicile şi funcţionarea propriului sistem cognitiv
- capacitatea sistemului cognitiv de a le utiliza în sensul asigurării funcţionării sale optime.

Metacogniţia

Criteriile şi condiţiile învăţării eficiente sunt asociate frecvent cu autonomia în învăţare, calitate ce integrează utilizarea eficientă a metacogniţiilor.

Abordarea “metacognitivă” a procesului de instruire sprijină elevii în asumarea controlului asupra propriei învăţări prin:
- formularea de obiective ale învăţării
- monitorizarea propriului progres în îndeplinirea lor.
Cei care învaţă trebuie:
- să îşi conştientizeze propriile procese de învăţare,
- să îşi elaboreze strategii de natură procedurală (cum procedez),
- să îşi elaboreze strategii de natură contextuală – relaţională (când şi de ce procedez într-un anume fel, când şi de ce îmi modific modul de abordare a unei sarcini de lucru)


Fenomen complex, abordat din trei perspective:
D.p.de v. funcţional – este o modalitate specifică a vieţii de relaţie, un schimb specific între organism şi mediu (asimilare a mediului la structurile cognitive, acomodare a acestor structuri la constrângerile realităţii).
- omul îşi dirijează comportamentele, îşi planifică acţiunile, proiecteză scopurile, alege mijloacele pentru realizarea lor optimă.
B. D.p.de v. istoric şi psihogenetic – este acţiune.
- interiorizarea acţiunii – antrenează două mecanisme:
Mecanismul operatoriu – transformarea acţiunii în operaţie,
Mecanismul semiotic – trecerea de la acţiunea asupra obiectelor la operaţii asupra reprezentărilor, semnelor, simbolurilor acestor obiecte.
D.p.de v. structural-operatoriu – constă din: - structuri cognitive (informaţii structurate) – noţinea care structurează informaţii generale, necesare şi esenţiale despre un obiect sau stare de lucruri.
- operaţii sau secvenţe de operaţii (strategii) – raţionamentul (inferenţa), strategii rezolutive: algoritmi şi euristici.

În prezenţa unei sarcini de învăţare care este percepută drept o provocare, elevul autonom:

Îşi activează cunoştinţele anterioare relative la sarcină, pentru a-şi construi o reprezentare clară şi articulată a procesului de rezolvare, având în vedere scopul activităţii de învăţare şi a strategiilor cognitive şi metacognitive necesare pentru atingerea performanţei;

Devine conştient de propria competenţă în realizarea sarcinii, atitudinea pozitivă condiţionându-i nivelul de angajare cognitivă;

Alocă energie pentru monitorizarea activă a propriului demers, utilizând strategii cognitive şi metacognitive alese de el însuşi;

Este conştient de propriul progres în timpul rezolvării sarcinii, iar analiza critică pe care o realizează pe parcursul şi la finalul rezolvării sarcinii, cu privire la gradul de îndeplinire a obiectivelor sarcinii, respectiv la modul în care a procedat contribuie la îmbogăţirea repertoriului de strategii metacognitive.

Învăţarea

activitate umană fundamentală asociată atât cu domeniul funcţionării cognitive, cât şi cu domeniul funcţionării metacognitive

este în general definită ca fiind o schimbare (relativ stabilă) în comportamentul sau potenţialul comportamental al unui organism ca urmare a interacţiunii cu mediul, datorat experienţei, care nu poate fi datorat unei stări temporare a organismului şi care se traduce printr-o sporire a repertoriului său.

Învăţarea academică - se realizează mai mult sau mai puţin ghidat, în contexte formalizate.
- procesul de achiziţie mnezică, asimilarea activă de informaţii, formarea de operaţii intelectuale, deprinderi motorii, atitudini.

Legea motivaţiei – reflectă acţiunea generatoare de energie, de susţinere a tempoului învăţării prin resurse/impulsori externi şi/sau interni, de selecţie a priorităţilor, de raţionalizare a eforturilor şi timpului alocate, de depăşire a obstacolelor, barierelor, frustrărilor, insatisfacţiei şi dependenţelor, de facilitare a internalizării valorilor învăţării academice.

(2) Legea conexiunii inverse - asigură regularitatea şi puterea de acţiune a feedbackului, consistenţa reprezentărilor corecte/ imaginilor de referinţă, calitatea realizării progreselor, a reuşitei versus nerealizărilor, eşecurilor şi erorilor, configurând, pe cale de consecinţă, soluţii, intervenţii, corectări, ameliorări.

Învăţarea academică este un demers acţional complex, ghidat de următoarele legităţi de funcţionare:

Învăţarea eficientă are trei caracteristici importante:
• este activă
• este orientată către scop
• duce la rezultate măsurabile.
Instrumentele învăţării eficiente sunt gândirea critică şi strategiile metacognitive.

Caracteristicile învăţării academice eficiente

Învăţarea activă

Metacogniţia şi sintagma “a învăţa să înveţi” (Glava, A., 2009)
Criteriile şi condiţiile învăţării eficiente sunt asociate frecvent cu autonomia în învăţare, calitate ce integrează utilizarea eficientă a metacogniţiilor.

Abordarea “metacognitivă” a procesului de instruire sprijină elevii în asumarea controlului asupra propriei învăţări prin:

- formularea de obiective ale învăţării
- monitorizarea propriului progres în îndeplinirea lor.

Cei care învaţă trebuie:

- să îşi conştientizeze propriile procese de învăţare,
- să îşi elaboreze strategii de natură procedurală (cum procedez),
- să îşi elaboreze strategii de natură contextuală – relaţională (când şi de ce procedez într-un anume fel, când şi de ce îmi modific modul de abordare a unei sarcini de lucru)

Gândirea
Fenomen complex, abordat din trei perspective:
D.p.de v. funcţional

este o modalitate specifică a vieţii de relaţie, un schimb specific între organism şi mediu
(asimilare a mediului la structurile cognitive, acomodare a acestor structuri la constrângerile realităţii).
- omul îşi dirijează comportamentele, îşi planifică acţiunile, proiecteză scopurile, alege mijloacele pentru realizarea lor optimă.
B.
D.p.de v. istoric şi psihogenetic

este acţiune.
- interiorizarea acţiunii – antrenează două mecanisme:
Mecanismul operatoriu – transformarea acţiunii în operaţie,
Mecanismul semiotic – trecerea de la acţiunea asupra obiectelor la operaţii asupra reprezentărilor, semnelor, simbolurilor acestor obiecte.
D.p.de v. structural-operatoriu
– constă din:
-
structuri cognitive (
informaţii structurate) – noţinea care structurează informaţii generale, necesare şi esenţiale despre un obiect sau stare de lucruri.
-
operaţii sau secvenţe de operaţii
( strategii) – raţionamentul (inferenţa), strategii rezolutive: algoritmi şi euristici.

Full transcript