Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Ciupercile ( Mycota )

No description
by

Catalina Procopii

on 12 March 2015

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Ciupercile ( Mycota )

Regnul Fungi/Ciupercile
( Mycota )

ocupă un loc aparte în sistemul lumii vii, avînd trăsături comune atît cu animalele cît şi cu plantele. Cu animale are în comun modul heterotrof de nutriţie, prezenţa chitinei în alcătuirea peretelui celular, formarea ureii ca deşeu metabolic şi a glicogenului în calitate de substanţăde rezervă. Imobilitatea, creşterea pe toata durata vieţii, absorbţia hranei, capacitatea de sinteză, prezenţa peretelui celular sunt trăsături comune cu ale plantelor. Dar se diferenţiază prin faptul că ciupercile nu dispun de clorofilă. Se cunosc peste 100000 de specii de ciuperci. Oriunde în lume unde viaţa este posibilă, se găsesc ciuperci. Acestea trăiesc pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol şi în apă, foarte multe dintre acestea fiind însa atît de mici încat nu se pot observa cu ochiul liber. Din această cauză ciupercile se împart în ciuperci superioare (bureţii) şi ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere). Pe lîngă aceasta împărţire, ciupercile se grupează în patru clase:
* Arhimicete-ciuperci microscopice şi parazite
* Zigomicete-ciuperci de obicei saprofite
* Ascomicete- ciuperci saprofite sau parazite
* Bazidomicete-ciuperci superioare

Nutriţia
Diversitatea ciupercilor:
Caracteristica generală:
brînză cu mucegai
trufe
zbîrciog
macrolepiota procera
foragging
boletus elegans
amanita muscaria
ciuperci sălbatice
amanita caesaria
Alcătuirea corpului
Corpul vegetativ al ciupercii este alcătuit din organisme eucariote, avînd un aparat unicelular sau pluricelular. Organismul fungilor este alcătuit din miceliu ce constă din hife - fire subţiti puternic ramificate. Acestea asigură fiarea de substrat(ciupercile neavînd rădăcină), absorbţia şi transportarea apei şi a substanţelor dizolvate în ea. Miceliul poate fi neseptat/acelular(o celulă gigantică puternic ramificată cu mai multe nuclee) şi septat/celular(segmentat prin pereţi despărţitori (septuri) în celulele cu unu sau mai multe nuclee). Celulele comunică prin orificiul din centrul septelor. Miceliul celular, care conţine nuclee haploide (n), este numit primar, iar cel în care nuclee haploide sunt grupate cîte 2 - secundar/dicarionic. La unele ciuperci miceliul lipseşte , corpul lor vegetativ reprezentînd celule solitare. La unele specii pe miceliu se dezvoltă corpuri de fructificaţie, care adăpotesc organele în care se formează sporii sexuali. Spre deosebire de miceliu, care are o durată de existenţă foarte îndelungată, corpurile de frutificaţie au o durata a viţii scurtă.
Ciupercile
Avînd o nutriţie heterotrofă, ciupercile dispun de digestie extracelulară. Ele secretă fermenţi hidrolitici ce descompun substanţele organice complexe din substrat şi absorb produsele de hidroliză cu ajutorul hifelor. În funcţie de substratul nutritiv , ciupercile se împart în saprofiţi, paraziţi şi simbionţi. Ciupercile saproifiţi se hrănesc cu substanţe organice moarte, jucînd un rol important în circuitul substanţelor în natură. Ele asigură mineralizarea resturilor organice, eliberînd suprafaţa uscatului de cadavre, de resturi vegetale şi completînd rezervele de saruri minerale din sol. Ciupercile paraziţi îşi duc viaţa pe/în corpul altor organisme vii. Ciupercile simbionţi participă la formarea a două tipuri de forme simbiotice: lichenii şi micoriza. Lichenii sunt o simbioză dintre alge şi ciuperci, prezentînd un organism unic. Micoriza este o asociere între rădăcinile plantei şi hifele ciupercilor: ciuperca obţine de la plante substanţe organice, aprovizionînd, la rîndul său, planta cu vitamine, simulatori de creştere ş.m.a.
Înmulţirea
Înmulţirea ciupercilor poate avea loc pe cale asexuată şi sexuată. Pe cale asexuată, ciupercile se înmulţesc vegetativ, prin porţiuni de miceliu cum ar fi talosporii(spori de natură micelară: artrosporii, aleuriosporii, clamidosporii) sau prin spori( după modul de formare a acestora). Sporii se împart în 4 grupe: halocarpi, eucarpi, după posibilităţile de mişcare şi după locul de formare. Pe cale sexuată, ciupercile au 4 modalităţi de înmulţire: amfimixis, automixis, pseudomixis, apomixis. Înmulţirea asexuată predomină în perioada de vegetaţie a ciupercii şi face posibilă raspîndirea ei, iar cea sexuată are loc la sfîrşitul perioadei de vegetaţie sau după perioada de iernare.
Rolul ciupercilor
Ciupercile alcatuiesc unul dintre cele mai importante grupuri de organisme de pe planeta. Ciupercile detin un rol insemnat in natura dintr-o varietate de puncte de vedere. Unul dintre primele ar fi cel sanitar, care descinde din implicarea lor (alaturi de bacterii) in descompunerea materiei organice. Fara ciuperci, substantele nutritive din lumea vie s-ar intoarce in sol cu intarziere sau cu o dificultate mai mare. Al doilea lucru care trebuie spus este ca multe dintre plantele care ajung pe mesele noastre sunt direct dependente de ciuperci. Acestea din urma formeaza asociatii sub forma de micoriza cu radacinile plantelor. Specialistii apreciaza ca o scadere drastica a ciupercilor in natura ar putea avea printre efecte secundare instalarea foametei. De mii de ani, ciupercile sunt folosite ca hrana de noi oamenii. Chiar daca reprezinta o mica parte din alimentatie, luate ca atare, in vremurile noastre intra si in alcatuirea altor alimente sau chiar bauturi. Printre acestea se numara: branzeturile, berea si vinul, painea, anumite produse din soia. Descoperirea antibioticelor a fost una dintre cele mai revolutionare lucruri care au marcat medicina moderna. Penicilina, poate cel mai uzual antibiotic din lume, este obtinuta dintr-o ciuperca numita Penicillium. Multe alte ciuperci produc substante antibiotice utilizate pentru a tine sub control bolile. Datorita continutului lor bogat in proteine, polizaharide, aminoacizi, vitamine, minerale, beta glucani si alte microelemente active, in multe clinici din Japonia si China, ciupercile medicinale sunt utilizate cu rol ajutator in terapiile complementare ale unei game variate de afectiuni.
Filumul Zigomicetele ( Zigomicota )
ciuperci inferioare, majoritatea saprofite. Cel mai important reprezentant este mucegaiul comun (
Mucor mucedo
), care trăiesc saprofit pe alimente dulci, pe care le alterează, descompunînd glucidele complexe în substanţe simple. Miceliul este alcătuit dintr-o singură hifă unicelulară ramificată şi plurinucleată, care se întinde pe alimente ca o pîslă albă, are o formă tubulară, neseptat. Există şi specii prazite la om ca de ex:
Rhyzomucor parasiticus
care trăieşte în plămîni şi produce o falsă tuberculoză. Zigomicetele sunt adaptate la viaţa pe uscat şi se întilnesc pe diferite straturi orgnice, cum ar fi: fructe, legume, pîine, gunoi de grajd etc. Unele specii de zigomicete provoacă fermentaţia alcoolică (
Mucor racemosus
), altele parazitează pe insecte (
Entomophthora
). Ciclul vital al acestora reprezintă o alternare a înmulţirii asexuate şi sexuate. La o anumită etapă de dezvoltare, prin izolarea capetelor hifelor, se formează
gamentangii
- organe de reproducere sexuată, nediferenţiate în gameţi, fiecare conţinînd un număr mare de nuclee haploide. Gamentangiile de semn opus se atrag reciproc şi are loc
zigogamia
- membranele în locul de contact se resorb şi citoplasmele lor se contopesc, iar nucleele se grupează cîte 2, formînd un
dicarion
. După o perioadă de repaus, nucleele fuzionate, după care zigotul germinează, dînd naştere
miceliului secundar
. Pe hifele acestuia se dezvoltă sporangi unde, în urma diviziunii meiotice a nucleelor, se dezvoltă spori sexuali haploizi -
zigosporii
. Din zigospori ia naştere
miceliul primar
pe care se formează sporangi cu spori. Astfel toate stadiile de dezvoltare a zigomicetelor sunt haploide, cu excepţia zigotului.
Filumul Ascomicetele ( Ascomycota )
ciuperci saprofite sau parazite, miceliul pluricelular este format din celule uninucleate, organul de reproducere caracteristic este asca, în care se formează ascosporii. Ascomicetele saprofite sunt :
-
Drojdia de bere
(Saccharomzces cerevisiae) - ciupercă unicelulară uninucleată microscopică, care, datorită enzimei zimaza, produce fermentaţia alcoolică a berii sau dospirea pîinii;
-
Drojdia vinului
- produce fermntaţia vinului;
-
Penicilium notatum
trăieşte saprofit pe alimente bogate în glucide producînd mucegaiul verde. Din unele specii înrudite se extrage penicilina;
Aspergillus

produce mucegaiul la fructe şi uneori provoacă micoze la om (aspergiloza pulmonară) sau micotoxicoze cu aflatoxine;
Aspergillus nige
r
(negreala zidurilor) poate să afecteze zugrăvelile;
-
Zbîrciogul

- ciupercă comestibilă, creşte în păduri;
-
Ascomicetele parazite:

Claviceps purpurea
- parazitează secara (cornul secarei), producînd boala ergotism, prin intoxicare cu ergotamine, care sunt folosite şi ca substanţe medicamentoase. O serie de ascomicete produc boli numite făinări la cereale, stejar, viţa de vie etc.
Înmulţirea sexuată la ascomicete este o gametangiogamie. Gametangiile feminin(ascogen) şi cel masculin(anteridie) se dezvotă pe micelii diferite. La contactarea lor conţinutul anteridiei trece în ascogen. Din zigotul ducarionic rezultat se dezoltă miceliul secundar. Nucleele din celulele terminale ale hifelor se unesc, încheind astfel fecundaţia, iar celulele se alungesc în formă de coloană devenind asce. Nucleul diploid al ascelor se supune meiozei, apoi mitozei, iar cele 8 celule rezultate se înconjoară de citoplasmă şi membrană, transformîndu-se în ascospori. Din germinarea lor ia naştere miceliul primar pe care apar conidiofori. Astfel, ciclul vital al ascomicetelor cuprinde 3 stadii: haploid ( cînd miceliul se înmulţeşte asexuat), dicarionic (hifele miceliului secundar) şi diploid (asca tînără cu nucleu diploid).
Filumul Bazidiomicetele ( Bazidiomycota )
- cele mai evoluate ciuperci la care sporii sunt produşi în bazidii. Au miceliul pluricelular cu hife binucleate. Pot fi parazite sau saprofite. Majotitatea speciilor saprofite au corp de fructificaţie diferenţiat în pălărie şi picior. pălăria adăposteşte bazidiile. Multe dintre bazidiomicete trăiesc în pămînt, pe substanţe organice moarte pe care le descompun, iar altele trăiesc parazit pe plante şi animale. Bazidiomicetele parazite sunt:
Puccinia graminis
, rugina graului,
Ustilago maydis
, tăciunile zburător al porumbului, etc. Bazidiomicetele saprofite , majoritatea ciupercilor cu palarie, se împart în ciupecomestibile şi ciuperci otrăvitoare. Dintre ciupercile comestibile enumărăm:
bureţii galbeni
( cantharellus cibarius ),
hribul
( boletus edulis ),
crăiţel
e ( amanita caesarea ),
vinetica
( russula vesca ).
Dintre ciupercile otrăvitoare cele mai periculoase sunt:
hribul ţigănesc
( boletus satanas ), pălăria şarpelui, muscarita ( amanita muscarita ), etc. Dacă urmărim într-un atlas genurile Boletus şi Amanita din exemplele de mai sus, observăm ca acestea au atît specii comestibile, cît şi specii otrăvitoare, ceea ce explică accidentele frecvente în cazul consumului acestora. Se înmulţesc, în general, vegetativ şi cu ajutorul bazidiosporilor. Din germinarea bazidiosporilor rezultă miceliul primar haploid, slab dezvoltat şi de scurtă durată. În urma contopirii conţinutului celulelor terminale ale hifelor de semn opus (somatogamie) ia naştere miceliul secundar, care este de lungă durată şi dicarionic. La speciile terestre acest miceliu se dezvoltă în sol, iar la cele lingicole, în lemn. Din contopirea nucleelor dicarionice rezultă bazidia. Nucleul bazidiei se supune meiozei, iar nucleele haploide formate pătrund în invaginaţiile apicale ale bazidiei, devenind bazidiospori de sex diferit. La majoritatea speciilor bazidiile sunt protejate de corpul de fructificaţie.
gălbiori
Full transcript