Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Miscarea aparenta a Soarelui pe sfera cereasca

No description
by

Popa Diana

on 17 January 2016

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Miscarea aparenta a Soarelui pe sfera cereasca

1. Mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească
Dacă notăm pe orizont punctele unde răsare şi apune Soarele, vom constata că, spre deosebire de stele, aceste puncte nu sunt fixe. Prin urmare Soarele se mişcă faţă de stele.


Aşezând aceste poziţii pe o sferă pe care au fost reprezentate constelaţiile, constatăm următoarele:
Soarele descrie pe sfera cerească un cerc mare numit ecliptică, înclinată faţă de ecuator cu 23o27’.
Această mişcare anuală aparentă a Soarelui este aproape uniformă şi are loc în sens direct.

Ce este un an sideral?

Perioada acestei mişcări se numeşte an sideral: este intervalul de timp care separă cele două întâlniri consecutive ale Soarelui cu o aceeaşi stea de pe ecliptică
Observăm că ecliptica trece prin 12 constelaţii, care ocupă în jurul acesteia o fâşie largă de 9o de o parte şi de alta a ei, numită zodiac (majoritatea acestor constelaţii au nume de animale).
Aceste constelaţii numite zodiacale, sunt: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Fecioara, Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul, Capricornul, Vărsătorul, Peştii.
Prin urmare, aparent, Soarele descrie în fiecare zi câte un arc de aproximativ 1o(dublul diametrului său) sau de 4 minute. Această mişcare se numeşte mişcare anuală aparentă a Soarelui. Ecliptica taie ecuatorul în două puncte, numite puncte echinocţiale, şi anume:
- punctul vernal ,,y" prin care Soarele trece din emisfera australă în cea boreală şi de la declinaţii negative la pozitive. El este originea ascensiilor drepte şi a timpului sideral. Fiind un punct fictiv, deci inobservabil, determinarea lui, prin calcul, se face cu ajutorul Soarelui;
- punctul autumnal ,,(1)", prin care Soarele trece din emisfera boreală în cea australă şi de la declinaţii pozitive la negative;

Miscarea aparenta a Soarelui pe sfera cereasca

Să determinăm în fiecare zi, timp de un an, la miezul zilei, coordonatele ecuatoriale ale centrului Soarelui. Soarele fiind văzut ca un disc circular cu diametrul de aproximativ 0,5 grade, măsurăm poziţiile marginilor lui opuse şi facem media lor, după ce în prealabil am acoperit ocularul cu un filtru din sticlă neagră pentru a ne apăra de lumina prea puternică a Soarelui.
Roată zodiacală, mozaic din secolul VI dintr-o sinagogă cu influențe greco-bizantine, Beit Alpha, Israel.
Ele sunt unite prin linia echinocţiilor. Punctele solstiţiilor sunt extremităţile diametrului eclipticii, perpendicular pe linia echinocţiilor:
-
punctul solstiţiului de vară 
este punctul eclipticii unde declinaţia Soarelui ia cea mai mare valoare pozitivă: 23o27’. Ecliptica participând la mişcarea diurnă a sferei cereşti, fiecare punct al ei descrie câte un paralel diurn. Planul acestui paralel intersectează Pământul după un cerc şi anume un paralel terestru. Paralelul terestru corespunzător punctului solstiţiului de vară se numeşte tropicul Cancerului sau al Racului;
-
punctul solstiţiului de iarnă ’
este punctul eclipticii unde declinaţia Soarelui este cea mai mică: -23o27’. Paralelul său terestru se numeşte tropicul Capricornului.

2. Consecinţele mişcării anuale aparente a Soarelui.
a)
Anotimpurile.
Punctele solstiţiilor şi ale echinocţiilor împart ecliptica în patru arce. Ele sunt punctele fundamentale ale eclipticii.
Numim anotimp intervalul de timp necesar Soarelui să descrie arcul dintre două puncte fundamentale ale eclipticii
.
Ele sunt:
Primăvara
– de la 21 martie până la 22 iunie, atunci când Soarele străbate
arcul de cerc de la (γ) la (ε).
Vara

– de la 22 iunie la 23 septembrie, atunci când Soarele străbate arcul
de cerc de la (ε) la (ω).
Toamna
– de la 23 septembrie la 22 decembrie, atunci când Soarele
străbate arcul de cerc de la (ω) la (ε΄).
Iarna
– de la 22 decembrie la 21 martie, atunci când Soarele străbate arcul
de cerc de la (ε΄) la (γ).

Drumul aparent al Soarelui, ecliptica, nu e descris în mod uniform, de unde rezultă că cele patru arce egale sunt parcurse în timpuri neegale. Duratele acestora sunt:
- primăvara 92 de zile şi 20 ore;
- vara 93 de zile şi 15 ore;
- toamna 89 de zile şi 19 ore;
- iarna 89 de zile.

Solstiţiul de vară
La data de 21 iunie, longitudinea astronomică a Soarelui este de 90 grade , el întrând în semnul zodiacal Racul. Este momentul solstiţiului de vară, ce marchează începutul verii astronomice . Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor păstrează o poziţie fixă în spaţiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului cu 66 grade şi 33 minute. Datorită acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor. După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe să scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, pâna la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă.
Solstiţiul de iarnă
La momentul solstiţiului de iarnă, Soarele se afla în emisfera australă a sferei cereşti, la distanţa unghiulară maximă de 23 grade 27 minute sud faţă de ecuator, el efectuând mişcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit tropicul Capricornului. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor. Începând de la data de 22 decembrie, durata zilelor va creste continuu, iar cea a nopţilor va scădea în mod corespunzător.
Echinocţiul de primăvară
La momentul echinocţiului de primăvară Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal , el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină - la data respectivă - egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine.

Echinocţiul de toamnă
Este momentul când longitudinea astronomică a Soarelui atinge valoarea de 180 grade, el intrând în semnul zodiacal Balanţa. Punctul echinocţiului de toamnă, numit şi punct autumnal , se afla pe sfera cerească la intersecţia eclipticii (ce reprezintă proiecţia pe sfera cerească a planului orbitei Pământului) cu ecuatorul ceresc, pe care Soarele îl traversează la această data, trecând din emisfera nordică a sferei cereşti în cea sudică. Aflându-se deci la această dată în dreptul ecuatorului ceresc, Soarele va răsări şi va apune chiar în punctele cardinale est şi vest, durata zilelor fiind astfel egală, indiferent de latitudine, cu cea a nopţilor .

b)
Inegalitatea zilelor şi a nopţilor.

Prin zi înţelegem, în opoziţie cu noaptea, durata vizibilităţii Soarelui, adică timpul în care Soarele se află deasupra orizontului locului.
Deplasarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească este rezultatul compunerii mişcărilor aparente descrise mai sus:
- mişcarea diurnă, la care participă ecliptica; Soarele, ca orice punct al ei, descrie un cerc paralel;
- mişcarea pe ecliptică, cu aproximativ 1o în timpul unei rotaţii; Soarele nu revine în acelaşi punct al sferei cereşti, deci paralelul nu se închide.

c)
Zonele climatice ale Pământului.
Căldura pe care o primeşte unitatea din suprafaţa terestră în timpul unei zile sub formă de energie radiantă transportată de razele Soarelui depinde de doi factori:
-
înclinarea razelor de lumină faţă de verticala locului;
dacă W0 este energia radiantă care cade pe unitatea de arie în unitatea de timp în cazul incidenţei normale, atunci valoarea aceleiaşi mărimi când Soarele are înălţimea unghiulară h va fi W=W0/sin h. Pe de altă parte, atmosfera terestră absoarbe din energia radiantă o cantitate dependentă de lungimea drumului razei de lumină din interiorul ei. În timp ce la incidenţă normală atmosfera are grosimea e, în cazul incidenţei oblice grosimea este mai mare e/sin h;
-
durata zilei.

De aici rezultă împărțirea suprafeței terestre în mai multe zone climatice:
-
zona caldă
, cuprinsă între cele două tropice, este totalitatea punctelor care de două ori pe an au Soarele la zenitul lor;
-
două zone reci(polare)
, formate de cele două calote polare delimitate de paralelii, de latitudine +/- (90- Epsilon) numit e cercuri polare, sunt totalitatea punctelor terestre care au nopţi polare.( Epsilon reprezintă înclinarea eclipticii față de ecuator);
-
două zone temperate
, cuprinse între tropice şi cercurile polare.
Full transcript