Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Foametea si deportarile in RSSM

No description
by

Arvat Adelina

on 12 November 2016

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Foametea si deportarile in RSSM

Foametea si deportarile in RSSM
"În lagăr lumea se uniformiza, chiar diferențele de sex se anulau. De foame, epuizare, de boală, femeile și bărbații își pierdeau trăsăturile, deveneau niște umbre neutre, secate de viață."
„La șapte ani de la reîntoarcerea mea acasă, trăiam de șapte ani fără păduchi. De câte ori la masă am în farfurie conopidă, de șaizeci de ani încoace mănânc păduchii din zorii zilei de pe moțul de pulover.”
" Deși eliberat , nu voi mai fi niciodată liber. După zeci de ani, memoria se dovedește mai crâncenă chiar decât trecutul însuși."
" Trauma deportării l-a urmarit pe bunelul , halucinant și obsesiv, până la moarte."

"Dusmanii poporului"
Lagarele pentru "reeducare prin munca"
Erau deportati cu familii , indiferent de sex , virsta , stare fizica
Concluzie
I. DEPORTARILE
În opt ani de putere sovietică (1940-1941 şi 1944-1951), în RSSM au fost operate trei valuri de deportări masive de populaţie şi, zilnic, arestări individuale sau în grup.
Violenţa şi represaliile au fost nişte modalităţi sigure prin care puterea sovietică a înţeles să-şi impună voinţa de a construi socialismul într-un timp record într-un spaţiu străin.
S-a dat lovitura asupra tuturor categoriilor sociale incomode şi antisovietice prin mentalitate, mod de trai şi aspiraţii. Sau persoane simple, fata de care aveau cel putin un mic dubiu ca sunt impotriva puterii sovietice sau sunt mai instarite.
"Oamenii şi-aşa nu aveau ce mânca din cauza secetei , dar mai veneau şi comuniştii si ne luau surplusul de roadă. Erau situaţii, când, după ce-au dus la stat ultimii saci cu grâne - pentru că altfel înfundai Siberia sau erai închis - mai veneau reprezentanţii puterii, se suiau în pod şi măturau podul de grăunţe de grâu.Ne luau şi ultimul bob. Pe nimeni nu interesa dacă mai ai cu ce te hrăni sau nu. "

Aproximativ 300.000-400.000 morti

Făina de ghindă de stejar, culeasă din pădure, a fost alimentul care i-a salvat pe mulţi dintre basarabeni. “Eu provin dintr-un sat din nordul Basarabiei. La noi există foarte multe păduri seculare de stejar. Aici au mai putut să ascundă câte ceva hrană. Apoi, populaţia făcea făină din ghindă. Aşa au supravieţuit cei din nord, aşa au supravieţuit şi buneii mei”,
In Sudul tarii situatia insa a fost cu totul diferita .
Rămaşi fără nimic în poduri şi cămări, oamenii au început să mănânce buruieni, apoi pisici, câini, şoareci, cai morţi.
Foamea era atât de mare, încât ajunseseră într-o cumplită stare de degradare psihică şi fizică. De aici şi până la actele de canibalism, o pagină neagră din istoria Basarabiei, n-a mai fost decât un pas. Documentele din Arhivele de Stat de la Chişinău, desecretizate după anii 1990, arată că actele de canibalism nu au fost cazuri izolate, ci au constituit un fenomen de amploare. O dramă cu profunde implicaţii, ce a produs dezumanizare şi frică. “În sud totul era ca în palmă. Acolo s-au înregistrat şi acte de canibalism. Iar lucrurile acestea sunt autentice, au fost relatate în presă. Vreau să vă spun că şi în Chişinău, nu departe de gara feroviară, după război s-a descoperit o secţie de producere a mezelurilor din carne de om. Şocant!”
Consecintele
anumite grupuri sociale din Basarabia au fost în mare măsură distruse în câţiva ani de ocupaţie bolşevică: clericii, care au rămas în Basarabia alături de credincioşi, intelectualii, liderii politici, ţăranii înstăriţi, funcţionarii, oamenii de afaceri, foştii ofiţeri ai armatei române sau ţariste, deputații din Sfatul Țării, ziariştii ș.a.
declinul economic imens
daună psihologica, deoarece teroarea și neputința au implantat în mintea basarabenilor o teamă cu puternice elemente fataliste
prin deportarea intelectualilor şi a elitei politice s-a curmat dezvoltarea istorică a culturii tradiţionale, a limbii şi valorilor româneşti.
s-a creat o stare anormală de desconsiderare a populaţiei localnice, de desființare a oricăror forme şi încercări de păstrare a specificului naţional, de frică patologică faţă de celălalt, suspectat a fi un potenţial trădător sau turnător.
II. FOAMETEA (1946-1947)
Începând cu anul 1946, pe fondul unei secete care a lovit nu doar spaţiul dintre Prut şi Nistru, ci şi Moldova istorică, sovieticii au conceput un diabolic plan de înfometare a populaţiei basarabene. Scopul final: distrugerea conştiinţei naţionale, instaurarea fricii şi netezirea drumului către colectivizare.
Consecinta-aproximativ 300.000-400.000 oameni morti; creste rata criminalitatii , indeosebi la produsele alimentare;economia Basarabiei s-a prabusit;canibalism;

"Au trecut mulţi ani de atunci, dar şi acum îmi sună în urechi acel tuc-tuc, te duc, te duc…”.
"Drumul spre gulac a fost o călătorie chinuitoare, de săptămâni întregi, din care reuşeau să scape teferi doar cei mai puternici. Lungul drum se străbătea în vagoane pentru vite, fără apă, fără mâncare suficientă, fără closet. Pentru a decima numărul celor ce aveau să ajungă la destinaţie, ruşii le dădeau să mănânce peşte sărat, pentru ca apoi să moară de sete."
"Îmi amintesc şi de alte grozăvii. Trecând peste râul Volga, în tren s-a stins din viaţă un bătrân. Când l-au ridicat din sat era bolnav, dar nu s-au îndurat de el, l-au îmbarcat împreună cu toată familia. Inima nu i-a rezistat – a murit pe drum. La staţia următoare l-au aruncat jos, ca pe o scândură. Nu le-au dat apropiaţilor voie să-l îngroape măcar lângă calea ferată. "
Marturisirile deportatilor despre ce reprezinta lagarul de "reeducare"
Cuprins:
Deportari : scop si consecinte
Declaratiile unor deportati
Foametea : scop si consecinte
Situatia foametei in Nordul si Sudul tarii
Concluzie
Regimul totalitar comunist a reprezentat o pata neagra in istoria Basarabiei. Dar in ciuda pretenţiilor autorităţilor sovietice de a rusifica deznaţionaliza si indobidoci poporul român din Basarabia, acest lucru s-a dovedit imposibil. Dovadă fiind că pînă în prezent ne ştim cine suntem şi de unde venim.
Full transcript