Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Modele epice în romanul interbelic

Studiu de caz
by

Alina Stefan

on 4 June 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Modele epice în romanul interbelic

Modele epice în romanul interbelic Începutul literaturii române interbelice ar putea fi anul 1919, an în care apare prima revistă care îşi propune să se ocupe din nou, după război, exclusiv de literatură: Sburătorul, de Eugen Lovinescu. "Era la câţiva ani după sfârşitul Primului Război Mondial, la începutul unui timp ce părea numai al speranţei. Omenirea trăia o clipă de naivitate, scăldându-se în visuri utopice..." - Geo Bogza, Jurnal de copilărie şi adolescenţă Romanul interbelic cunoaşte două mari categorii: Romanul tradiţional Romanul modern realist, doric Ion (1920), Răscoala (1932)- Liviu Rebreanu
Baltagul - Mihail Sadoveanu (1930)
Enigma Otiliei - George Călinescu (1938) de analiză, ionic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930), Patul lui Procust (1933) - Camil Petrescu
Adela - Garabet Ibrăileanu (1933)
Maitreyi (1933), Nuntă în cer (1939) - Mircea Eliade "Scriitorii interbelici pot fi clasificaţi foarte bine în funcţie de atitudinea lor faţă de literatura subiectivă, clasificare pe care o realizează, în mod indirect, ei înşişi. Astfel, de o parte se găsesc promotorii relatării la persona întâi, în timp ce o altă categorie este alcătuită din autorii care refuză să abandoneze vechea perspectivă supraordonată a naratorului obiectivat. " - Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc interbelic. Concluzie În ceea ce priveşte creaţia romanelor putem afirma că perioada interbelică este cea mai bogată din istoria literaturii române, iar scriitorii oscilează între căutarea unor formule proprii, inovatoare şi valorificarea modelelor consacrate în literaturiile cu tradiţie. Cuprins: II. Romanul realist-obiectiv: ,,Ion”- Liviu Rebreanu Apariția în 1920 a romanului ”Ion”, ”impunătoare frescă rurală a vieții transilvănene”(Vladimir Streinu), ”cea mai puternică creațiune obiectivă a literaturii române”( Eugen Lovinescu), reprezintă un moment de răscruce în evoluția genului. În centrul romanului se află problema pământului, căreia autorul reușește să-i confere dimensiuni ancestrale, supraconjuncturale, considerând-o ”însăși problema vieții românești, a existenței poporului român, o problemă menită să fie veșnic de actualitate”(Mărturisiri). Drama țăranului se profilează în funcție de ”nevoia primordială” de a avea pământ, ca obsesie ”a elementarului”, ca stihii de care depinde viața.(N. Balotă)
Un important element de frescă socială îl reprezintă impactul pe care proprietatea pământului îl are asupra oamenilor din roman. Rebreanu priveşte în primul rând acest impact la nivel individual, dar de asemenea urmăreşte resorturile adânci ale căsniciei ţărăneşti influenţate de concepţia de a avea cât mai mult pământ.
Două obstacole îi stau în cale în dorința lui de căpătuire: Florica, frumoasa și săraca, pe care o iubește, dar la care renunță, și Vasile Baciu care nu-l vrea, fiind sărac. Acţionând asupra lui dincolo de limitele firescului, patima pentru pământ dezumanizează personajul. Ion "Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală şi, cu deosebire, o voinţă imensă: nimic nu-i rezistă. " "Ion nu este însă decât o brută, căreia şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune. Lăcomia lui de zestre e centrul lumii şi el cere cu inocenţă sfaturi dovedind o ingratitudine calmă. Nu din inteligenţă a ieşit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică oricărei fiinţe reduse. " "A vedea în Ion viclenia ambiţioasă sau brutalitatea condamnabilă e la fel de greşit, căci implică un criteriu moral. Ion trăieşte în preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zisa brută inteligentă. " - Eugen Lovinescu - George Călinescu - Nicolae Manolescu ” un animal plin de candoare, egoist, am zice lipsit de scrupule, dacă n-ar fi străin cu ingenuitate de orice noțiune de scrupul”. - George Călinescu ” De-abia acum înțelese Ion că împreună cu pământul trebuie să primească și pe Ana și că, fără ea, n-ar fi dobândit niciodată averea. […] Ion se gândi deodată: <Adică ce-ar fi oare dacă aș lua pe Florica și am fugi amândoi în lume, să scap de urâțenia asta?> Dar tot atât de repede îi veniră în minte pământurile și adăogă cu dispreț: < Și să rămână tot calic… pentru o muiere… Apoi să nu mă trăsnească Dumnezeu din senin?>” Ion nu este singurul personaj convingător din punct de vedere artistic în romanul lui Rebreanu.
Cele două femei, conturate antitetic și complementar, Ana și Florica, reprezintă cele două obsesii ale personajului principal: averea și iubirea. Ana, unul din personajele cele mai zguduitoare din tot romanul nostru, se mișcă de la început până la sfârșit într-un cerc vicios. Lamentația ei repetată invocă un noroc inexistent: ” Norocul meu, norocul meu!” Singura ei vină este de a fi tras, la naștere lozul nefericit.

Enigma Otiliei este un roman realist, de tip balzacian şi apare în anul 1938, fiind "un roman solid de caractere, un roman clasic, cu o tipologie memorabilă şi situaţii, replici ce au intrat în limbajul comun. Nu s-a învechit în niciun chip, chiar dacă, între timp, tehnicile romaneşti s-au schimbat de câteva ori..." şi, de asemenea, "un roman puternic, impecabil construit. " (Eugen Simion) III. Romanul realist balzacian: ”Enigma Otiliei” - George Călinescu Realismul clasic devine, în romanul ”Enigma Otiliei”, ”un balzacianism fără Balzac”(Nicolae Manolescu).
Tot Nicolae Manolescu afirmă : “realismul balzacian nu e documentar, ci vizionar, ştiinţa lui fiind din speţă poetică a romantismului. Şi oricum, acest realism presupune, din punct de vedere sociologic, o anumită încredere profundă în forţele de afirmare din societate…. ” Tema romanului ilustrează viața burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, societate degradată sub puterea mistificatoare a banului.
Întreaga acțiune a romanului se construiește în jurul averii lui moș Costache Giurgiuveanu care concentrează faptele și reacțiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai puțin de moștenire. Elemente de realism balzacian: 1. Tema: ”o frescă din viața burgheziei bucureștene”, familia, societatea; 2. Motivul moștenirii, al paternității; Titlul inițial, ”Părinții Otiliei”, reflectă ideea balzaciană a paternității, pentru că fiecare dintre personaje determină cumva soarta orfanei Otilia, ca niște ”părinți”. Moştenirea este cea care declanşează şi mobilizează energii umane în continuă înfruntare, dar şi cea care hotărăşte mai multe destine. "Unde sunt banii, întrebă Aglae agitată, unde sunt banii lui? Doar n-a stat fără un ban în casă! Avea o pungă cu el, aia care i-a căzut jos deunăzi. Dar trebuie să fi avut bani. "

"-Fiindcă dumneata iei tot.[...] Asta puţin lucru este? Aglae se îmblânzi: - Dar dacă a lăsat vreun testament pentru Otilia? bănui ea.

"Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vârî brusc mâna sub ea şi trase pachetul cu bani" 3. Expozițiunea: situarea exactă în timp și spațiu, descrierea mediului, dinspre exterior spre interior; Expozițiunea este realizată în metoda realist-balzaciană: situarea exactă a acțiunii în timp și spațiu, veridicitatea susținută prin detaliile topografice, descrierea străzii în manieră realistă, finețea observației și notarea detaliului semnificativ.

"Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de orele 10, un tânăr [...] intră în strada Antim, venind dinspre Sfinţii Apostoli cu un soi de valiză în mână [...]. Casa avea un singur cat, aşezat pe un parter scund ale cărui geamuri pătrate erau acoperite de hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală. Partea de sus privea spre stradă, cu patru ferestre de o înălţime absurdă, formând în vârful lor câte o rozetă gotică..." 5. Caracterizarea personajelor:fizionomie, vestimentație, cadru ambiant; tendința de generalizare către o tipologie;
Otilia – fata fermecătoare, cochetă și insensibilă;
Felix – ambiţiosul;
Stănică Raţiu – arivistul;
Aglae – ”baba absolută” fără cusur în rău;
Titi - debilul mintal, infantil şi apatic;
Moș Costache - avarul iubitor de copii,
dar fără conștiința împărțirii lăuntrice;
Aurica - fata bătrână;
Simion - dementul senil;
Pascalopol- aristocratul rafinat, moșierul epicureu și filozof pragmatic. 4. Reflectarea poliedrică Otilia este caracterizată prin părerilor celorlalte personaje despre ea. "N-ar fi rea Otilia, dacă n-ar fi falsă", "o destrăbălată ca Otilia" - Aurelia
"Obraznică, dar îndrăzneaţă, urâtă nu" - Aglae
"Otilia e foarte frumoasă, şi apoi e cultă, talentată" - Felix
"Un temperament de artistă" - Pascalopol
"Fe-fetiţa mea" - moş Costache
"Straşnică fată" - Stănică Raţiu George Călinescu nu scrie pur și simplu balzacian, și ”Enigma Otiliei” nu este, să spunem, ”Sfârșit de veac” în ”București”. La George Călinescu, balzacianismul este redescoperit polemic, într-un moment în care romanul se schimbase o dată cu clasa socială care îi dăduse naștere.Polemica lui George Călinescu vizează recondiționarea speciei într-un moment în care spiritul profund era altul. Se naște de aici contradicția dintre formula totalizatoare și mecanic cauzalistă a lui Balzac și structurile sociale și mentale ale unei lumi risipite și individualiste. Formula cedează presiunii: numai prejudecata ne poate face să vedem în ”Enigma Otiliei” metoda lui Balzac din ”Căutarea absolutului”. La George Călinescu este un balzacianism fără Balzac. Balzacianism fără Balzac I. Prezentare generală
II. Romanul realist-obiectiv: ,,Ion”- Liviu Rebreanu
III. Romanul realist balzacian: ”Enigma Otiliei” - George Călinescu Expresie, în plan simbolic, a “glasului iubirii” prin care Liviu Rebreanu a urmărit umanizarea protagonistului romanului “Ion”, Florica se fixează în cadrul general al satului aflat la horă, prin determinante generale, într-o lapidară schiță de profil. Ea este “fata cea mai frumoasă din Pripas”. I. Prezentare generală Perioada interbelică este perioada dintre cele două războaie mondiale, respectiv perioada dintre anii 1918-1939. "6000 de romancieri. Acesta e numărul romancierilor în Franţa. Câţi avem noi? Poate numai a mia parte [adică 6!]. Să fericim Franţa, să plângem România?" - Ion Vinea, 6000 de romancieri, "Facla" (1925) “ Realitatea a fost pentru mine numai un pretext, pentru a-mi putea crea o altă lume, nouă,cu legile ei, cu întâmplările ei “ (Liviu Rebreanu-Mărtursiri) ” Bibliografie Petre Isachi, Ioan Lazăr- Anotimpurile romanului, Ed. PLUMB, Bacău, 1994
L. Paicu, M. Lupu, M. Lazăr - Eseu, Ed. ART, Bucureşti, 2011
Nicolae Manolescu- Arca lui Noe, Ed. 100+1 GRAMAR, București, 2000
www.youtube.com
www.referate.ro Vă mulțumim pentru atenție! Proiect realizat de:
Izet Sezen
Pavel Raluca
Ștefan Alina
Full transcript