Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Etapele evoluției geologice ale Pămîntului

No description
by

Sorin Panfile

on 13 November 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Etapele evoluției geologice ale Pămîntului

Etapele evoluției geologice ale Pămîntului
Curiozități
Vîrsta planetei Pămînt este apreciată în 5 miliarde de ani.
Vîrsta primei scoarțe terestre se estimează în 3.5 miliarde de ani.
În evoluția Pămîntului, se pot distinge două mari etape – una cosmica si alta geologica.
Etapa geologică
Etapa geologică sau terestră propriu-zisă a inceput o data cu formarea primei scoarțe solide (cu cristalizarea mineralelor si a rocilor) si ea datează de cca 3-3,5 miliarde de ani. Evolutia geologica a Pamantului se refera, in special, la evolutia litosferei, in care s-au format bazinele oceanice si continentale, si unde au avut loc miscarile tectonice. Istoria geologica a Pamantului cuprinde cinci ere: arhaica, proterozoica (care impreuna alcatuiesc precambrianul), paleozoica, mezozoica si neozoica.
Era paleozoica
Era paleozoică a durat cca 345 milioane de ani și se împarte în cinci perioade: cambriana, siluriana, devoniana, carbonifera si permiana. In aceasta era, formațiunile geologice au atins grosimi de cca 30 km, fiind reprezentate prin conglomerate, gresii, calcare dolomitice, carbuni, sisturi argiloase, care au fost apoi metamorfozate, precum si prin roci magmatice: granite, granodiorite, gabrouri, porfire etc.

Sub raport tectonic, paleozoicul a fost o era foarte zbuciumată, cu un vulcanism accentuat si cu doua faze orogenice foarte importante: orogeneza caledonica, care a avut loc la începutul paleozoicului în silurian-devonian, si orogeneză hercinicî din carbonifer-permian

Prin aceste miscari orogenice, s-au format numeroase catene muntoase: M-tii Scandinaviei, M-tii Insulelor Britanice, Masivul Central Francez, M-tii Vosgi, M-tii Padurea Neagra, Masivul Boemiei, M-tii Dobrogei, M-tii Urali, M-tii Apalasi, Cordiliera Australiana etc.

In aceasta era, s-au dezvoltat puternic nevertebratele marine, pestii si amfibienii, iar dintre plante pteridofitele, care au format primele paduri si din care au rezultat cele mai importante depozite de carbune de pe glob.

Clima a fost in general calda, o racire mai puternica simtindu-se in permian, cand pe continentul sudic Gondwana a aparut a doua mare glaciatie a Pamantului.
La sfarsitul paleozoicului, existau doua continente in emisfera nordica (continentul Nord Atlantic si continentul Sino-Siberian) si unul in emisfera sudica (Gondwana).
Etapa cosică
Etapa cosmică, sau paleogeologică, care a durat cca 1,5-2 miliarde de ani, se caracterizează prin aceea că Pămîntul era constituit dintr-o materie fluida, incandescenta, cu temperatura foarte mare (4000-50000C), care prin racire treptata a trecut de la faza gazoasa la cea lichida, apoi la faza lichida-vascoasa si vascoasa. Din materia vascoasa s-a format scoarta terestra.
Precambrianul reprezinta partea cea mai lunga din istoria Pămîntului, care a durat cca 2,5-3 miliarde de ani. El se subdivide in două ere: arhaică și proterozoică.
Precambrianul
Era Arhaică
Era arhaică (cunoscută și sub numele de arhenian sau laurențian) se caracterizează prin doua faze specifice: una anhidră, cu roci magmatice și o atmosferă incarcată cu vaporii diferitelor săruri, si o alta oceanica veche, cînd se formează primul început al hidrosferei și apar primele roci sedimentare, care sub influența metamorfismului devin roci metamorfice (sisturi cristaline). In această eră au avut loc primele mișcări tectonice tangențiale, cunoscute sub numele de cutările laurentiene, si au aparut primele forme de viață.
Era proterozoică
Era proterozoică se caracterizează prin extinderea rocilor sedimentare, dar și a celor magmatice și metamorfice, și prin apariția unor forme de viețuitoare, diferențiate în plante și animale.
Formațiunile proterozoice au fost puternic cutate de orogeneza huroniană. În precambrian s-au pus, deci, bazele scheletului orografic al reliefului terestru, prin formarea anumitor scuturi continentale, si s-a dezvoltat prima glaciație a Pămîntului.
Era mezozoică
Era mezozoica, care a durat cca 155 milioane de ani, se imparte in trei perioade: triasica, jurasica si cretacica, ultima reprezentand ca durata mai mult de jumatate din intreaga era.
Formatiunile geologice mezozoice sunt alcatuite din calcare, dolomite, gresii, sisturi argiloase, conglomerate, marne, gresii calcaroase, calcare coraligene etc. si au o grosime destul de mare – cca 6 km.

Sub raport tectonic, mezozoicul se caracterizeaza prin trei faze orogenice mai importante: kimerica in triasic, austrica in cretacicul mediu si laramica in cretacicul superior, prin care s-au format noi lanturi muntoase alaturi de cele paleozoice si a inceput schitarea lantului alpin si a cordilierelor americane.
In triasic, se disting numai doua continente: unul nordic (Laurasia) si altul sudic (Gondwana).
In jurasic se ajunge la o faramitare a marilor continente precedente in peste cinci blocuri in emisfera nordica si trei in cea sudica.
La sfarsitul mezozoicului, in cretacicul superior, in emisfera sudica predomina oceanul, uscatul fiind reprezentat prin mici blocuri (in Brazilia, Africa, Madagascar, India si Australia). Clima a fost in general calda, dupa cum rezulta din marea dezvoltare a calcarelor coraligene.
In era mezozoica, in regnul animal s-au dezvoltat, devenind dominante, reptilele, amonitii si belemnitii, iar in cadrul vegetatiei gimnospermele.
Curiozități
Era neozoica
Era neozoica (sau kainozoica) dureaza de cca. 70 milioane de ani. Se imparte in trei perioade: paleogena, neogena si cuaternara (antropogena).

Formatiunile geologice ocupa mari suprafete. Ele sunt constituite din argile, marne, gresii, calcare, nisipuri, pietrisuri, conglomerate, tufuri vulcanice etc., avand o grosime de cca. 4 km.

Sub raport tectonic, in mezozoic a avut loc orogeneza alpina, prin care s-au format cele mai mari lanturi muntoase de pe glob (lantul Pirinei - Alpi - Carpati - Himalaia, lantul Cordilierelor americane).

Aceste lanturi s-au format in mai multe faze orogenice – pirineica, savica, attica, rodanica si valaha (sau pasadenica).

Vulcanismul s-a desfasurat pe suprafete mari si cu intensitati deosebite, mai ales in cuprinsul zonelor de orogeneza alpina si a lanturilor din jurul Oceanului Pacific. Cel mai tanar lant neovulcanic se afla in Carpatii Orientali (Calimani - Gurghiu - Harghita).

In neozoic, cele trei continente nordice s-au conturat mai bine, prin bratele marine ce le separau, iar in emisfera sudica nucleele vechi se extind si intregesc mai bine infatisarea Americii de Sud, Africii si Australiei.
Neogenul și cuaternara
In neogen, uscatul se extinde mult in cele doua emisfere, ajungand la o imagine apropiata de cea actuala. Atunci s-au conturat bine cele doua mari blocuri de uscat, euro-afro-asiatic si american, ca si cele trei oceane – Pacific, Indian si Atlantic.

In era neozoica, s-au dezvoltat puternic mamiferele si foraminiferele (numulitii), lamelibranhiatele si gasteropodele, iar in regnul vegetal s-au extins puternic angiospermele.

In perioada cuaternara, care dureaza de cca 1-2 milioane de ani, a aparut omul si s-a dezvoltat cea mai mare glaciatie din istoria geologica a Pamantului, ale carei urme se mai pastreaza si astazi in Antarctica, Groenlanda si Artica. Cuaternarul, asa cum remarca P. Cotet, este considerat teatrul unor importante fenomene tectonice, vulcanice, climatice si biologice.

Glaciatiunile au determinat schimbari importante ale agentilor externi si, deci, ale reliefului si compozitiei covorului vegetal.

Cuaternarul se imparte in trei epoci:

- diluviu - ce corespunde potopului lui Noe, cu mari raciri si ploi bogate;

- glaciar - cand au avut loc cele patru glaciatii;

- antropogen - cand a aparut omul.

Cuaternarul a fost impartit in doua subdiviziuni:

- pleistocenul, care a durat cea mai mare parte;

- holocenul (postglaciarul), care dateaza de cca 10-20 mii de ani.
Full transcript