Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

Infracţiunea. Instituţie fundamentală a dreptului penal.

No description
by

denisa ss

on 13 October 2014

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of Infracţiunea. Instituţie fundamentală a dreptului penal.

Ce este dreptul penal?
Ce este infracţiunea?
Care sunt trăsaturile esenţiale ale infracţiunii?
Pentru ca valorile sociale să fie ocrotite, şi implicit societatea să funcţioneze în aşa manieră încât să existe echilibru, legiuitorul a considerat necesar să reprime faptele de natură să tulbure ordinea socială.

Astfel,

instituie un set de norme juridice ce vor reglementa relaţiile de apărare socială, prin care vor fi reglemntatea faptele faptele ce constituie infracţiuni, precum şi condiţiile şi consecinţele angajării răspunderii penale, în cazul comiterii acestor fapte.
=> Dreptul Penal


3. Fapta trebuie să fie nejustificată

-Prin caracter nejustificat se înţelege că acea acţiune/inacţiune contravine ordinii juridice publice

4. Fapta să fie imputabilă

-Imputabilitatea este acea însuşire a faptei de a putea fi atribuită obiectiv şi subiectiv autorului. Prin urmare evocă legătura dintre faptă şi autor, cât şi legătura dintre făptuiroir şi vinovăţia cu care comite infracţiunea
Ca orice ramură ce se respectă, dreptul penal are un set de instituţii specifice, fără de care nu ar putea acţiona şi anume:
infracţiunea, răspunderea, pedeapsa.

Cea mai importantă instituţie poate fi considerată infracţiunea, căci, fără aceasta nu pot fi antrenate toate celelalte două instituţii, ele fiind cu totul ineficiente altfel.
Definiţia doctrinară:

Infracţiunea este orice faptă incriminată de legea penală şi sanctionată cu pedeapsă, sau orice acţiune ce poate fi considerată înfrângere a legii penale

Definiţia legală:

conf. art 15. NCP
(1)Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.


2. Vinovătia

-este alcătuita din nouă elemente.
Factorul intelectiv
, constă în reprezentarea faptei, a condiţiilor de săvârşire a urmărilor, şi a raportului de cauzalitate dintre cauză şi efect. Iar
factorul volinitiv
constă în facultatea psihică a persoanei, prin care acesta îşi mobilizeaza energia fizică, în vderea înfăpturii acţiunii infracţionale.

Forme ale vinovăţiei: intenţia, culpa, praeterintenţia
1. Fapta să fie prevăzute de legea penală:

-Principalul motiv pentru care se cere ca legea penală să prevadă fapta este acela că, infracţiunea descrisă, trebuie să corespundă tiparului pe care legiuitorul îl face în norma de incriminare.

-tipicitatea faptei penale face referire la ideea că infracţiunea trebuie să corespundă cu totul cerinţelor expuse în norma de incriminare
-antijuridicitatea este o trăsatură generală, prin care se arată că fapta contravine oridinii juridice.

Şibneschi Denisa-Nina. Drept anul III grupa II
Infracţiunea. Instituţie fundamentală a dreptului penal.
Care este structura infracţiunii?
Condiţiile preexistente:

Obiectul infracţiunii
Subiectul

Conţinutul constitutiv:
-Latura obiectivă
-Latura subiectivă
Latura subiectivă
Conţinut Constitutiv
-
Obiectul infracţiunii
este reprezentat de valoarea socială şi relatiile sociale formate în jurul acestei valori, care sunt vătămqte sau puse în pericol prin săvârşirea faptei socialmente periculoase
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic:
-este valoarea socială protejată de legea penală căreia i se aduc atingeri prin încălcarea normei.

Obiectul material
-este bunul împotrivă căruia se indrepată actiunea sau inacţiunea şi care poate fi vătămat sau pus în pericol
Subiectul infracţiunii
Subiecţii infracţiunii reprezintă, persoanele implicate în săvârşirea unei infracţiuni prin comiterea actului de executare, fie prin suportarea consecinţelor răului cauzat

Subiectul activ:
-persoana care săvârşeşte actul infracţional

Subiectul Pasiv
-persoana care suferă vătămarea
1. Latura obiectivă
fapta manifestată sub forma unei acţiuni sau inacţiuni, incriminată de lege ce consţituie elementul mnaterial, urmarea periculoasa, şi legătura de cauzalitate dintre toate acestea.

1.1 Elementul material

-este reprezentat de activitatea pe care o desfăşoară făptuirolul sub forma unei acţiuni sau inacţiuni.
1.2 Urmarea imediată:

-constă în lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al infracţiunii, prin săvârşirea faptei ilicite.
1.3 Legătura de cauzalitate

-constă în legătura cauză-efect ce trebuie să existe între acţiunea sau ianctiunea prevăzută de norma d eincriminare şi urmarea pe care acesta oproduce.
-constă în totalitatea conditiilor cerute de lege legate de atititudinea conştiinţei psihice a autorului şi a voinţei infractorului faţă de faptă şi urmările acestei
2.1 Vinovătia
atitudinea psihică a infractorului faţă de fapta săvârşită şi urmările sale, atitudine exprimată în forma de vinovătie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii.
2.2 Mobilul
este acea dorinţă, tendinţă, pasiune, acel sentiment ce face să se nască în mintea făptuitorului ideea de a săvârşi cu discernământ anumite activităţi infracţionale

2.3 Scopul
-este finalitatea urmărită prin săvârşirea faptei ce constituie elementul material al infracţiunii, obiectivul propus şi reprezentat de făpturior ca rezultat al acţiunii sau inactiunii sale

Concluzii
-putem afirma că fără infracţiune celelalte instrumente ale dreptului penal ar fi ineficiente. Nu putem vorbi de răspundere fără infracţiune, şi de pedeapsă fără răspundere

-pentru a putea vorbi de infracţiune este necesar ca fiecare detaliu al laturii obiective şi subiective să fie regăsit în acţiunea/inacţiunea fapturiorului

-
Full transcript