Loading presentation...

Present Remotely

Send the link below via email or IM

Copy

Present to your audience

Start remote presentation

  • Invited audience members will follow you as you navigate and present
  • People invited to a presentation do not need a Prezi account
  • This link expires 10 minutes after you close the presentation
  • A maximum of 30 users can follow your presentation
  • Learn more about this feature in our knowledge base article

Do you really want to delete this prezi?

Neither you, nor the coeditors you shared it with will be able to recover it again.

DeleteCancel

Make your likes visible on Facebook?

Connect your Facebook account to Prezi and let your likes appear on your timeline.
You can change this under Settings & Account at any time.

No, thanks

SISTEMUL OSOS SI MUSCULAR

No description
by

Vasile Chioru

on 4 January 2013

Comments (0)

Please log in to add your comment.

Report abuse

Transcript of SISTEMUL OSOS SI MUSCULAR

Sistemul osos este format dintr-un ansamblu de organe tari,dure,vii si dure numite oase,care sunt asamblate între ele prin articulaţii,formand scheletul uman. Scheletul uman Scheletul uman cuprinde: -scheletul capului -scheletul trunchiului -scheletul membrelor 1.Scheletul capului Este format din douăa păarti:cutia cranianăa si oasele fetţei. Frontal Parietal Sfenoid Temporal Occipital Zigomatic Maxilarul superior Mandibula Cutia cranian este formata din oase perechi si neperechi:
-osul frontal(osul fruntii);
-oasele parietale(oasele boltii craniene);
-oasele temporale(oasele tâmplelor);
-osul occipital(osul cefei);
-osul etnoid si sfenoid. Oasele fetei:
-lacrimal
-zogomatic
-nazal
-maxilar superior
-mandibula
-vomerul. Scheletul Trunchiului Cuprinde:
-coloana vertebral
-coastele
-sternul. 1.Coloana vertebrala este formata din 5 regiuni:
-regiunea cervicala(7 vertebre)
-regiunea toracala(12 vertebre)
-regiunea lombara(5 vertebre)
-regiunea sacrala(5 vertebre)
-regiunea coccigiana(4-5 vertebre) 2.Coastele:
-12 perechi
-primele 7 se prind direct de stern
-3 perechi se prind de stern prin ultima pereche de coaste
-iar ultimele 2 ramân libere. 3.Sternul:
-os lat;
-întregete cutia toracica în partea anterioara;
Coastele împreuna cu sternul formeaza cutia toracica care adapostete si protejeaza organe vitale cum sunt inima si plamânii. Sternul Cutia toracica Scheletul membrului superior Se prinde de trunchi prin centura scapulara formata din clavicul si omoplat(5).
Oasele bratului:humerusul(4)
Oasele antebratului:radius si ulna(3)
Oasele mâinii:carpienele,metacarpienele si falangele. Scheletul bratului Scheletul antebratului Scheletul mainii Scheletul membrului inferior Se prinde de trunchi prin centura pelviana formata din oasele coxale(ilion,ischion si pubis).
Oasele coapsei:femurul
Oasele gambei:tibie si peroneu.
Oasele labei:tarsienele,metatarsienele si falangele. Scheletul coapsei Scheletul gambei si al labei În corp sunt 206 oase.
Oasele sunt alcatuite din mai multe tesuturi,principalul fiind:tesutul conjunctiv dur, cu o structura organica de colagen impregnat cu hidroxiapatit- Ca10(PO4)6(OH)2 . Osteonul – unitate structurala si functionala a tesutului osos compact - lamele osoase dispuse concentric in jurul unor canale subtiri,canale Havers (ce contin capilare sanguine, terminaii nervoase si tesut conjunctiv lax in cantitate redus).-celule osoase Structura osului:
periost
– acoperă la exterior osul
Strat celular de creştere si reparare ţesut osos compact
– în diafizaă, strat foarte dur cu:celule osoase, vase de sânge, oseina impregnată cu calciu sşi fosforţ

tesut osos spongios
– la capetele oaselor (epifize)sunt multe spaţii mici
– areole
– densitatea osului fiind mai mică

cavitatea medularaă
– zonaă în mijlocul diafizei oaselor lungi
- conţtine maăduvăa osoasăa galbenaă Maduva oaselor Maduva rosie – produce celule ale sângelui si factori de coagulare
- se gasete în humerus, femur, stern, coaste, vertebre,oasele coxale
- produce 2 milioane de celule noi (globule roii) pe secunda
Maduva galben (depozit de lipide)
- se gasete în foarte multe oase Caracteristicile unui os lung:Epifizele: capetele oaselorDiafiza: poriunea osului care înconjoar cavitatea medular. Formarea oaselor – osteogeneza
1. Osificarea de membrana
2. Osificarea de cartilaj scheletul initial înainte de nastere este cartilaginos sau membranos, apoi este înlocuit de tesut osos de catre osteoblastele active.
la nastere sunt 300 de oase care ulterior fuzioneaza pâna la 206

celulele conjunctive osoase: actioneaz constructiv si distructiv asupra tesutului osos:
a) osteoblaste - celule tinere care secreta substanta preosoasa - oseina
b) osteocite - celule ovale, cu prelungiri (înconjurate de substanta preosoasa), se gasesc în cavitati numite osteoplaste
c) Osteoclaste - celule gigante, multinucleate cu functia de distrugere si limitare a formarii tesutului osos, are un bogat echipament enzimatic Cartilajele articulare
- acopera capetele în miscare ale oaselor si reduce frictiunea prin lichidul sinovial lubrifiant
- învelesc capetele terminale ale oaselor si permit micarea usoara a oaselor.
Cartilaj de cretere:
- zona cartilaginoasa la nivelul diafizelor care permite creterea în lungime. Functiile scheletului SUPORT: formeaza un cadru rezistent care suporta si ancoreaza organe ale corpului.

PROTECTIE: formeaza în jurul unor organe (encefal, maduva, inima) adevarate cutii de protectie.

MISCARE: permite muchilor insertie si de aceea oasele au rol de pârghii în micare. Functiile tesutului osos:
Tesutul osos, caracterizat printr-un bogat continut în saruri minerale, confer echilibru fosfocalcic
2. prin maduva rosie, oasele genereaza o mare parte a elementelor figurate din sânge, functie hematogena
3. functie antitoxica Articulatiile

Ansamblu elementelor ce unesc între ele doua sau mai multe extremitati osoase
Ligamentele – in capetele oaselor în articulatie
Tipuri de articulatii:
sinartroze: fixe , imobile
amfiartroze: mobilitate redusa
diartroze : grade diferite de mobilitate Afectiuni ale scheletului si tesutului osos

Fracturile
Reprezinta ruperea, fragmentarea unor structuri osoase
Pot fi închise sau deschise
Refacerea tesutului osos se realizeaza pe seama periostului:
-în primele zile se formeaza un tesut membranos endoconjuctival, calus
-se refac vasele de sânge si tesutul conjuntiv membranos se întareste prin activitatea osteoblastelor
regenerarea si vindecarea dureaza 1-2 luni Dezechilibre în formarea si mentinerea structurii oaselor

Rahitismul

Maladie la copii determinat de lipsa vitaminei D
Calciul nu se fixeaz în oase
Oasele devin moi si fragile
Oasele se deformeaza si apar diferite modificari ale scheletului Osteomalacia Specific adultului datorit lipsei vitaminei D.
Calciul nu se depune în oase si acestea devin fragile, deformabile. Osteoporoza -resorbtia osoasa este mai intensa decât depunerile de calciu
-scaderea concentratiei de hormoni: estrogeni , testosteron.
Cauze:
-sedentarismul
-dezechilibre în metabolismul calciului si fosforului , alimentatie necorespunzatoare
-dezechilibre în metabolismul vitaminei D
-pierderea masei musculare Osteoporoza

Creste riscul fracturilor:
-compresie si fracturi ale vertebrelor
-fracturi de sold
Influente în evolutia procesului are:
-calciul, vitamina D, hormonii estrogeni, androgeni, exercitiile fizice
-raportul dintre hormonii calcitonina si parathormon Artrita
Artrita se defineste ca fiind o inflamatie a unei articulatii. Este o eroziune, o deteriorare treptata a cartilajului care acopera osul unei articulatii ce incepe sa se uzeze; apare odata cu inaintarea in varsta, dupa o lovitura sau la sportivi. In urma acestui proces, osul de dedesubt incepe sa se ingroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala in articulatia respectiva. Simptome
Artrita se caracterizeaza prin dureri adesea nocturne care pot trezi bolnavul. Dimineata, articulatiile isi regasesc mobilitatea doar dupa o perioada de incalzire, a carei durata constituie un bun martor al gradului de inflamatie. Local, epidermul este trandafiriu sau rosu, chiar violaceu, articulatia este adesea umflata, in parte datorita unei efuziuni de lichid sinovial; analiza acestuia, dupa prelevarea prin artrocenteza (punctionarea articulatiei), permite confirmarea caracterului inflamator al bolii si cautarea germenelui patogen sau a microcristalelor. La nevoie, poate fi realizata, subanestezie locoregionala, o biopsie a membranei sinoviale combinata cu o artroscopie, care permite controlul vizual. Tratamentul artritelor
Unele artrite necesita un tratament specific: antibiotice pentru artritele septice, uricozurice in cazul gutei, antiinflamatoare si corticosteroizi in poliartrita reumatoida. In majoritatea cazurilor, analgezicele si antiinflamatoarele atenueaza durerea.
Unele artrite inflamatorii aseptice pot antrena deformatii sau distrugeri articulare, necesitand uneori o artroplastie (inlocuirea articulatiei cu o proteza), chiar o artrodeza (fuzionarea chirurgicala a oaselor articulatiei).
Tratamentul artritelor septice trebuie sa fie precoce, deoarece leziunile osului si cartilagiilor, consecutive actiunii germenelui, pot deveni ireversibile in cateva zile. Se poate ca, asteptand ca germenele sa fie identificat, sa se inceapa un tratament cu antibiotice, care va fi ajustat atunci cand germenele va fi cunoscut si sensibilitatea sa la diverse antibiotice va fi precizata. Un repaus de cateva zile, cu imobilizarea articulatiei sau articulatiilor, este recomandabil. Tratamentul artritelor monocristaline este cel al afectiunii in cauza (guta, de exemplu). Desi sunt importante, deformarile ocazionate de artritele nervoase lasa, in general, largi posibilitati functionale. O contentie intr-un aparat ortopedic poate fi necesara pentru a limita miscarile anormale. Osteogeneza imperfectă, tulburare congenitală a dezvoltării osoase, se întâlneşte la unul din 20.000 de nou-născuţi. Operaţiile care presupun implantarea unor tije telescopice pentru alungirea oaselor şi, mai nou, transplantul osos cresc rezistenţa osoasă şi le permit bolnavilor să se deplaseze. Cunoscută în termeni medicali sub numele de osteogeneză imperfectă, boala oaselor de sticlă este o afecţiune genetică şi se caracterizează prin deficienţe cantitative şi calitative ale fibrelor de colagen. „Din cauza acestei deficienţe, structura osoasă este slab dezvoltată, oasele sunt fragile, fracturile fiind foarte frecvente", explică profesorul doctor Gheorghe Burnei, directorul Clinicii de Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului „Marie Curie" din Bucureşti. Forma severă, cea mai frecventă

Anual, în România, se nasc 200.000 de copii, iar din aceştia zece vin pe lume cu boala oaselor de sticlă. Există 12 forme ale bolii. „Din cei zece copii care se nasc în fiecare an în ţara noastră cu osteogeneză imperfectă, trei prezintă formă gravă, şase au formă severă, iar unul are o formă uşoară. În cazul formei severe, fragilitatea oaselor este anormală, este afectată creşterea în înălţime, iar 40 la sută din bolnavi suferă de hipoacuzie", explică prof. dr. Burnei.

În cazul formei grave, procentul de mortalitate este extrem de ridicat în primii trei ani de viaţă. Acest lucru deoarece fragilitatea osoasă este extremă, copiii putând prezenta fracturi chiar din viaţa intrauterină.

În primii ani de viaţă, copiii cu osteogeneză imperfectă pot suferi chiar şi 100 de fracturi, conform specialiştilor. Acesta este motivul pentru care prof. dr. Burnei le recomandă femeilor însărcinate monitorizarea 3 sau 4 D, metode prin care pot fi evidenţiate formele grave şi severe chiar din viaţa intrauterină, între săptămânile 14 şi 15 de sarcină.

Cu ajutorul acestor metode pot fi observate curbarea oaselor lungi şi întârzierea creşterii în lungime. Aceste proceduri pot fi urmate, la recomandarea medicului, de amniocenteză. În cazul în care sunt antecedente de boală în familie sau când există deja un copil cu această afecţiune şi părinţii îşi doresc un al doilea copil, analizele ADN sunt cu atât mai importante. Tijele se adaptează creşterii oaselor

În cazul bolii oaselor de sticlă, se implantează tije telescopice în oase prin intervenţie chirurgicală. Acestea ajută osul să se redreseze şi se alungesc automat odată cu creşterea oaselor copiilor.

Operaţia efectuată din timp, după împlinirea vârstei de trei ani, permite o configuraţie osoasă normală şi o creştere în lungime şi în grosime a oaselor, care îl ajută pe copil să stea în picioare, afirmă specialiştii. „În cadrul Spitalului «Marie Curie», în decurs de zece ani au fost efectuate 45 de astfel de intervenţii la 22 de pacienţi", spune prof. dr. Burnei. Osteoporoza
Fiind o boala osoasa care demineralizeaza osul, fragilizandu-l, osteoporozadetine un record absolut: este cea mai importanta cauza de fracturi la persoanele de peste 50 de ani, fiind vinovata de aproape 80% din totalul lor. Va puteti imagina ce urmeaza de aici: durere, spitalizare, interventii chirurgicale, posibile complicatii si o lunga perioada de recuperare, cheltuieli s.a.m.d. Pentru a preveni toate aceste neajunsuri, ne putem pune intrebarea logica: ce putem face pentru a nu ajunge aici? Cum putem evita sau trata osteoporoza? Cum diagnosticam osteoporoza?
Cea mai buna metoda de diagnosticare a osteoporozei in momentul de fata este osteodensitometria prin absorbimetrie cu raze X. Masoara indici specifici, scorul T fiind cel mai important. Diagnosticul de osteoporoza se pune cand scorul T este mai mic sau egal cu 2,5, iar de osteopenie – cand acest scor se gaseste intre -1 si -2,5. Alimentatie antiosteoporoza
Asigurarea unui aport de calciu normal este foarte importanta in prevenirea osteoporozei. In lipsa calciului, hormonul paratiroidian va actiona asupra oaselor pentru a mentine o concentratie constanta a calciului in sange, demineralizandu-le.
Laptele si produsele lactate sunt o sursa bogata de calciu, dar nu cea mai buna. Fiind bogate in proteine, contribuie la cresterea aciditatii sangelui, ceea ce forteaza calciul sub forma de bicarbonat sa iasa din os pentru neutralizarea aciditatii. Prin colesterolul continut, contribuie la aparitia unor problemelor cardio- si neurovasculare pe termen lung. Pe de alta parte, laptele degresat este destul de greu absorbabil.
O sursa fara risc de calciu o constituie vegetalele, cerealele integrale, semintele de susan, mac, nucile, soia, lintea, legumele cu frunze, tofu.
De evitat ar fi bauturile carbogazoase, produsele bogate in fosfati precum branza topita, care cresc riscul demineralizarii osoase. Suplimentele de calciu pot fi recomandate cand alimentatia este saraca. Expunerea la soare
Sub influenta razelor ultraviolete, pielea poate produce provitamina D. Aceasta vitamina este mai departe transformata in vitamina D activa in ficat si rinichi. Rolul ei este de a creste absorbtia calciului la nivelul intestinului, de a reduce eliminarea calciului in urina si de a-l fixa in oase. Pentru a asigura necesarul zilnic de vitamina D este suficienta o expunere de 15 minute a pielii fetei si mainilor de 3-4 ori/saptamana in intervalul martie-octombrie. In perioada noiembrie-februarie, aportul din aceasta vitamina va fi asigurat din suplimente vitaminice. Tratament medicamentos
Mai multe medicamente sunt capabile sa scada resorbtia osoasa si chiar sa stimuleze productia de os nou la persoanele cu osteoporoza. Din grupul celor care scad resorbtia amintim calciul, estrogenii, calcitonina, bifosfonatii (Fosamax, Actonel, Bonviva), modulatorii recaptarii selective a estrogenului (Evista). Medicamente osteoformatoare sunt vitamina D, hormonul paratiroidian (Teriparatide), ranelatul de strontiu (Protelos). Pe baza studiior, cele mai eficiente in reducerea riscului de fractura par a fi ranelatul de strontiu, bifosfonatii si parathormonul (foarte scump insa). Exercitiul fizic si osteoporoza
Exercitiul fizic este o componenta importanta a profilaxiei si tratamentului. Marele adevar este ca, pentru a fi mentinut, osul trebuie sa fie solicitat. Exista numeroase studii care arata ca nivelul de incarcare a osului influenteaza pozitiv cresterea si remodelarea osoasa.
Pentru persoanele care inca nu sufera de osteoporoza, sunt indicate sporturile de impact si exercitiile cu purtare de greutate. Astfel, alergarea, baschetul, tenisul, voleiul, gimnastica aerobica, badmintonul, schiatul sunt foarte indicate. Mai puteti lua in considerare urcatul scarilor, urcatul pe munte, exercitiile cu greutati.
Eficienta exercitiilor este mai buna atunci cand sunt repetate cu regularitate (zilnic!), de durata scurta si suficient de intense pentru a produce tensiune la nivelul osului.
Pentru pacientii deja afectati de osteoporoza, exercitiile „de impact” sunt contraindicate datorita cresterii riscului de fractura si tasare. Totusi exercitiile supravegheate, usor rezistive, progresive, pot creste densitatea minerala chiar si la pacientii osteoporotici. Mersul pe jos timp de 45 de minute de trei ori pe saptamana sau 30 de minute zilnic este foarte indicat pentru mentinerea densitatii minerale a membrelor inferioare si bazinului. Desi nu sunt osteogenetice, inotul si ciclismul pot fi indicate pentru mentinerea in forma si dezvoltarea fortei musculare.
Un loc special trebuie oferit evitarii pozitiilor care accentueaza cifoza si acelor exercitii care pot preveni deformarea coloanei vertebrale, precum si celor care pot dezvolta echilibrul si coordonarea.
Exercitiile de extensie a coloanei vertebrale se asociaza cu o scadere a riscului de cadere si fractura, indiferent daca se iau sau nu medicamente. Care sunt acestea?
1. Din pozitia intins pe spate, cu genunchii flectati la 90, se pot executa miscari de dute-vino ale bratelor intinse deasupra capului, care coboara apoi in pozitie intinsa, perpendicular pe axul corpului.
2. Din aceeasi pozitie culcat, cu coatele la 90 si bratele perpendiculare pe axul corpului, exercitii de rotatie a umerilor prin balansarea in jos si in sus a antebratelor.
3. Din pozitia sezut pe un scaun cu spatar, exercitii de extensie a bratelor.
4. Din aceeasi pozitie sezand, cu coatele flectate, exercitii de impingere a coatelor in spate.
5. Tot din sezut, cu mainile la ceafa, exercitii de extensie si impingere a coatelor in spate.
6. Din pozitia intins pe burta cu o perna sub abdomen, exercitii de ridicare a umerilor, cu extensia bratelor in lungul corpului.
7. In pozitia „in patru labe”, cu spatele relaxat, exercitii de ridicare alternativa a bratelor si membrelor inferioare la orizontala.

Anumite amenajari in casa sunt utile: montati balustrade la scari si manere de care sa va puteti prinde la baie, etajere care sa nu fie prea inalte, acoperiti podeaua alunecoasa cu mocheta, mascati cablurile electrice sau de telefon.

Prevenirea fracturilor – cea mai de temut complicatie a osteoporozei – e posibila. Sper ca informatiile oferite in prezentul articol sa poata oferi solutiile practice in vederea acestui scop. Pe curand! Boala Paget
Full transcript